Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 464/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.464/
Ședința publică din 30 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.238/20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, -, I, toți cu domiciliul ale la Judecătoria Adjud, cu sediul în A,-, jud. V, intimații - pârâți CURTEA DE APEL G, cu sediul în G,-, TRIBUNALUL VRANCEA, cu sediul în F,-, jud. V, și intimatul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții - pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor înregistrate la Curtea de APEL GALAȚI Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.238/20.03.2008 Tribunalul Vranceaa respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A admis în parte acțiunea civilă pentru drepturi bănești, formulată de reclamanții, I, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Vrancea și Ministerul Finanțelor Publice.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Vrancea să calculeze și să plătească reclamanților drepturile reprezentând diferența spor fidelitate începând cu octombrie 2004 și până la 15 ianuarie 2008, actualizate cu rata inflației la data plății efective și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă.
A obligat pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor către reclamanți.
A respins cererea privind plata pentru viitor.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea la nr- reclamanții, I, solicitând să se calculeze și să li se plătească drepturile bănești reprezentând diferență de spor de fidelitate începând cu octombrie 2004 și pentru viitor, sume actualizate în raport de indicele de inflație la data plății, să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății acestor sume.
Au arătat că sunt personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Adjud, că în baza OUG nr.27/2006 magistrații beneficiază de un spor de fidelitate diferit, respectiv mai mare și de la o altă vechime în muncă decât sporul prevăzut de OG nr.8/2007 pentru personalul auxiliar al instanțelor ceea ce reprezintă o discriminare interzisă de art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de OG nr.137/2000 și art.16 din Constituție.
Tribunalul Vrancea prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii întrucât sporul de fidelitate este reglementat pentru personalul auxiliar printr-o lege specială.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu are calitatea de pârât ci de expert în domeniul nediscriminării.
Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu există raporturi de muncă între el și reclamanți și că acest minister este ordonator principal de credite și nu poate asigura altui ordonator principal fonduri necesare pentru plata unor drepturi.
Curtea de APEL GALAȚI prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii întrucât între cele două categorii nu există discriminare fiecare categorie având atribuții și responsabilități diferite.
Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii întrucât între cele două categorii nu există discriminare fiecare având atribuții distincte și din Decizia XXIII a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în dosarul nr.31/2005 rezultă că nu există o astfel de discriminare cu privire la prima de concediu.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut că reclamanții fac parte din personalul auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Adjud și în această calitate beneficiază potrivit OG nr.8/2007 de spor de fidelitate în cuantum mai mic și de la o vechime de 5 ani în timp ce pentru magistrați sporul de fidelitate se acordă în baza OUG nr.27/2006 în procent mai mare și de la vechimea de 3 ani.
În aceste condiții există o discriminare între magistrați și personalul auxiliar de specialitate în sensul art.2 din OG nr.37/2000 privind prevenirea și sancționarea formelor de discriminare. Pentru a putea fi reținută discriminarea este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Tratamentul diferențiat este analizat din prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu neapărat în situații similare.
În speță, reclamanții în calitate de personal auxiliar de specialitate și magistrații sunt categorii de personal aflate în situații comparabile fapt constatat și prin Decizia XXXVI a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a constatat că pentru sporul de vechime există o discriminare între magistrați care nu beneficiau de acest spor și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor.
Ori, sporul de vechime are în principiu aceleași caracteristici cu sporul de fidelitate numai că acesta din urmă se acordă pentru vechimea în cadrul instanței. Prin urmare pentru sporul de fidelitate nu se are în vedere îndeplinirea unor atribuții de serviciu sau anumite responsabilități mai mari sau mai reduse ci vechimea în cadrul funcției și al instanței.
De altfel, din adresa nr.59955/2007 a Ministerului Justiției-Direcția elaborare acte normative rezultă că acest minister a propus amendamente la OG nr.8/2007 de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor în sensul că sporul de fidelitate pentru acest personal să fie în aceleași procente cu cel prevăzut de OUG nr.27/2006 pentru magistrați.
Pentru aceste motive tribunalul a apreciat cererea reclamanților întemeiată fiind admisă și în temeiul art.269 codul muncii și art.21 al.1 din OG nr.173/2000 fiind obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Vrancea să calculeze și să plătească acestora drepturile reprezentând diferențele spor de fidelitate începând cu octombrie 2004 și până la 11.01.2008 sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
Pe cale de consecință pârâții au fost obligați să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
A respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata pentru viitor a acestor drepturi întrucât pretențiile reclamanților au caracterul unor despăgubiri iar acestea nu pot fi acordate pentru viitor iar pe de altă parte în prezent nu se cunoaște evoluția legislației în materie.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a CNCD întrucât acesta nu are calitate de pârât, nu poate fi obligat la drepturi bănești către reclamanți cu care nu are raporturi juridice de muncă, CNCD având în temeiul OUG nr.137/2000 calitatea de expert în domeniul nediscriminării.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor și acesta a fost obligat să aloce fondurile necesare plății că deși acest minister nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte ministere care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În primul rând prin hotărârea pronunțată, prin acordarea unor drepturi neprevăzute de cadrul normativ în vigoare în materia salarizării funcționarilor publici, prima instanță și-a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare, imixtiune de nepermis în sfera de atribuții a autorității legiuitoare.
În al doilea rând, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii depășește cadrul legal reglementat prin nr.OG137/2000, ce are în vedere fapte sau acte de discriminare, iar nu examinarea și cenzurarea dispozițiilor legale cuprinse în legi, ordonanțe sau chiar acte administrative cu caracter normativ.
În mod cu totul eronat, instanța de fond a considerată că sporul de fidelitate acordat categoriilor profesionale din sistemul justiției trebuie să fie egal indiferent de funcția ocupată, nivelul de pregătire numai în baza faptului că celelalte sporuri au fost acordate în procente egale atât magistraților cât și personalului auxiliar întrucât, altfel s-ar crea o discriminare între cele două categorii.
În ceea ce privește efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, se arată că, aceasta nu poate fi primită, deoarece se referă la drepturi salariale care nu sunt prevăzute de lege.
În concluzie a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței civile.
În drept a invocat disp. art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V criticând hotărârea instanței de fond doar sub aspectul lipsei calității procesuale pasive a sa generată de inexistența unor raporturi juridice de muncă cu reclamanții.
Răspunzător de realizarea prevederilor bugetare este Guvernul iar Ministerul Economiei și Finanțelor nu are cum să asigure unui alt ordonator principal de credite fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pronunțarea unei hotărâri prin care să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În drept a invocat disp. art. 304 pct.9, art.3041Cod procedură civilă și legea nr. 500/2002.
Prin încheierea de ședință din data de 23 iunie 2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționare, fiind invocate prevederile art.I al.1 din nr.OUG 75/2008.
Prin sentința civilă nr. 619/26 ianuarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL GALAȚI cu motivarea că disp. art. I și II din nr.OUG 75/2008 au fost declarate neconstituționale prin decizia 104/20.01.2009 a Curții Constituționale.
Cauza a fost înregistrată sub nr.251/44/23.02.2009 pe rolul Curții de APEL GALAȚI Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale.
Analizând hotărârea recurată atât prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă Curtea apreciază că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Reclamanții fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Adjud.
Salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate și a personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și al pachetelor de pe lângă acestea, se realizează prin lege, fiind în prezent reglementată de prev. nr.OG 8/2007 cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 16 din nr.OG8/2007 personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcția auxiliară de specialitate calculat la salariul de bază.
Iar potrivit art. 2 din nr.OG 27/2006 precizează că salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor se stabilesc ținând seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitatea și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal, iar nr.OG 8/2007 ( art.3) prevede că salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor se face în raport de vechimea în funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței.
Nu poate exista o discriminare în ceea ce privește retribuțiile și sporurile acordate acestor două categorii profesionale, judecător și personal auxiliar de specialitate, având în vedere funcția deținută de fiecare categorie de personal, de gradul de răspundere profesională, de complexitate și riscurile funcției.
Diferențierea făcută de legiuitor se datorează faptului că suntem în prezența unor categorii profesionale diferite care, chiar dacă-și desfășoară activitate în domeniul justiției, au atribuții și responsabilități diferite.
De aceea, există acte normative diferite în domeniul salarizării, nr.OG 8/2007 respectiv nr.OG 27/2006 care reglementează în mod distinct particularitățile ce intervin în stabilirea drepturilor pentru cele două categorii profesionale, drepturi ce nu pot fi identice.
Așadar, se are în vedere conceptul de vechime în specialitate care este diferit, respectiv vechime efectiv în funcție auxiliară de specialitate și vechimea numai în funcția de magistrat sau personal asimilat magistraților.
Rezultă fără dubiu că diferențierea nu este arbitrară ci este justificată de conținutul concret diferit al funcției ocupate, pregătirea diferită și de responsabilitățile fiecăruia dintre cele două categorii de funcții.
Mai mult, legiuitorul căruia îi revine sarcina de a stabili sistemul de salarizare pentru sectorul bugetar, a reglementat diferențiat modul de fidelizare a diverselor categorii profesionale din sistemul justiției în funcție de natura și importanța funcției ocupate, complexitatea atribuțiilor specifice acestuia, nivelul studiilor, răspunderea funcției, elemente care determină o salarizare diferită a celor două categorii de personal dar fără a se aduce atingere astfel principiului egalității în fața legii.
Prin modul de fidelizare diferențiat al magistraților față de cel al personalului auxiliar, legiuitorul a vrut să evidențieze importanța acestei funcții într-un stat de drept, rolul complex pe care îl are magistratul în înfăptuirea actului de justiție și răspunderea pe care acesta o are în interpretarea și aplicarea corectă a legilor.
În mod greșit, prima instanță a considerat că sporul de fidelitate acordat categoriilor profesionale din sistemul justiției trebuie să fie egal indiferent de funcția ocupată, nivelul de pregătire, numai în baza faptului că celelalte sporuri au fost acordate în procente egale atât magistraților cât și personalului auxiliar, întrucât s-ar crea o discriminare între cele două categorii.
Instanța constată că rolul instanțelor de judecată nu este să cenzureze soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege, instituindu-se astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele cu cele prevăzute prin actele normative întrucât s-ar încălca astfel rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și principiul separației puterilor în stat.
În mai multe decizii ale sale pronunțate în anul 2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției și a constata că prevederile art.1, art.2 alin. 3 și art. 27 alin.1 din nr.OG 127/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
De asemenea, instanța consideră că în cauza de față nu devin aplicabile disp. art. 14 din CEDO, nici jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului pentru a fi aplicate în mod direct, pentru faptul că intimații - reclamanți nu se află în situații de discriminare față de celelalte categorii profesionale ce își desfășoară activitatea în cadrul sistemului judiciar, nefiind în situații comparabile și identice.
Dacă există o justificare obiectivă și rezonabilă și se respectă în raport de proporționalitate între sporul și mijloacele utilizate, este permisă distincția între situații.
Ori, între activitatea desfășurată de personalul auxiliar de specialitate și cea a magistraților nu se poate pune un semn de egalitate și nici nu se poate constata că există o asemănare, fiecare activitate fiind reglementată prin legea specială, Legea nr.567/2004 pentru personalul auxiliar de specialitate și Legea nr. 303/2004 pentru magistrați, atribuțiile fiind diferite.
Practica judiciară depusă la dosar de către reclamanți nu poate constitui temei de drept pentru instanță, având doar valoare de jurisprudență.
Chiar prin hotărârea pronunțată la data de 6 decembrie 2005 în cauza Beian contra României, a precizat faptul că, divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritatea asupra competenței lor teritoriale iar rolul de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței revine instanței superioare.
Față de aceste considerente, pretenția intimaților reclamanți de a li se acorda sporul de fidelitate în procentul prevăzut pentru magistrați, pe motiv că legea este discriminatorie, nu are fundament legal, iar prin neacordarea acestuia nu s-a încălcat principiul salarizării egale pentru o muncă de valoare egală consacrat de art. 23 punctul 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, se apreciază că este fondată întrucât, conform disp. art. 19 din Legea nr. 500/2002, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a exercita un control față de constituirea, repartizarea și utilizarea resurselor financiare ale statului precum și cu privire la examinarea proiectelor de buget propuse de ordonatorii principali de credite.
De asemenea, potrivit acestui act normativ, instituția care are sarcina de a realiza prevederile bugetare și de a repartiza ordonatorilor principali de credite sumele de la bugetul de stat potrivit destinațiilor bugetare stabilite conform legii bugetare anuale este Guvernul.
Una din atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice, prevăzute de art. 19 litera g din Legea nr. 500/2002, este de a analiza propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetului și de a furniza Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale.
Ori, disp. art. 28 din aceeași lege prevăd că proiectele legilor bugetare anuale se elaborează de către Guvern, pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite care sunt cei arătați prin disp. art. 20.
Procedura prevăzută de art. 34 alin. 1 și 4 din Legea nr. 500/2002 este în sensul că ordonatorii principali de credite au obligația de a depune la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele, pentru anul bugetar următor iar Ministerul Finanțelor publice trebuie să le examineze și să poarte discuții cu ordonatorii principali de credite.
Atât timp cât proiectul bugetului de stat se aprobă prin lege, nu se poate institui o obligație în sarcina Ministerului Finanțelor Publice, de a asigura fondurile necesare efectuării plății sumei solicitate, deoarece nu s-a făcut dovada îndeplinirii întregii proceduri prevăzută de legea specială în materie, procedură descrisă mai sus.
În consecință, în baza disp. art. 312 al.1, 2 și 3 Cod procedură civilă se va admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei Si Finanțelor
Se va modifica în parte sentința civilă nr.238/20.03.2008 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
Va respinge acțiunea formulată de reclamanții, I, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Vrancea, ca nefondată.
Va respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.238/20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.238/20.03.2008 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, I, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Vrancea, ca nefondată.
Respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 30 Aprilie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /19.05.2009
:DC/ 2 ex/22.05.2009
Fond: /
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
