Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 4622/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4622
Ședința publică de la 06 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar O în numele membrilor de sindicat, împotriva sentinței civile nr.299 din 26.02.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Clubul Sportiv Școlar C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recurentul reclamant solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă,după care, instanța constatând cauza în stare de judecată a trecut la soluționarea cauzei.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.299 din 26.02.2009, Tribunalul Olt a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Olt în ceea ce o privește pe și, și pe cale de consecință:
A declinat competența de soluționare a acțiunii promovate de Sindicatul Învățământului Preuniversitar O în numele membrei de sindicat și, în favoarea Tribunalului Dolj -secția conflicte de muncă.
A respins acțiunea formulată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar O în numele membrilor de sindicat:, în contradictoriu cu pârâtul Clubul Sportiv Școlar C, având ca obiect acordarea sumelor reprezentând prime de vacanță pe perioada 2005-2008 actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
A apreciat că reprezentații au statutul de personal didactic și didactic auxiliar în cadrul pârâtei - unitatea școlară potrivit tabelelor anexate cererii de chemare în judecată.
Față de solicitarea de acordare a primei de vacanta pe perioada 2005-2008, instanța reține ca aceste drepturi se acordă numai în baza unor dispoziții legale sau a unor clauze contractuale prevăzute de contractul colectiv de muncă. Aceste drepturi sunt prevăzute în Legea nr. 188/1999 pentru funcționarii publici, iar pentru ceilalți bugetari prin legi speciale.
În cazul reprezentaților, Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic, nu prevede dreptul la primele de vacanță.
Potrivit art.50 din acest act normativ, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Astfel prin art.36 lit. g din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul județului O pe ramura învățământ, pe anii 2004-2005 părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii:,o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
În același sens fiind și contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008.
Ulterior, prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul județului O pe ramura învățământ, pe anii 2008-2009 s-a prevăzut la art. 36 lit. g că toți salariații pot primi o primă de vacanță în cuantumul salariului de bază din luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu, iar fondurile vor fi asigurate din veniturile proprii ale consiliilor locale ale comunelor, orașelor și municipiilor din județul
Aceste prevederi nu pot fi reținute deoarece autoritatea locală nu a fost parte la încheierea contractelor respective.
Dispozițiile contractul colectiv de muncă, unic la nivel național pe anii 2007-2010 invocate de reclamant, se referă la posibilitatea acordării unei prime de vacanță în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității.
Față de dispozițiile invocate și răspunsul pârâtei în sensul că nu sunt prevăzute fonduri pentru plata primelor solicitate ce în cazul reprezentaților se pot acorda exclusiv din venituri proprii, s-a apreciat că cererea acestora este neîntemeiată.
Reclamantul nu a făcut dovada că reprezentații se încadrează in categoriile de personal care beneficiază prin lege de aceste drepturi, iar contractul colectiv de muncă invocate prevăd doar o posibilitate și nu o obligație cu privire la acordarea acestui drept în sarcina unității școlare, posibilitate condiționată de existența fondurilor.
De altfel, Legea 128/1997 nu prevede posibilitatea acordării primelor de vacanță cadrelor didactice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar O în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 și art.3041cod pr.civilă, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, recurentul, după citarea dispozițiilor legale invocate ca temeiuri ale cererii de chemare în judecată, susține că dispozițiile legale care îngrădesc drepturile negociate prin contractele colective de muncă contravin în mod clar dispozițiilor art. 451 alin. 5 din Constituția României privind dreptul la negocieri colective.
Mai susține că, potrivit art. 50 alin 12 din Legea nr. 128/1997 personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar prima de vacanță este reglementată de contractele colective de muncă la nivel național și la nivelul învățământului.
În ceea ce privește problema fondurilor proprii, în condițiile în care unitățile de învățământ nu realizează venituri proprii, ar însemna admiterea ideii că o clauză contractuală negociată ar pute rămâne fără efect.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 50 (12) din Legea nr. 128/1997, ersonalul p. didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Contractele colective de muncă unice la nivel național din perioada invocată de reclamanți au prevăzut posibilitatea ca partenerii sociali care negociază contracte colective de muncă să includă în acestea dreptul salariaților la o primă de vacanță, însă numai în funcție de posibilitățile economico-financiare ale unității.
Se constată astfel că, în mod greșit, recurentul susține că reprezintă un izvor al drepturilor pretinse, reglementarea convențională la nivel național trimițând în mod expres la contractele colective la nivel inferior. Cu alte cuvinte, pentru ca dreptul la primă de vacanță să se nască, el trebuie în mod necesar să fie negociat expres la nivel inferior.
În ceea ce privește prevederile din contractele colective de muncă la nivel de învățământ, dispozițiile art. 37 lit. g stabilesc că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au negociat posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale.
În ceea ce privește dispozițiile din art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ preuniversitar în județul O - 2008/2009 și acestea prevăd posibilitatea acordării primei de vacanță, vocația salariaților de a beneficia de acesta în condițiile existenței veniturilor proprii. Nu a fost reglementat pe cale convențională un drept pur și simplu în favoarea salariaților, ci un drept condiționat de existența unor venituri proprii.
În consecință, criticile recurentului privind existența unui drept câștigat sau referitoare la îngrădirea dreptului la negocieri colective și caracterului obligatoriu al convențiilor colective sunt nefondate, de vreme ce chiar textele negociate ale convențiilor colective invocate în cauză prevăd doar vocația personalului din învățământ la prime de vacanță, în anumite condiții care în cauza de față nu au fost îndeplinite.
În ce privește lipsa rolului activ al instanței de fond, critica recurentului este de asemenea nefondată, întrucât la dosar au fost depuse toate înscrisurile probatorii.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar O în numele membrilor de sindicat, împotriva sentinței civile nr.299 din 26.02.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Clubul Sportiv Școlar C, având ca obiect drepturi bănești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Iulie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
2ex/
Red.jud. -
13.07.2009
Jud.fond /
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Lucian Bunea, Manuela Preda
