Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 455/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.455/CM
Ședința publică din 22 iulie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta - pârâtă SC SA MEMBRU GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva încheierii de ședință din data de 15.04.2009, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-,.14,.C,.42, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta - pârâtă avocat a, în substituire pe dl.avocat conform împăuternicirii avocațiale seria - nr.61264/21.07.2009, conform delegației de substituire, Nr. din aceeași dată. lipsind intimata - reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
Recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Apărătorul recurentei - pârâte precizează că nu mai are alte cereri, probe de formulat în cauză.
Instanța, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei - pârâte solicită admiterea recursului conform motivelor de recurs, suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului la Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr-, reclamanta a solicitat plata sumei de 6784 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate sub forma de primă de ieșire la pensie pentru activitatea desfășurată în domeniul petrolului.
La termenul din 18.03.2009, pârâta - MEMBRU GRUP a ridicat în fața instanței de fond excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 al. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, prin raportare la dispozițiile constituționale statuate prin art. 1 al. 4 și 5, art. 73 al. 3 lit. p și art. 79 al. 1.
S-a apreciat că excepția invocată are legătură cu soluționarea cauzei și este admisibilă, prin raportare la prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât de soluționarea acestei chestiuni depinde judecarea excepției de necompetență teritorială invocată în considerarea Legii nr. 168/1999.
În analiza temeiurilor de neconstituționalitate, autorul excepției a arătat că textul art. 298 al. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 dispune în sensul că:,Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: -
- orice alte dispoziții contrare.
Dar, potrivit art. 72 din Legea nr. 168/1999,cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.
În egală măsură, art. 284 Codul muncii stabilește că:,Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă. Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. 1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sa reședința, ori, după caz, sediul.
Autorul excepției a arătat că există, astfel, două dispoziții legale aparent cu același obiect și pe care instanța de judecată este chemată a le ierarhiza în vederea determinării instanței competente, în condițiile în care norma de competență are în această materie un caracter absolut.
Ultima liniuță a art. 298 din Codul munciia constituit temei pentru interpretarea textului ca reprezentând o abrogare implicită a normelor similare cuprinse în Legea nr. 168/1999, fără însă a se observa că după intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 nu mai există temei legal pentru a opera o abrogare implicită, fiind abrogat expres Decretul nr. 16/1967 pentru aprobarea Metodologiei generale de tehnică legislativă privind pregătirea și sistematizarea proiectelor de acte normative.
Au fost invocate dispozițiile art. 62 și 63 din Legea nr. 24/2000 prin care legiuitorul a impus regula abrogării exprese directe, astfel că dispozițiile vizate a fi abrogate prin Legea nr. 53/2003 urmau a fi menționate explicit.
Autorul excepției a conchis în sensul că art. 298 al. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii ) nu poate modifica implicit prevederile cuprinse în Legea nr. 168/1999, întrucât această situație ar veni în contradicție cu dispozițiile:
- art. 1 al. 4 din Constituție, conform cărora:,Statul se organizează potrivit principiului echilibrului și separației puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale;
- art. 1 al. 5 din Constituție, potrivit cărora:,În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie;
- art. 73 al. 3:,Prin lege organică se reglementează - p). regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială;
- art. 79 al. 1, care prevăd:,Consiliul legislativ este organ consultativ de specialitate al parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații.
Reclamanta prin apărător, a solicitat respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, apreciind că în această modalitate se urmărește prorogarea termenului de soluționare a fondului raportului litigios, textul considerat ca fiind neconstituțional neavând nici o relevanță din perspectiva drepturilor de natură salarială pretinse prin cererea de chemare în judecată.
Prin Încheierea din data de 15.04.2009 Tribunalul Constanțaa respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, a prevederilor art. 298 alin.2 ultima liniuță din legea nr. 53/2003 și a fixat termen pentru continuarea judecății la 13.05.2009.
Pentru a soluționa astfel, instanța a avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 29 al. 1 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, iar al. 3 al art. 29 menționează că,Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Excepția de neconstituționalitate ridicată în cauză vizează o prevedere dintr-o lege în vigoare ( art. 298 al. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 ), care nu a fost declarată anterior neconstituțională prin exercitarea controlului de către
Textul nu are, însă, nici o relevanță sub aspectul soluționării în fond a cauzei, el putând fi invocat doar în analiza excepției de necompetență teritorială invocată de societatea pârâtă, care nu implică însă controlul de constituționalitate, ci doar pe cel privind aplicarea în timp a legii și care revine, în acest context, instanței de judecată.
De altfel, în invocarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia a conturat aspectul neconformității cu legea fundamentală a art. 298 al. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003, prin raportarea punctuală la interpretarea dată textului de Legea nr. 24/2000, în timp ce textele din Constituție la care s-a făcut trimitere expresă au vizat prevederi cu valoare de principiu, referitoare la separația puterilor în stat, supremația legii și la reglementarea prin lege organică a sferei raporturilor de muncă.
De altfel, chiar autorul excepției recunoaște că instanțele de judecată sunt cele chemate să analizeze aplicabilitatea ori, dimpotrivă, abrogarea expresă/implicită a unui text de lege. Pe de altă parte, Curtea Constituțională nu are căderea de a sancționa - într-o altă modalitate decât prin controlul conformității în raport de Constituție - nelegalitatea unui act normativ, emis astfel cum se susține, în contradicție cu normele de tehnică legislativă.
Împotriva încheierii din data de 15.04.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, la data de 16.04.2009 a declarat recurs pârâta
Recurenta - pârâtă consideră că hotărârea Tribunalului este netemeinică și nelegală, cererea de sesizare a Curții Constituționale fiind pe deplin admisibilă, conform dispozițiilor art. 29 alin-4-5 din Legea nr.47/1992 republicată.
Din conținutul prevederilor legale mai sus menționate, rezultă cu prisosință condițiile ce trebuie îndeplinite pentru invocarea excepției de constituționalitate a unei prevederi legale, respectiv:
Excepția să fie invocată în fața instanței judecătorești sau a tribunalului arbitral, condiție îndeplinită în cazul dedus judecății, întrucât prezenta excepție a fost invocată în fața Tribunalului Constanța.
Excepția să aibă ca obiect prevederi legale cuprinse în Lege(stricto sensu) sau în Ordonanță de Guvern, respectiv Ordonanță de Urgență a Guvernului, condiție îndeplinită prin faptul că se invocă neconstituționalitatea prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin.2 din Legea nr.53/2003, dispoziții legale în vigoare la momentul invocării excepției.
Excepția să aibă în vedere prevederi legale ce nu au mai fost declarate neconstituționale anterior, condiție ce este îndeplinită prin faptul că prevederile anterior menționate nu au fost declarate ca fiind neconstituționale de Curtea Constituțională.
Excepția să aibă ca obiect prevederi legale ce au legătură cu soluționarea cauzei, condiție îndeplinită prin faptul că prevederile legale considerate de recurentă ca fiind neconstituționale antamează asupra modalității de soluționare a excepției necompetenței teritoriale invocate în prezenta cauză. Dispozițiile din legea nr.47/1992 vorbesc despre legătura dintre prevederile legale și soluționarea cauzei, or modalitatea în care este soluționată excepția de necompetență teritorială influențează în mod covârșitor soluționarea generală a cauzei.
Soluționarea excepției de necompetență teritorială presupune analizarea ipotezei în care legea 168/1999 mai este în vigoare sau nu. În art. 298 alin.(2) din Codul muncii sunt identificate/marcate cu liniuță actele normative abrogate expres, total sau parțial. Ultima liniuță este urmată de textul "orice alte dispoziții contrare".
Această ultimă liniuță din art. 298 constituit temei pentru interpretarea textului ca reprezentând o "abrogare implicită" ceea ce vădește pentru teoreticieni o vădită neinformare legislativă și reluarea unor teze vechi dar fondate în epoca emiterii lor pe un text legal, iar pentru judecători o gravă neglijență prin necunoașterea legii aplicabile și depășirea atributelor judecătorești/exces de putere.
După intrarea în vigoare a Legii 24/2000 nu mai există temei legal pentru operarea abrogării implicite, fiind abrogat expres actul normativ care reglementase acest mod de abrogare, Decretul 16/1967 pentru aprobarea Metodologiei generale de tehnică legislativă privind pregătirea și sistematizarea proiectelor de acte normative.
Prin dispozițiile art. 62 și art. 63 din Legea nr.24/2000 rezultă că legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, iar dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.
Analizând încheierea recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Potrivit art. 29 din legea nr.47/1992:
1 " Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia,
3,Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că instanța are rolul de filtru și va selecta acele excepții de neconstituționalitate care vizează dispozițiile dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei și a căror neconstituționalitate nu a fost constatată printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Excepția de neconstituționalitate invocată în cauză vizează o prevedere dintr-o lege în vigoare(art. 298 al.2 ultima liniuță din legea nr.53/2003) care nu a fost declarată anterior neconstituțională.
Textul însă nu are nici o relevanță sub aspectul soluționării cauzei, el putând fi invocat doar în analiza excepției de necompetență teritorială invocată de societatea pârâtă, care nu implică însă controlul de constituționalitate, ci doar pe cel privind aplicarea în timp a legii, atribut ce revine instanței de judecată.
Recurentul pârât pune în discuție raportul dintre legea specială și dreptul comun cu privire la competența teritorială în materia dreptului muncii, modul de aplicare în timp a unor norme legale, ori toate aceste aspecte țin de interpretarea și aplicarea legii în timp, atribut ce revine instanței de judecată iar nu Curții Constituționale.
Atributul Curții Constituționale constă în determinarea compatibilității normelor legale cu dispozițiile constituționale, iar nu punerea de acord două prevederi legale sau stabilirea prevalenței unui text al legii față de altul.
Analiza intervenției în timp a legilor și determinarea normei incidente în materie intră în atributul exclusiv al instanței de judecată.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta pârâtă SC SA MEMBRU GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva încheierii de ședință din data de 15.04.2009, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-,.14,.C,.42, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iulie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
Jud.fond /
Red.dec.Jud./23.07.2009
Tehnored.gref.RD/2ex./23.07.2009
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol, Jelena Zalman
