Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 47/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 47
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei ci vile nr. 553 din 23 09 2008 Curții de Apel Iași, intimat fiind GRUPUL ȘCOLAR " ", având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul și consilier jr. pentru intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Contestatorul depune la dosar motivarea legală a contestației în anulare, temeiul de drept, duplicatul fiind înmânat reprezentantului intimatului.
Consilier jr. precizează că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul motivării contestației.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Contestatorul precizează că motivele contestației se întemeiază pe dispozițiile art.318 al.1 Cod procedură civilă. Instanța a omis să cerceteze unul din motivele de casare. Astfel, art.16 al.6 din Legea 128/1997 prevede că pot fi încadrați suplinitori pentru o perioadă de cel mult un an școlar. Anul școlar începe la data de 1 09 și se termină la 31 08. ceea ce nu s-a luat în considerație. Apoi, art.138 arată că suplinitorii beneficiază de aceleași drepturi cu personalul titular.Art.50 al.11 din Legea 128/1997 prevede acordarea sporului de stabilitate. Nu este vorba de o vechime neîntreruptă de peste 10 ani în specialitate ci în învățământ. Art.13 din Legea șomajului specifică că perioada de șomaj este considerată vechime în muncă. În decizia Curții de Apel se arată că acest art.13 ar suna într-un alt mod, că perioada de șomaj poate fi luată în calcul dacă există continuitate. Se încearcă o răstălmăcire. Acele perioade se adună cap la cap pentru a elimina întreruperile. Din anul 200 nu a mai avut nici o întrerupere. Nu este cazul să se adauge o condiție unică. Solicită admiterea contestației. Dacă se cramponează cineva de perioadele care nu sunt acoperite din 15 09 1997 până în 15 09 2007 sunt 10 ani care este o perioadă fără întrerupere.
Consilier jr. solicită respingerea contestației, nu sunt îndeplinite prevederile art.318 al.1 Cpc. Contestatorul nu a cumulat succesiv, fără întreruperi, 10 ani în activitatea în învățământ.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Cu nr-, s-a înregistrat la instanță contestația în anulare împotriva deciziei nr. 553 din 23 septembrie 2008 Curții de Apel Iași formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul Grupul Școlar " ".
În motivarea acțiunii, contestatorul arată că se consideră nedreptățit, iar în sprijinul contestației invocă opinia separată a unuia dintre membrii completului, opinie în care, susține contestatorul, își recunoaște toate drepturile, cu argumente legale, precizând și că menține cererea de recurs, pe care o și depune în copie, alături de decizia împotriva căreia a formulat contestația în anulare.
Contestatorul a mai depus un "memoriu de susținere a contestației în anulare", în care reia susținerile din cererea de recurs și face "observații pertinente" cu privire la decizia nr. 553 din 23.09.2008.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul arată că nu sunt întrunite condițiile legale pentru admiterea contestației în anulare, solicitând respingerea acesteia.
Contestatorul a mai depus o "motivație legală a contestației în anulare", în care citează dispozițiile art. 318 alin. 1 Cod proc. Civilă, precum și articole din Legea nr. 128/1997 și Legea nr. 1/1991.
A fost atașat dosarul nr-.
Se reține că, prin decizia nr. 553 din 23.09.2008 a Curții de Apel Iași, irevocabilă, s-a respins recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 716 din 21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință care a fost menținută.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Problema litigioasă este dacă recurentul-reclamant are vechime neîntreruptă în învățământ de peste 10 ani pentru a beneficia de dispozițiile art. 50 al. 11 din Legea 128/1997 ce reglementează dreptul la acordarea sporului de fidelitate în procent de 15% lunar.
Tribunalul Iașia constatat nefondată pretenția reclamantului argumentând că acesta nu îndeplinește cerințele textului art. 50(11) din Legea 128/1997 pentru a beneficia de acest spor.
Recurentul-reclamant își fundamentează motivele de recurs pe dispozițiile art. 9 al. 2, art. 16 al. 6, art. 50 al. 11, art. 103, art. 138 și art. 140 din Legea 128/1007, pe dispozițiile art. 29 al. 3 din CCM unic la nivel de ramură de învățământ nr. 5521/01 din 09.01.2004 și art. 13 din Legea 1/1991.
Raportând articolele de lege invocate de recurentul-reclamant la contextul factual în speță, Curtea a constatat că refuzul intimatului de a-i recunoaște și acorda sporul de fidelitate este justificat legal, solicitarea recurentului vădindu-se nefondată, astfel cum corect au reținut judecătorii fondului.
Mențiunile din carnetul de muncă atestă faptul că începând cu data de 15.09.1993 recurentul s-a angajat cu contract individual de muncă pe perioadă determinată, ca și profesor suplinitor la Școala, raportul de muncă încetând la 13.10.1995.
Ulterior, în perioadele 21.11.1995 -02.08.1996, 01.09.1996 -31.08.1997, 15.09.1997 -05.08.1998, 14.09.1998 -27.06.1999, 01.09.1999 -04.08.2000, 01.09.2000 -31.08.2001, 01.09.2001 -31.08.2002, 01.09.2002 -31.08.2003, 01.09.2003 -31.08.2004, a ocupat postul de profesor suplinitor la Școala, și Școala Profesională.
În intervalul 06.08.1998-14.09.1998, 28.06.1999-31.98.1999 și 05.08.2000-31.08.2000 a fost beneficiar al Legii 1/1991.
Vechimea neîntreruptă în învățământ se stabilește prin însumarea într-o succesiune continuă a perioadelor de timp în care personalul didactic a lucrat în învățământ, fie pe baza aceluiași contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată, fie pe baza unor contracte individuale de muncă încheiate pe durată determinată, dar cu o înlănțuire juridică (adică fără nici o întrerupere de activitate).
Din mențiunile carnetului de muncă mai sus analizate se reține că recurentul reclamant nu cumulează succesiv, fără întreruperi, 10 ani în activitatea în învățământ.
Este de netăgăduit faptul că angajarea pe funcția de profesor suplinitor se face pe bază de concurs, prin încheierea unui contract individual de muncă pe durată determinată, personalul didactic astfel angajat beneficiind de aceleași drepturi cu personalul titular corespunzător perioadei lucrate (în acest sens dispunând art. 9 al. 2, art. 16 al. 6 și art. 138 din Legea 128/1997). Printre drepturile la care este îndreptățit personalul didactic suplinitor sunt și cele relative la concediul de odihnă anual conform art. 103 din Legea 128/1997.
Modalitatea de accedere într-o funcție didactică, precum și drepturile acordate de legiuitor prin Legea 128/1997 sunt de natură a realiza egalitatea juridică dintre cadrele didactice pe perioada desfășurării activității profesionale.
Egalitatea juridică nu obligă însă la uniformitate. De aceea, legiuitorul a prevăzut acordarea unui spor de fidelitate doar personalului didactic ce a fost cu continuitate în învățământ cel mult 10 ani. Întreruperile de activitate, ca efect al încheierii benevole de către cele două părți ale raportului, a unor contracte pe durate determinate, sunt opuse sintagmei de statornicie în învățământ.
Situația recurentului nu se încadrează în categoria cauzelor obiective reglementate de art. 140 din Legea 128/1997, ce intră la calculul vechimii în învățământ. Aceasta deoarece referirea textului la "alte situații" care l-au împiedicat să desfășoare activități care se consideră vechime în învățământ, semnifică cauze externe ce afectează raportul normal de muncă. Or, recurentul reclamant și-a exprimat în mod liber consimțământul la încheierea unor contracte pe durată determinată, întreruperile fiind consecința încetării efectelor raporturilor de muncă.
În ceea ce privește perioadele în care recurentul-reclamant a fost beneficiar al ajutorului de șomaj în temeiul Legii 1/1991, acestea constituie, într-adevăr vechime în muncă și pot fi luate în calcul la stabilirea vechimii în învățământ, însă cu unica condiție de a exista succesiune continuă între prestarea efectivă a activității și perioadele de șomaj cel puțin 10 ani.
Pentru aceste considerente, Curtea, reținând că recurentul reclamant nu a desfășurat neîntrerupt, minim 10 ani activitate în învățământ, a constatat că în mod corect a reținut instanța de fond că nu sunt îndeplinite condițiile art. 59(11) din Legea 128/1997 pentru a i se plăti sporul de fidelitate.
Potrivit art. 318 Cod proc. civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Din motivarea contestației în anulare, nu rezultă care sunt motivele de modificare sau de casare omise din greșeală a fi cercetate de către instanța de recurs.
În conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. 3 Cod proc. civilă, motivele de recurs sunt cele dezvoltate de recurent în cererea de recurs, respectiv criticile aduse hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Dispozițiile legale menționate de contestator atât în prezenta cerere, cât și în cererea de recurs, au fost reținute și aplicate de instanța de recurs, iar susținerile contestatorului privind modul în care se negociau și semnau contractele individuale de muncă, durata anului școlar, stabilirea vechimii neîntrerupte în învățământ și a cauzelor obiective reglementate de art. 140 din Legea nr. 128/1997 constituie veritabile critici aduse deciziei nr. 553 din 23.09.2008 a Curții de Apel Iași.
De altfel, contestatorul, citând din considerentele deciziei, face referiri la "afirmație eronată" și "răstălmăcire a legii 128/1997. Or, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată numai în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, nu un nou recurs împotriva unei hotărâri irevocabile.
În consecință, față de considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 Cod proc. civilă, se va respinge contestația în anulare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimatul Grupul Școlar " " împotriva deciziei nr. 553 din 23 septembrie 2008 Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored. /
02 ex.
06.02.2009
Curtea de Apel Iași
Jud. -
Jud.
Jud. - - -
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
