Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 467/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 467
Ședința publică de la 11 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de " " împotriva sentinței civile nr.449 din 19.03.3008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimată fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimata, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen.
Avocat pentru intimata solicită să se facă adresă recurentei pentru ca aceasta să comunice fișa de pontaj pe luna octombrie 2007. Arată că solicită acest lucru deoarece recurenta a invocat că clienta sa a fost și la serviciu pe perioada când aceasta a fost în concediu medical.
Instanța, având în vedere că în cauzele care au ca obiect litigii de muncă sarcina probei revine angajatorului și că în civil sarcina probei revine celui care invocă un anumit aspect, respinge cererea de a se efectua adresă recurentei pentru solicitarea de relații. Lasă cauza la ordine pentru a se pune concluzii pe fondul cererii de recurs.
La a doua strigare a cauzei se prezintă avocat pentru intimata, lipsă fiind părțile.
Avocat pentru intimata artă că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimata solicită respingerea recursul și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise și chitanța din 10.07.2008 în valoare de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
Declarând dezbaterile închise, Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Iași, contestatoarea a chemat în judecată pe intimata " " solicitând instanței ca, pe baza probelor ce se vor administra în cauză, să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea adresei nr.167/21.11.2007, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale aferente lunii noiembrie 2007, indemnizației de concediu aferentă anului 2007, indemnizației de concediu medical pentru perioada 25.10.2007- 29.10.2007, a diferenței de salariu lunar raportat la pregătirea profesională și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că la data de 13.04.2007 s-a angajat la societatea intimată pe funcția de gestionar, depunând la dosarul personal diploma de bacalaureat și certificatul de absolvire a unei școli postliceale. Înainte de începerea activității a negociat cu intimate ca salariul lunar să fie de 770 lei, urmând să semneze contractul de muncă.
Contestatoarea susține că ulterior i s-a comunicat că a fost angajată potrivit normelor legale, fără a semna vreun contract. În luna septembrie 2007 reclamanta a solicitat o copie a contractului de muncă, ocazie cu care a constatat că semnătura de pe acest act nu îi aparține, că salariul era de 440 lei, iar postul pe care a fost angajată era cel de muncitor necalificat.
S-a mai arătat că activitatea desfășurată de reclamantă la punctul de lucru din Iaf ost cea de gestionar, în sensul că prelua telefonic și personal comenzile de la clienți, încasa sume de bani eliberând în acest sens facturile și chitanțele fiscale necesare decontării.
Contestatoarea a mai susținut că la data de 21.11.2007 a primit adresa nr.167/21.11.2007 prin care era înștiințată că i se acordă un preaviz de 15 zile începând cu data de 14.11.2007 și că programul de lucru va fi de 4 ore. Intimata i-a comunicat că i s-a acordat preaviz întrucât urmează să fie eliberată din funcție ca urmare a restrângerii activității.Ulterior, contestatoarea susține că nu i-a mai fost comunicată nici o decizie de concediere și că nu s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă.
S-a mai arătat că intimata nu i-a plătit indemnizația de concediu medical și cea aferentă concediului de odihnă. La data de 10.12.2007 a primit decizia nr.173 prin care era anunțată că îi încetează contractul de muncă în temeiul disp.art.79 din Codul muncii, prin demisie, act pe care a refuzat să-l semneze.
Contestatoarea mai susține că, urmare a refuzului de a-și da demisia, intimata nu i-a mai achitat salariul aferent lunii noiembrie 2007.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri.
Prin precizările la acțiune formulate la data de 05.03.2008, contestatoarea a susținut că solicită și anularea deciziei de concediere nr.175/18.12.2007 și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat. Contestatoarea susține că adresa prin care i s-a acordat preavizul a fost emisă la data de 21.11.2007, iar decizia de concediere a fost emisă la 18.12.2007, încălcându-se astfel procedura de concediere prevăzută de lege.
La termenul de judecată din data de 20.02.2008, contestatoarea, prin apărător, a precizat că solicită compensarea în bani a concediului de odihnă aferent anului 2007.
În ședința publică din data de 05.03.2008 contestatoarea a declarat că renunță la judecata capetelor de cerere având ca obiect rectificarea carnetului de muncă și obligarea intimatei la plata diferenței de salariu lunar raportat la pregătirea profesională.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației întrucât încetarea contractului de muncă al contestatoarei s-a datorat restrângerii activității desfășurate la punctele de lucru din Întrucât concedierea contestatoarei a intervenit pentru motive care nu țin de persoana salariatului, intimata a susținut că nu era necesară efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Intimata a mai arătat că activitatea contestatoarei a început la data de 01.07.2007, iar părțile s-au înțeles asupra încadrării pe postul de muncitor necalificat și a unui salariu de 440 lei. De altfel, se arată că reclamanta nu a avut nici o obiecțiune în momentul achitării salariului pe lunile iulie-septembrie 2007.
Referitor la plata zilelor de concediu medical, intimata a susținut că certificatul de concediu medical nu a fost depus la societate. În ceea ce privește plata salariului aferent lunii noiembrie și a indemnizației de concediu de odihnă, intimata precizat că este de acord cu aceste cereri.
Intimata a depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.449/19.03.2008 a Tribunalului Iașis -a admis în parte contestația formulată de, s-a anulat decizia de concediere nr.175/09.12.2007 emisă de angajator, societatea intimată fiind obligată să plătească contestatoarei drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2007, drepturile bănești reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă aferent anului 2007, indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă aferentă perioadei 25.10.2007-29.10.2007 și suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin aceeași hotărâre s-a respins cererea formulată de contestatoare având ca obiect anularea adresei nr.167/21.11.2007 și s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata cererilor de rectificare a carnetului de muncă și de obligare a intimatei la plata diferenței de salariu lunar raportat la pregătirea profesională.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost salariata intimatei " " pe postul de muncitor necalificat, conform contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă B sub nr.-/28.06.2007.
Prin decizia nr.179/09.12.2007 emisă de intimată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei începând cu data de 04.12.2007, în temeiul disp.art.65 din Codul muncii. Prin această decizie s-a reținut că desființarea locului de muncă ocupat de contestatoare se datorează dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau reorganizării activității, precum și faptul că angajatorul nu are posibilitatea de a-i oferi salariatului un alt loc de muncă.
S-a mai reținut că intimata, căreia îi revenea sarcina probei potrivit disp.art.287 Codul muncii, nu a făcut dovada desființării efective a postului ocupat de contestatoare. Astfel, prima instanță a reținut că intimata nu a depus la dosar organigrame sau state de funcții anterioare și ulterioare concedierii din cuprinsul cărora să rezulte faptul că postul ocupat de contestatoare a fost desființat efectiv, astfel încât decizia de concediere contestată în cauză apare ca fiind nelegală.
De asemenea, s-a mai reținut că intimata nu a dovedit în cauză în mod legal plata drepturilor salariale cuvenite contestatoarei pe luna noiembrie 2007 și plata indemnizației pentru incapacitate de muncă pe perioada 25.10-29.10.2007.
S-a mai reținut că, potrivit disp.art.139 și 141 alin.4 din Codul muncii, reclamanta este îndreptățită și la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anul 2007.
Cât privește cererea de anulare a adresei nr.167/21.11.2007, prima instanță a reținut că este neîntemeiată, întrucât prin acest act contestatoarea a fost doar înștiințată asupra termenului de preaviz, neintervenind astfel modificarea sau încetarea contractului de muncă.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs " ", considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Intimatul mai susține că, deși contestatoarea a formulat cererea de anulare a deciziei de concediere cu mult după prima zi de înfățișare, motivând-o doar sub aspectul datelor la care a fost emisă adresa de preaviz, respectiv decizia de concediere, instanța de fond a admis cererea pe alte considerente, fără a ține cont de înscrisurile depuse de către angajator care dovedeau faptul că desființarea locului de muncă a fost efectivă.
În ceea ce privește plata salariului pe luna noiembrie 2007 și a drepturilor bănești cuvenite pentru concediul de odihnă neefectuat în anul 2007, recurenta susține că a fost de acord cu plata acestora, însă contestatoarea nu s-a prezentat la societate pentru ridicarea acestor sume de bani.
S-a mai invocat că indemnizația de concediu medical solicitată în cauză de către reclamantă nu a fost achitată întrucât aceasta nu a prezentat la societate certificatul de concediu medical, cu încălcarea disp.art.36 alin.1 și 2 din nr.OUG158/2005. Mai mult, se arată că reclamanta s-a prezentat la serviciu în zilele pentru care i s-a acordat concediu pentru incapacitate temporară de muncă, primind salariul cuvenit pentru acestea.
Recurenta depune la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, intimata solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursul formulat de " ", prin prisma disp.art.3041Cod.proc.civ. se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Se reține că reclamanta și-a precizat acțiunea formulată la prima zi de înfățișare, respectiv la termenul de judecată din data de 06.02.2008, solicitând prin această cerere și anularea deciziei de concediere nr.175/18.12.2007, astfel încât în mod corect prima instanță a soluționat și acest capăt de cerere cu care a fost investită în mod legal.
Fiind investită cu verificarea legalității și temeiniciei măsurii luate de către angajator, instanța nu este ținută a analiza doar motivele invocate de către contestatoare prin cererea formulată, ci analizează respectarea întregii proceduri de concediere, fiind astfel nefondat motivul de recurs invocat de către societate privind reținerea de către tribunal a altor considerente pentru anularea deciziei de concediere contestate în cauză.
Se mai reține că în mod corect prima instanță a constatat nelegalitatea concedierii, în temeiul disp. art. 76 din Codul muncii, având în vedere că, pentru protecția drepturilor salariaților, motivele de concediere sunt strict reglementate de lege, astfel că, în speță, încetarea raporturilor de muncă în temeiul disp.art.65 alin.1 Codul muncii, putea interveni doar în situația desființării efective și pentru cauze reale și serioase a locului de muncă al contestatoarei.
Sarcina probei legalității și temeiniciei concedierii revenea, potrivit disp.art.287 Codul muncii, angajatorului, astfel încât recurenta, care nu a depus la dosar nici o dovadă în acest sens, nu poate invoca în cauză nici necunoașterea legii, nici distanța prea mare între sediul său și cel al instanței.
Se mai reține că, recurenta nu a făcut în mod legal, potrivit disp.art.163 Codul muncii, dovada plății drepturilor salariale cuvenite pentru luna noiembrie 2007 și a compensării în bani a concediului de odihnă aferent anului 2007, deși recunoaște că datorează aceste sume de bani, astfel că în mod corect prima instanță a admis aceste capete de cerere.
În ceea ce privește indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă cuvenită pentru perioada 25.10.2007-29.10.2007,în baza certificatului de concediu medical seria - nr.- se reține că, potrivit disp.art.2 din nr.OUG158/2005, contestatoarea este îndreptățită la plata acestor drepturi de asigurări sociale de sănătate, angajatorul neprobând în cauză faptul că nu ar fi fost încunoștințat cu privire la existența acestui act.
De asemenea, desfășurătoarele apelurilor telefonice depuse la dosar în recurs nu pot substitui dovezile privind evidența timpului lucrat care cad în sarcina angajatorului, potrivit disp.art.116 și 287 din Codul muncii. Mai mult, acestea nu fac în nici un mod dovada prezenței contestatoarei la locul de muncă în zilele pentru care aceasta a beneficiat de concediu pentru incapacitate de muncă. Cum recurenta nu a depus la dosar nici la judecata fondului cauzei, nici în recurs, pontajele și statele de plată pentru luna octombrie 2007, nu poate fi verificată nici susținerea acesteia privind plata salariului intimatei pentru zilele în care a beneficiat de concediu medical.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Codul muncii, urmează să se respingă recursul formulat de " " și să se mențină sentința pronunțată de prima instanță.
În temeiul disp.art.274 Codul muncii, recurenta, aflată în culpă procesuală, urmează să plătească intimatei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de intimata " " B împotriva sentinței civile nr.449 din 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească reclamantei-intimate suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.07.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.: M;
2 ex.- 20.08.2008;
Jud.fond- Tribunalul Iași -;
- .
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Georgeta
