Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 447/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 447
Ședința publică din data de 01 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
--- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239 și de reclamantul, domiciliat în,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 118 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale din data de 24.03.2008, lipsind recurentul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursurile sunt declarate și motivate în termen, scutite de plata taxei judiciare de timbru și că recurentul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, arătă că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursurilor.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA având cuvântul arată că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris față de dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care stipulează că termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
De asemenea, precizează că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Totodată, menționează că punctul de vedere este susținut și de Comisia Paritară care a emis mai întâi o informare către toate structurile teritoriale, prin care se arată că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, apoi a emis o Notă asupra precizării situației Primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA.
În continuare, arată că societatea a emis o notă în care au fost arătate salariile de bază medii pentru fiecare an în parte începând cu anul 2003 și până în anul 2007, după cum în alte cauze similare s-a dispus și s-a și efectuat expertiza de salarizare care a stabilit că salariul mediu brut este un alt salariu decât salariul de bază mediu, după cum a stabilit și ce sume ar trebui, eventual, să primească salariații.
Referitor la recursul declarat de reclamant, solicită respingerea acestuia ca nefondat întrucât sumele au fost incluse în salariul de bază, deși din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că sporurile nu au fost incluse în salariul de bază.
Pentru motivele învederate, solicită în principal admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii ca prescrisă, iar în subsidiar admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței recurate și respingerea pe fond a acțiunii ca neîntemeiată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 2782,92 lei reprezentând: 2380 lei - drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004 - 2005 și 402,92 lei cu titlu de daune, beneficiu de care a fost lipsită prin neplata în timp a sumei.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că este salariatul SC SA în funcția de merceolog, având locul de muncă în cadrul Sucursalei V, iar raporturile de muncă cu pârâta au încetat la 14.11.2005 ca urmare a disponibilizărilor colective din toamna anului 2005.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant că, pe lângă salariul lunar era îndreptățit la o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, acest drept salarial fiind consfințit de prevederile art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004, 2005 și 2006, însă pârâta nu a acordat aceste drepturi în termenul cuvenit, datorând astfel și beneficiul nerealizat, respectiv corecția acestor sume cu coeficientul de inflație.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus înscrisuri.
La data de 11.01.2008 reclamantul a depus o cerere precizatoare la acțiunea principală, în sensul obligării pârâtei și la plata dobânzilor legale, așa cum aceasta este reglementată de nr.OG9/2007.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta SC SA a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că sumele de bani cu caracter premial au fost negociate și prevăzute în anul 2003 așa cum rezultă din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la nr.8080/2001, contractul de muncă preexistent fiind renegociat, prevăzându-se ca pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui angajat conform modalității și în condițiile negociate de.
S-a mai susținut prin întâmpinare de către pârâtă că în anul 2005 s-a încheiat un nou Contract Colectiv de Muncă care, spre deosebire de cele anterioare, avea o nouă formulare pentru alin.2 al art.168, în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, aceeași formulare păstrându-se și în Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2006 și 2007, sensul menținerii alineatului fiind de a preciza modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută la alin.1 al art.168 în anul 2003 dar și în anii pentru care se încheiau contracte colective de muncă.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare pârâta a depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.118 din 18 ianuarie 2008 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC "" SA și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1397 lei net reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C 2004 și Paște 2005, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert, actualizată conform indicelui de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
A reținut instanța de fond că reclamantul a fost salariatul pârâtei SC SA, punctul de lucru Sucursala V, fiind încadrat ultima dată în funcția de merceolog.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilea în cuprinsul art.168, cu prilejul sărbătorilor de Paști și C, angajații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, la alin.2 al acestui articol precizându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
S-a mai reținut de către instanța de fond că potrivit înscrisurilor depuse în cauză, Contractele Colective de Muncă pe societate negociate și aplicate la nivelul SNP SA pe anii 2004, 2005 au menținut disp.art.168 alin,1, alin.2 al acestui articol fiind însă modificat în forma în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1, sunt incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare acestor modificări ale alin.2 al art.168 al Contractului Colectiv de Muncă pârâta nu a mai acordat reclamantului în cursul anului 2004 și 2005 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005 și 2006, s-a apreciat de instanța de fond că părțile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă în cursul anilor 2004-2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
În fine, s-a concluzionat de către instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea potrivit disp.art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu a achitat reclamantului suplimentările salariale de C și Paști pentru anii 2004-2005.
Faptul că în Nota întocmită de Comisia Paritară SA se menționează că voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat, nu înseamnă în mod automat că aceste suplimentări au fost incluse în salariile de bază, cât timp pârâta nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Dimpotrivă, o dovadă în sensul că suplimentările salariale cuvenite reclamantei nu au fost incluse în salariul de bază mediu al acestuia rezultă cu certitudine din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert, expertul calculând suplimentări salariale la care reclamantul are dreptul în baza art.168 din, la suma netă de 1684 lei care, actualizată cu indicele de inflație, devine 1397 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs reclamantul și pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul-reclamant a criticat sentința sub aspectul acordării altei sume decât cea pe care a solicitat-o, sumă care cuprinde și daunele reprezentând beneficiul nerealizat ca urmare a neacordării drepturilor salariale. A arătat recurentul că hotărârea nu este temeinic motivată sub acest aspect și că instanța nu a evidențiat probele pe care și-a întemeiat soluția. A mai arătat recurentul că înscrisurile în baza cărora s-a efectuat expertiza contabilă nu au fost puse în discuția părților, au fost comunicate direct expertului, fiind încălcat astfel principiul contradictorialității, sens în care solicită să fie înlăturate.
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În recursul său, se susține de către pârâtă că în mod greșit instanța de fond a soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de recurentă, arătându-se că în speță sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit. Codul muncii, termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.168 Codul muncii, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamantului este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art.283 alin.1 lit.e Codul muncii și nu art.283 alin.1 lit. Codul muncii, după cum greșit a considerat instanța de fond.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2006, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta - pârâtă, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
Un alt motiv de recurs l-a constituit valoarea concretă a suplimentării salariale care este echivalentul salariului de bază mediu pe SN, iar nu cu salariul mediu brut pe unitate.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În recurs au fost depuse la dosar, în copie, o serie de înscrisuri din partea părților.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește recursul reclamantului, Curtea îl privește ca nefondat, pentru următoarele considerente:
În acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat acordarea sumei de 2.782,92 lei din care 2.380 lei drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004 și 2005 și 402,92 lei cu titlu de daune. În motivarea acțiunii a arătat că era îndreptățit ca pe lângă salariu, să primească și o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, conform art.168 alin.1 din
Deși recurentul învederează faptul că este îndreptățit la plata unor suplimentări salariale în cuantum de un salariu de bază mediu, calculul sumelor pe care le reclamă corespunde cuantumului unui salariu de bază brut,așa cum rezultă din conținutul adreselor nr.313/25.01.2005 și nr.1666/25.03.2003. Or, noțiunea de salariu mediu brut nu se confundă cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzut expres de art.168 alin.1 din pe anii 2004, 2005. Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază și sporurile aferente, iar acesta a fost stabilit de pârâtă pentru fiecare an prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Aceste constatări au fost efectuate de către expert care a studiat documentele puse la dispoziție de către părți, care au fost convocate pentru realizarea expertizei, astfel încât nu pot fi reținute susținerile recurentului privind necesitatea înlăturării unor înscrisuri. Expertul a concluzionat că, în raport de dispozițiile art.168 din, suplimentările corespunzătoare primelor de C și Paști considerate ca fiind cuvenite reclamantului, în funcție de salariul de bază mediu pe sunt în sumă brută de 1684 RON, sumă netă de 1188 RON care actualizată devine 1397 RON.
Prima instanță a reținut în mod corect, în raport de dispozițiile art.168 din și conform raportului de expertiză că suplimentările salariale în funcție de salariul de bază mediu pe se situează la nivelul sumei de 1397 lei, incluzând și actualizarea cu indicele de inflație.
Concluzionând, Curtea constată că nu subzistă niciunul dintre motivele de casare sau modificare a sentinței precizate de către recurent, sens în care sentința primei instanțe este legală și temeinică.
În ceea ce privește recursul pârâtei SA, referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că dispozițiile art.283 alin.1, lit.c Codul muncii sunt incidente în cauză iar nu cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamantă îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar precum și din concluziile expertizei de specialitate, rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă pentru anii 2003, 2004-2006, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că - incluse ori nu în salariul reclamantei - aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din Codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamantă fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului, pe baza expertizei contabile care a verificat documentele societății pârâte, inclusiv fondurile de salarii pentru anii 2003-2006 fără să identifice alocarea și plata suplimentărilor reprezentând primele solicitate de reclamantă.
In conformitate cu art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 și în continuare, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SNP, care a și fost luat în calcul de expert, rezultând că suma netă cuvenită reclamantei cu acest titlu este de 1188 lei, care, după actualizarea cu indicele de inflație, are cuantumul total de 1397 lei.
Drept urmare, nici cea de-a treia critică a recurentei nu este întemeiată, instanța de fond acordând reclamantei sumele solicitate, calculate ca echivalent al unui salariu mediu pe SN, iar nu al unui salariu mediu brut, așa cum eronat a susținut recurenta că ar fi procedat instanța de fond.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge recursurile declarate de către pârâtă și de către reclamant ca nefondate, conform dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239 și de reclamantul, domiciliat în,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 118 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
- - --- - --- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
tehnored.2 ex./29.04.2008
/
dos.fond nr- Trib.
jud.fond
R -
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
