Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 461/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 461
Ședința publică din data de 22 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, cu sediul în B, Calea Națională nr. 85, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1135 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s/a prezentat consilier juridic pentru recurentă, lipsă fiind reclamanta intimată -.
Procedura este completă.
S-au verificat lucrările dosarului după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru recurentă, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani la data de 19.06.2007, reclamanta / a chemat în judecată pe pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor prevăzute de art. 2 din nr.OUG 8/2003.
În motivare, reclamanta a arătat că a lucrat la "" D și a fost disponibilizat în urma unui proiect de concediere colectivă, precizând că, deși concedierea ar fi intrat sub incidența nr.OUG 8/2003, nu a beneficiat de măsurile de protecție socială prevăzute de actul normativ respectiv.
Reclamanta a arătat, în continuare, că obligația de a-i plăti drepturile bănești prevăzute de ordonanță îi revin B, așa cum precizează dispozițiile art. 3 din actul normativ respectiv. În plus, ceilalți salariați care au fost concediați pe același temei juridic ar fi beneficiat de drepturile respective, încât se consideră discriminat față de aceștia.
Pârâta B, deși legal citată nu a depus întâmpinare.
La solicitarea instanței, "" SA Dap recizat că deși programul de restructurare a fost depus la AVAS încă din aprilie 2006, nu a primit nici un răspuns cu privire la acesta.
Tribunalul Botoșani, prin sentința nr. 1135 din 31.10.2007, a admis acțiunea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu B și a obligat pe pârâta să-i plătească reclamantei drepturile prevăzute de art. 2 din nr.OUG 8/2003.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pretenția reclamantei este fondată, motivat de faptul că ordonanța vizează, printre altele, și societățile cu capital majoritar de stat, condiție pe care. Doî ndeplinește, deținând un procent de peste 64% din acțiuni.
De asemenea, a mai reținut că, dacă inițial ordonanța viza numai salariații disponibilizați în perioada 1 martie - 20 iunie 2003, ulterior, textul normativ respectiv a fost modificat în mai multe rânduri, extinzându-se această perioadă, astfel încât perioada în care fost disponibilizat reclamantul (iulie 2006) este acoperită de ordonanță.
S-a mai reținut că, potrivit art. 6 din ordonanță, lista societăților care pot efectua concedieri colective potrivit art. 1 se stabilește prin Hotărâre de Guvern. Or, și această condiție este îndeplinită în speță, deoarece a fost înscrisă în această listă prin HG1358/2004, iar faptul că a fost nominalizată înseamnă, fără echivoc, că unitatea îndeplinea condițiile impuse de ordonanța de urgență pentru ca salariații săi să beneficieze de măsurile speciale de protecție specială. ei în tabel a fost însă realizată de Guvern cu întârziere față de momentul primelor disponibilizări colective, precum și limitativ - numai pentru salariații din 2004.
În temeiul art. 6 alin. 2 din OUG nr. 27/2003 raportat la art. 4 din OG nr. 98/1999 autorizația se consideră acordată dacă autoritatea nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la depunerea cererii.
Instanța a constatat că această diferențiere de tratament nu este justificată obiectiv de vreun scop legitim, or, conform art. 5 din Codul muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații, iar potrivit art. 6, toți salariații beneficiază și de protecție socială, fără nici o discriminare. De asemenea, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificat prin 103/2006, interzice autorităților publice acordarea discriminatorie a oricărui drept prevăzut de lege.
Reținând că în speță a fost încălcat principiul egalității de tratament față de toți salariații, instanța a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe, pârâta Bad eclarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică. A arătat că nu sunt îndeplinite condițiile specifice instituite expres și limitativ de textul nr.OUG 8/2003 și că AVAS B nu a aprobat programul de restructurare înaintat de către societate prin adresa nr. 9627 din 14.04.2006, întrucât este incomplet, nefiind viabil.
De asemenea, relevă că această societate nu apare nominalizată expres în hotărâre de guvern, nr.HG 1358/2004 nu poate fi invocată repetitiv pentru toate concedierile efectuate de "" SA D, care se referă la salariații disponibilizați în luna octombrie 2004. În fine, subliniază că neacordarea, în cazul supus examinării, a măsurilor de protecție socială nu constituie discriminare, ci doar neîndeplinirea unor condiții specifice de acordare a unor drepturi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate de pârâtă, curtea constată că acesta este neîntemeiat, avându-se în vedere următoarele:
Astfel, întrucât unitatea de la care a fost disponibilizat reclamanta, a întocmit un proiect de concediere colectivă, în baza hotărârilor Consiliului de Administrație privind restructurarea din iunie-iulie 2006.
Societatea și-a îndeplinit obligația de notificare a pârâtei și ținându-se seama că în proiectul de concediere s-au cuprins categoriile de personal ce vor fi afectate de disponibilizări, motivele ce au determinat inițierea proiectului, criteriile care au stat la baza concedierii, critica pârâtei recurente că societatea nu a elaborat un program de restructurare aprobat de instituția publică implicată, respectiv, nu poate să constituie un motiv care să justifice neaplicarea în speță a principiului egalității între salariați, de altfel aceștia nefiind în culpă cu nimic de pasivitatea organelor în drept, ce au întârziat nominalizarea societății, cum în mod corect a reținut și prima instanță în considerentele sentinței recurate.
În ce privește cealaltă critică, referitoare la faptul că la data disponibilizării reclamantei societatea nu era înscrisă pe lista societăților aprobate prin hotărâre de Guvern, curtea o consideră, de asemeni, neîntemeiată, motivat de faptul că la data la care reclamanta a solicitat drepturile, respectiv data introducerii cererii de chemare în judecată, societatea era înscrisă pe listă, așa încât, față de cele susmenționate, reclamantul îndeplinea condițiile impuse de nr.OUG 8/2003, pentru a putea beneficia de reglementările ei.
În plus, chiar legiuitorul, prin modificările ulterioare ale ordonanței, a extins perioada de disponibilizare tocmai pentru a diminua impactul social al concedierilor colective prin acordarea în mod similar a măsurilor de protecție socială și a acelor persoane concediate în continuare, respectiv după 31.12.2004.
Așa fiind, față de cele ce preced, curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1. pr. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B împotriva sentinței nr. 1135 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:,
15.05.2008, 2 ex.
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Apetroaie Eufrosina, Gheorghiu Neculai
