Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 481/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 481/
Ședința publică de la 05 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE Coinacel
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,- împotriva sentinței civile nr. 765/12.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamantul -, domiciliat în T,-, - 1,. 1,. 8, jud. G, pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, ambele instituții cu sediul în G,- și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru intimatul chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR consilier juridic, lipsă fiind recurentul pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, intimatul reclamant - și intimații pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru, după care:
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Reprezentantul intimatului lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat în cauză de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție având în vedere că excepția lipsei calității procesuale a instituției pe care o reprezintă a fost admisă la fondul cauzei.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 765/12.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție
A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a fost respinsă cererea de chemare în garanție pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
Au fost obligați pârâți să plătească reclamantului indemnizație (salariu) egal cu al procurorilor din cadrul DIICOT pentru perioada 01.05.2005 - 31.12.2005, sumele urmând a fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată sub nr. 2271/121/29.04.2008, reclamantul a solicitat obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție la înlăturarea discriminării ca urmare a neacordării de indemnizații legale cu cele ale procurorilor din cadrul DIICOT, repararea prejudiciului cauzat prin plata acestor drepturi pentru perioada 01.05.2005 - 31.12.2005, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
A arătat în motivarea cererii că a fost încadrat ca procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci, unde și-a desfășurat activitatea 31 de ani, până la data de 31.12.2005 când s-a pensionat.
În exercitarea atribuțiilor de serviciu în cauzele pe care le instrumenta, conform art. 2 alin. 3 din Legea nr. 508/2004 și Codului d e procedură penală, a prestat aceeași muncă ca și procurorii DIICOT mai ales în susținerea acuzării în fața instanței de judecată și exercitarea căilor legale de atac.
Cu toate acestea, procurorii DIICOT sunt salariați ca procurori ai Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, fiind discriminare în raport cu aceștia, nr.OG 137/2000 prevăzând în art. 1 alin. 2 dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
În susținerea identității de competență a mai invocat următoarele temeiuri:
Plângerile formulate de justițiabili împotriva soluțiilor sate de procurorii DIICOT sunt judecate de instanțe conform art. 278 indice 1 Cod procedură penală, cu participarea procurorilor de la parchetele obișnuite corespunzătoare instanțelor competente, procurori care exercită și căile de atac.
Judecarea în fond, apel sau recurs a cauzelor instrumentate de DIICOT se face cu participarea procurorilor de la parchetele ordinare care au deplină putere și competență să aprecieze asupra temeiniciei și legalității rechizitoriilor și probelor de vinovăție administrate, să pună concluzii și să folosească căile legale de atac atunci când este cazul.
, prin Ordinul nr. 19A/24.11.2006 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție s-a dispus ca la judecarea cauzelor în care instanțele de judecată au fost sesizate de DIICOT să participe procurori care nu fac parte din aceste structuri.
În consecință, rezultă că procurorii de la parchetele din afara structurilor DIICOT sunt discriminați, pentru aceeași muncă și competență primind salarii mult inferioare.
Principalul argument că se încalcă principiul egalității între cetățeni la salariu egal pentru muncă egală și cel referitor la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, prevăzute în art. 1 alin. 2 lit. c din nr.OG 137/2000 și de Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este acela că procurorii DIICOT nu au fost selectați printr-un examen special, nu au o calificare aparte, nu au absolvit cursuri specifice și nu se pot pretinde mai bine pregătiți profesional decât ceilalți.
În drept a invocat prevederile nr.OG 137/2000, Protocolul nr. 12 al Curții Europene a Drepturilor Omului, art. 241 alin. 1 Codul muncii.
A depus la dosar în susținere o serie de acte și înscrisuri.
A cerut să fie citat în cauză și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată motivat de faptul că discriminarea ce ar exista în raport de salarizarea procurorilor DIICOT și ceilalți procurori, pârâtul a apreciat că nu există această discriminare deoarece acești procurori sunt asimilați procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, astfel că, apreciază pârâtul ca nefondată și aceasta solicitare.
A formulat de asemenea cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice prin care a solicitat obligarea acestuia la adoptarea unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public aferent anului 2007 deoarece potrivit nr.HG 736/2006 instanțele judecătorești sunt finanțate integral de la bugetul de stat iar acesta potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 are atribuții privind coordonarea și elaborarea rectificărilor necesare la bugetele ministerelor.
A mai invocat de asemenea excepția inadmisibilității acțiunii și necompetenței materiale a instanței.
S-a invocat la termenul de judecată din data de 12.06.2008 și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor.
Analizând și coroborând ansamblul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci și nu se afla în raporturi de muncă cu Ministerul Finanțelor Publice, respectiv nu subzista obligația de plată a drepturilor salariale în sarcina acesteia, sens în care s-a respins și cererea de chemare în garanție în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
Raporturile de muncă și caracterul salarial al pretențiilor solicitate impun și competența materială a Tribunalului Galați potrivit art. 2 lit. c din Cod procedură civilă precum și art. 284 din Codul muncii.
A fost respinsă și excepția inadmisibilității pentru următoarele considerente:
Cererea reclamantului a fost formulată în baza nr.OG 137/2000, ca urmare a aplicării unui tratament discriminatoriu și nu în baza unor texte legale în vigoare la acest moment. Reclamantul a susținut că a fost discriminat de legiuitor prin diferite reglementări legale.
Se impunea, în prealabil, a se stabili dacă instanța de judecată are puterea și competența de a constata sau măcar de a verifica dacă un text de lege este sau nu discriminatoriu, mai exact, dacă se poate supune controlului judecătoresc opțiunea legiuitorului de a da unei anumite categorii profesionale un drept și de a nu acorda alte categorii profesionale acest drept.
Tribunalul a înlăturat aceasta susținere și a considerat că poate verifica dacă există sau nu discriminare în textele de lege invocate în urma căreia reclamantul solicită despăgubiri civile și asta deoarece art. 2 din nr.OG 137/2000, atunci când definește noțiunea de discriminare, arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferința, pe baza de rasă, naționalitate, etnie limba, religie, categorie sociala etc.. care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentate sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniu politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice". Prin urmare, dacă analizăm acest text, rezultă că poți fi discriminat într-un drept recunoscut de lege, dar poți fi discriminat și în alte drepturi. Aceasta rezultă din exprimarea "care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii. a drepturilor omului. sau a drepturilor recunoscute de lege în toate domeniile". Prin urmare nu este obligatoriu ca dreptul să fie clar recunoscut de lege deci poate fi orice alt drept. Aici reclamantul a invocat ca sunt discriminați de legiuitor atunci când a dat una sau mai multe legi.
Discriminarea poate izvorî chiar și din lege. nr.OG 137/2000 apără pe toți cetățenii de orice fel de discriminare în modul de exercitare a drepturilor lor (recunoscute de lege sau drepturile fundamentale) dar și de discriminările rezultate din lege fără o rațiune firească, logică, rațională și de bun simț.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 2 alin. 1 unde se arată că: "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere etc.. precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect înlăturarea, recunoașterii, folosinței, exercitării.". Prin urmare, discriminarea poate rezulta din orice chiar și din lege! La art. 18 alin. 1 din nr.OG 137/2000 se prevede că unul din rolurile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este și acela de armonizare a dispozițiilor din cuprinsul actelor normative care contravin principiului nediscriminării și pot fi verificate prin aceasta perspectivă de sau de instanțe pe cale incidentală.
Având în vedere plenitudinea de jurisdicție a instanțelor precum și dispoziția legală menționată s-a apreciat că prin intermediul instanțelor judecătorești se poate constata pe cale incidentală că o anumită lege reglementează în mod discriminatoriu anumite drepturi și poate repara prejudiciile aduse persoanei discriminate prin despăgubiri.
Toate cererile reclamanților vizează acordarea de drepturi bănești în mod preferențial pentru anumite persoane cu excluderea nefirească și fără o explicație logică a reclamantului.
Pentru a analiza dacă există sau nu o discriminare adusă magistraților procurori, categoria din care face parte reclamantul, trebuie găsit criteriul si rațiunea legiferării, scopul legii. Odată găsit acest criteriu, se putea determina sfera persoanelor cărora li se aplică respectiva reglementare și găsind sfera persoanelor se putea constata mai apoi dacă anumite persoane sau categorii profesionale/sociale etc. sunt sau nu justificat excluse și dacă sunt excluse trebuia analizat, în final, cauza excluderii și utilitatea acestei excluderi.
Astfel, s-a constatat că procurorii DIICOT și personalul auxiliar aferent sunt asimilați Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție conform nr.OUG 43/2002 și Legii nr. 508/2004.
Sunt asimilați procurori și personal auxiliar care au grad de Judecătorie, Tribunal sau C de Apel ca procurori și personal ai Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție fără o justificare concretă. Singura explicație logică a acestei soluții adoptate de legiuitor ar fi aceea de gravitate și specificitate a faptelor cercetate de procurorii DIICOT.
Dispozițiile legale creează o discriminare evidentă între participanții la înfăptuirea justiției între procurorii și personalul DIICOT și ceilalți procurori și grefieri în cadrul aceleiași profesii.
Nu se poate însă subroga în voința legiuitorului pentru a stabili modul în care să fie retribuite profesiile, dar se poate însă verifica dacă prin asimilarea procurorilor și personalului auxiliar de Judecătorie, Tribunal sau C de Apel ca procurori ai Înaltei Curți de Casație și Justiție legiuitorul nu creează un tratament preferențial acestora cu excluderea nejustificată a categoriei magistraților - judecători și ceilalți procurori, personal auxiliar fără ca această excludere să fie necesară și cerută de un interes public. Astfel, așa cum s-a mai amintit, discriminarea poate apărea și în cadrul unor categorii profesionale diferite și aceasta deoarece important este să nu fim în situații absolut identice pentru a putea fi discriminați, ci sfera persoanelor reglementate se determina funcție de criteriul reglementarii (scopul legii care instituie un avantaj). Atât timp cât aceste persoane din cadrul DIICOT nu au nici o specializare, nici o calificare deosebită și nici nu au fost selectați printr-un examen aparte, atunci singurul scop al legiuitorului în crearea unui asemenea avantaj este al specificității, naturii faptelor cercetate de procurorii DIICOT. Această excludere nu apare ca rațională.
Prin urmare, s-au apreciat incidente și aplicabile dispozițiile art. 2 din nr.OG 137/2000 în sensul că în speța dedusă judecății reclamantul se află în prezența unei discriminări deoarece se creează o excludere a sa ce are ca efect înlăturarea unui drept.
Față de aceste considerente instanța a admis acțiunea, a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins cererea de chemare în garanție pentru lipsă calitate procesuală pasivă. Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului indemnizație (salariu) egal cu al procurorilor din cadrul DIICOT pentru perioada 01.05.2005 - 31.12.2005, sumele urmând a fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
A solicitat trimiterea cauzei spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție invocând prevederile art. II alin. 3 din nr.OUG 75/2008.
A invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. 1, art. 11 și art. 27 din nr.OUG 137/2000 prin raportare la prevederile înscrise în art. 1 alin. 4, art. 16 și art. 126 alin. 6 din Constituția României.
Pe fondul cauzei a arătat că pretențiile reclamantului de acordare a aceleiași salarizări cu cea a procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Organizate și Terorism sunt lipsite de temei legal.
În perioada 01.05.2005 - 31.12.2005 erau în vigoare prevederile nr.OUG 177/2002 care nu fac referire în mod expres la o asemenea situație iar susținerile reclamantului în sensul că există un nivel de salarizare diferit și că acesta ar avea caracter discriminatoriu nu sunt aplicabile dispozițiilor art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000.
Salarizarea procurorilor Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism are în vedere nivelul parchetului din cadrul Ministerului Public, potrivit art. 75 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 direcția funcționând în cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, iar salarizarea se efectuează potrivit coeficienților de multiplicare aplicabile procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Reclamantul-intimat a funcționat ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci fiind salarizat conform nivelului acestui parchet până la momentul pensionării.
Discriminarea nu rezidă în posibilitatea magistralilor procurori de a participa la soluționarea unor asemenea cauze, ci eventual în îndeplinirea efectivă a acelorași acte de cercetare și soluționare ca și procurorii DIICOT.
A mai criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul plății drepturilor bănești actualizate cu rata inflației, fără ca instituția să poată înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Instanța în mod greșit a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor în condițiile în care activitatea instanțelor și a parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, rolul Ministerului Finanțelor Publice fiind de a răspunde de alocarea fondurilor bugetare care să includă sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate în prezenta cauză.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299, art. 304 pct. 3, 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant - a solicitat ca instanța să se pronunțe mai întâi pe excepția de neconstituționalitate invocată în cauză.
Pe fondul cauzei, a invocat discriminarea față de drepturile bănești încasate de alți procurori în baza hotărârilor judecătorești și a practicii judiciare în acest sens.
Examinând recursul astfel declarat, pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
Sub aspectul competenței materiale de soluționare a căii de atac, prin efectul Deciziei nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. I și II din nr.OUG 75/2008 privind stabilirea de resurse pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justițiar, aparține curților de apel competența de soluționare a recursurilor îndreptate împotriva hotărârilor pronunțate în prima instanță de către tribunale, cum nu este și cazul în speță.
În acest sens, prin decizia nr. 1189/6.02.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost declinată competența de soluționare a cauzei ce face obiectul dosarului nr- în favoarea Curții de APEL GALAȚI.
Pe rolul Curții de APEL GALAȚI cauza a fost înregistrată sub nr- la data de 09.03.2009.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin încheierea de ședință din data de 06.04.2009 a Curții de APEL GALAȚI, pentru considerentele arătate în motivarea încheierii, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale asupra excepției ne neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. 1, art. 11 și art. 27 din nr.OG 137/2000.
Pe fondul cauzei, curtea reține următoarele:
Salarizarea categoriei reclamantului a fost reglementată pe perioada de referință prin dispozițiile nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Principiul instituit prin dispozițiile art. 3 alin. l din nr.OUG 177/2002 a fost acela al salarizării magistraților în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din ordonanța de urgență.
Prin acțiunea de față, reclamantul a invocat existența unei discriminări privind modalitatea de salarizare a acesteia în raport cu cea prevăzută pentru procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, salarizați în raport de funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii.
Numai că, pentru asemenea structuri legiuitorul a prevăzut prin dispozițiile art. 75 și 80 din Legea nr. 304/2004 ca acestea să funcționeze în cadrul Ministerului Public la nivelul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, situație ce corespunde unei modalități de salarizare diferită după nivelul parchetului, potrivit principiilor instituite de art. 3 alin. l din nr.OUG 177/2002, cu modificările ulterioare.
Reclamantul a funcționat în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci față de aceasta devenind incidente dispozițiile înscrise la pct. 25 -29 din Anexa la.OUG nr. 177/2002 cu modificările ulterioare, corespunzătoare funcției îndeplinite.
De menționat că nu s-a făcut dovada instrumentării de către reclamant a cauzelor date în competența structurilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Discriminarea nu rezultă din posibilitatea magistraților de a participa la soluționarea unor asemenea cauze, ci din îndeplinirea efectivă a acelorași acte de cercetare și soluționare ca și procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție sau Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
A constituit astfel opțiunea legiuitorului de a reglementa prin actele normative enumerate drepturile în favoarea unor asemenea categorii profesionale, iar examinarea soluției alese excede cadrului legal al discriminării stabilit prin nr.OG 137/2000.
Potrivit art. l din nr.OG 137/2000, au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art. 14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Prin Decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale s-au considerat ca fiind neconstituționale prevederile art. 27 alin. l din nr.OG 137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, Curtea Constituțională a constatat că unele dispoziții ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, și anume prevederile art. l, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (l) lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. l alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. (l), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin. (l) din Legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 3, 9 Cod procedură civilă și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr. 765/12.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-.
Va fi modificată în parte sentința civilă nr. 765/12.06.2008 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:
Va fi respinsă sub toate capetele de cerere vizând plata indemnizației egală cu a procurorilor din cadrul DIICOT pentru perioada solicitată, 01.05.2005 - 31.12.2005, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,- împotriva sentinței civile nr. 765/12.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 765/12.06.2008 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:
RESPINGE acțiunea formulată de reclamantul -, domiciliat în T,-, - 1,. 1,. 8, jud. G, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 1: Marioara Coinacel
,
cf. art. 261 al. 2. cf. art. 261 al. 2.
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE: Marioara Coinacel
- -
Grefier,
-
: - -/04.06.2009
: 2 ex.//09 Iulie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /C-tin
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
