Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 4635/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4635
Ședința publică de la 06 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Marian
Grefier
**************
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva deciziei nr.3/07.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic, pentru recurent, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, intimații, lipsind intimații, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța pune în discuția părților calificarea juridică a căii de atac promovate, în condițiile în care hotărârea împotriva căreia se formulează calea de atac, nu a fost comunicată părții care o promovează. iar această parte nu a fost citată pe parcursul soluționării cauzei.
Consilier juridic, pentru contestatorul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, în temeiul prevederilor art. 317 alin. 1 pct. 1. pr. Civ. solicită admiterea contestației în anulare formulată de contestator împotriva deciziei civile nr. 3 din 07 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Curtea de Apel Craiova, arătând că s-a promovat contestația în anulare și nu recurs.
Intimații, pe rând având cuvântul solicită respingerea ca neîntemeiată a contestației în anulare formulată MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și menținerea în totalitate a dispozițiilor deciziei nr. 3 din 07 ianuarie 2009, acordarea și în continuare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, drepturile bănești actualizate cu rata inflației și pe viitor să se facă mențiunile corespunzătoare în Carnetul de Muncă, lăsând la aprecierea instanței calificarea căii de atac.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiune, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism B, Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați aceștia să plătească drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, începând cu data de 25 aprilie 2008 până la rămânerea definitivă a hotărârii și în continuare, actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești; efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă; să înscrie în carnetele de muncă și decizia nr. 2557 din 25.04.2008 - irevocabilă, pronunțată de Curtea de Apel Craiova; obligarea pârâtului MEF să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, potrivit art. 47 din Lg.50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiau de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Curtea de Apel Craiova, prin sentința nr. 3 din 07 ianuarie 2009 respins acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50/ calculat la indemnizația brută lunară începând cu data de 25.04.2008 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației, sumă reactualizată la data plății efective.
A fost obligat pârâtul să facă, în carnetele de muncă ale reclamanților, mențiunile cuvenite potrivit deciziei civile nr. 2557 din 25.04.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția conflicte de muncă și potrivit prezentei hotărâri.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea constatat că aceasta este întemeiată întrucât, potrivit art. 2 din OG22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toarte măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și a instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul Ministerul Public, acestuia revenindu-și obligația legală de a depune diligențele necesare în vederea obținerii creditelor bugetare necesare plătirii sumelor reprezentând drepturile bănești solicitate, Ministerul Finanțelor Publice urmând ca, în temeiul dispoz. art. 35 alin. 1 din Legea 500/2002, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului său propriu, să întocmească proiectele legilor bugetare și proiectele bugetare pe care le depune la Guvern.
Pe fondul cauzei, s-au reținut următoarele:
Sporul de 50 % solicitat de către reclamanți a fost reglementat de art. 47 din Legea 50/1996, text în conformitate cu care, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Prin articolul 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, a fost abrogat expres art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Această abrogare s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.
Astfel, potrivit art. 107 alin. 3 din Constituția României la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.
În baza acestei dispoziții constituționale, prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat ca, până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Cu toate acestea prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, încălcându-se astfel, prevederile art. 56 - 62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca evenimente legislative distincte.
Rezultă așadar, că în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr. 50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ. Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzute expres în cuprinsul legii de abilitare.
Indiferent de finalitatea pe care a avut-o nr.OG 83/2000, abrogarea prin acest act normativ a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care nu poate produce efecte.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele internaționale și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Conform art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1, iar acest drept trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
Așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea OG 83/2000, ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță ce se cere a fi ocrotit există în patrimoniul reclamanților.
Curtea reținut că există conflict între art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 și art. 1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text de lege.
În acest sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care a pronunțat decizia nr. XXI în dosarul nr. 5/2008, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv, salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
De altfel, dreptul reclamanților a fost recunoscut și prin decizia nr. 2557/25 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, instanța obligând pârâții din acea cauză, printre care și Parchetul de pe lângă, să plătească sporurile solicitate până la 25 aprilie 2008.
În ceea ce privește acordarea acestui spor și în continuare, pentru viitor, Curtea reținut că această cerere este întemeiată, în condițiile în care, din considerentele deciziei menționată anterior, pronunțată în interesul legii, rezultă că dispozițiile legale referitoare la acordarea dreptului în discuție, nu au fost abrogate niciodată, și-au produs și își produc, în continuare, efectele juridice.
Prin urmare, acest drept subzistă și în viitor, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației corelative ce revine pârâtului.
S- admis și ultimul capăt de cerere, întrucât dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 92/1976 prevăd expres că în carnetul de muncă se fac, printre alte mențiuni, și acelea referitoare la retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta, obligație care, potrivit art. 6 alin. 3 din același act normativ, revine pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
Împotriva sentinței formulat prezenta cale de atac pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând prevederile 317 cod procedură civilă, respectiv încălcarea procedurii de citare cu acest pârât pe tot cursul procesului, inclusiv cu prilejul judecării pe fond a cauzei.
Verificând dosarul de fond, se constată că cererea de chemare în judecată a reclamanților are ca pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată de Terorism și Ministerul Economiei și Finanțelor, iar cu prilejul soluționării cauzei la termenul de judecată precum și la termenul în care au fost luate concluziile de fond, singurele părți citate au fost cei doi pârâți chemați în judecată.
Cu toate acestea, prin hotărârea pronunțată de către prima instanță, a fost admisă acțiunea față de o altă persoană juridică ce nu este parte în dosarul de față, respectiv Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, același pârât fiind obligat la plata drepturilor solicitate precum și la efectuarea mențiunilor solicitate de către reclamanți.
Ori, este fără îndoială că hotărârea pronunțată în aceste condiții este lovită de nulitate în condițiile art. 304 pct. 5 pr.civ, calea de atac promovată fiind recurs, astfel acesta urmează a fi admis, iar hotărârea urmează a fi casată, cauza trimisă spre rejudecare la aceiași instanță.
Obligarea unui subiect de drept, indiferent de raporturile existente între acesta și alte subiecte de drept, se are în vedere aici Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ce funcționează alături de primul subiect de drept, în condițiile în care acestuia nu îi sunt respectate drepturile procesuale reglementate de lege în mod imperativ, contradictorialitate, dreptul la apărare, publicitatea procesului, vine să înfrângă garanțiile procesuale, afectând hotărârea pronunțată în astfel de condiții cu nulitatea absolută.
În condițiile în care partea astfel obligată prin hotărârea judecătorească, deși nu este citată în cauză și nici nu i se comunică hotărârea judecătorească, formulează prezenta cale de atac, instanța urmează aoc alifica ca fiind recurs în condițiile art. 299 și urm. pr.civ.
Față de cele de mai sus, instanța va admite recursul și va casa hotărârea primei instanțe pentru motivele arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, împotriva deciziei nr.3/07.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect drepturi bănești.
Casează sentința și trimite cauza pentru soluționare în primă instanță, la Tribunalul Dolj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Iulie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/CO/29.07.2009.
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Tamara Carmen Bunoiu, Marian
