Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 528/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.528
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13.05.2009
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER- - -
-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenta-pârâtă SC SRL G și recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.1557/8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SRL G prin consilier juridic și recurenta-reclamantă asistată de av., ambii cu delegații în dosar.
Reprezentantul recurentei pârâte SC SRL G se legitimează cu BI seria - nr.- eliberat de Poliția mun.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul recurentei-reclamante depune la dosar preavizul dat de societate reclamantei, înregistrat sub nr.-/19.12.2008.
Reprezentantul recurentei pârâte SC SRL G depune la dosar întâmpinare.
Apărătorul recurentei-reclamante precizează că are cunoștință de conținutul întâmpinării și nu solicită acordarea unui termen pentru a-și pregăti apărări.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei -reclamante arată că la instanța de fond i-a fost acordată reclamantei suma de 500 lei reprezentând daune morale.
Consideră că, cuantumul acestei sume este greșit apreciat, aceasta semănând cu o indemnizație, în situația în care aceasta a fost lipsită de drepturile sale bănești o perioadă de 24 de luni.
Deasemeni, consideră că hotărârea de fond este netemeinică și cu privire la respingerea ca prematură a solicitării privind restituirea garanției gestionare.
Arată că raporturile de muncă au fost încheiate la data de 16.01.2009 și de la acea dată unitatea trebuia să restituie reclamantei garanția, aceasta neproducând unității nici o daună.
Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul majorării cuantumului daunelor morale la suma de 2500 lei și obligarea pârâtei la restituirea garanției în sumă de 1961,03 lei.
Solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurentei pârâte SC SRL arată că, acordarea daunelor morale nu se justifică, având în vedere că suspendarea contractului de muncă a survenit ca urmare a săvârșirii de către reclamantă a unei fapte culpabile a acesteia de a achiziționa deșeuri în nume propriu, făcând concurență neloială unității.
Referitor la restituirea garanției, arată că instanța de fond în mod corect a apreciat corect că, nefiind încetat contractului de muncă al reclamantei, cererea acesteia este prematur formulată, iar faptul că ulterior pronunțării sentinței, contractul de muncă a încetat, aceasta nu are nici o relevanță.
Solicită respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă și admiterea recursului declarat de recurenta pârâtă SC SRL.
În replică, apărătorul recurentei -reclamante menționează că recursul recurentei-pârâte este neîntemeiat, că se pretinde în mod greșit că reclamanta și-a încălcat obligațiile de serviciu prevăzute de dispozițiile OG 16/2001, deoarece din toate probatoriile administrate, a reieșit că fapta acesteia nu există.
La replica apărătorului reclamantei, reprezentantul pârâtei nu are nimic de adăugat.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1557/8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei SC SRL
A fost obligată pârâta SC SRL G să plătească reclamantei suma netă de 18281,82 lei, reprezentând drepturi salariale pentru perioada 08.08.2006 - 30.11.2008, (respectiv suma de 659,66 lei lunar), sumă ce va fi reactualizată în raport cu indicele prețurilor de consum, începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății.
A fost obligată pârâta SC SRL G să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
A fost admisă excepția invocată de pârâta SC SRL G privind prematuritatea formulării capătului de cerere având ca obiect restituire garanție.
A fost respinsă cererea formulată de reclamanta având ca obiect restituire garanție, ca prematur formulată.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 1452 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- din 12.06.2007 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SRL G, plata drepturilor salariale aferente perioadei 08.08.2006-30.11.2008, suma de 2200 lei reprezentând garanția pentru funcția de gestionar și 2500 lei daune morale și cheltuieli de judecată.
Motivându-și în fapt acțiunea a arătat că este salariata societății pârâte în funcția de gestionar, că împotriva sa s-a formulat o plângere penală și apoi societatea a dispus suspendarea contractului individual de muncă. Deși plângerea penală a fost soluționată definitiv, societatea nu i-a plătit drepturile salariale cuvenite. A mai arătat că societatea trebuie să restituie și garanția reținută și că pentru trauma încercată prin formularea plângerii penale, pentru privațiunile materiale se i cuvine acordarea de daune morale.
A depus la dosar înscrisuri: contract individual de muncă, decizii.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu s-a stabilit prin hotărâre judecătoreasă vinovăția reclamantei, astfel că nu se pot plăti drepturile salariale, că garanția se restituie doar la încetarea contractului individual de muncă, că nu i se cuvin daune morale.
A fost efectuată o expertiză pentru cuantificarea drepturilor cuvenite reclamantei.
Analizând materialul probator administrat, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este salariata pârâtei. Pârâta a formulat o plângere penală împotriva reclamantei și prin deciziile 103/08.08.2006, 117/05.09.2006 s-a suspendat contractul individual de muncă al reclamantei începând cu data de 08.08.2006.
Prin rezoluția parchetului de pe lângă Judecătoria Galați 5841/P/2006, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de reclamantă, considerându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care fusese sesizat. Rezoluția a rămas definitivă. Nu s-a putut stabili o vinovăție a reclamantei.
În consecință, față de prevederile art. 52 al. 2 din Legea 53/2003, dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară, plătindu-i-se, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Prin urmare, pârâta datorează reclamantei toate drepturile restante. Întrucât, pe lângă salariul stipulat în contractul individual de muncă reclamanta primea și o sumă de bani proporțional cu încasările, că din 2006 veniturile au mai crescut, la propunerea reclamantei, necontestată de pârât s-a stabilit prin expertiză un cuantum mediu/ lună al salariilor realizate de reclamantă. Cum expertiza nu a fost contestată, ținând cont de faptul că reclamantei trebuie să i se asigure o reparare integrală a prejudiciului suferi, instanța a reținut că salariul mediu lunar suma de 659,66 lei/ lună și va acorda drepturile aferente perioadei 08.08.2006- 30.11.2007, sumă ce va fi actualizată de la data scadenței fiecărei sume până la momentul plății.
Până în prezent, raporturile de muncă cu societatea nu s-au încheiat. Or, potrivit art. 16 al. 1 din legea 22/1969, garanția se ridică la încetarea contract individual de muncă, de aceea acest capăt de cerere apare ca prematur formulat.
În ceea ce privește daunele morale, potrivit art. 270 din codul muncii, salariații au dreptul la recuperarea prejudiciului moral cauzat de angajator. salariului este în mod evident de natură să producă un prejudiciu moral prin dificultățile economice și tensiunile pe care le provoacă. În consecință, instanța a apreciat că pentru repararea acestui prejudiciu, angajatorul trebuie să plătească o sumă evaluată la 500 lei.
În baza art. 274 Cod de procedură civilă, a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă reprezentând onorariu expertiză și onorariu avocat.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanta și pârâta SC SRL.
Reclamanta a criticat hotărârea primei instanțe ca fiind lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii( art.304 pct.9 pr.civilă).
Cu privire la daunele morale acestea au fost greșit apreciate la suma de 500 lei, față de întinderea duratei suspendării contractului de muncă, pârâta având obligația să aprecieze în mod obiectiv asupra existenței ori inexistenței dovezilor pe care și-a întemeiat plângerea penală ce a fost respinsă.
Reclamanta a fost prejudiciată și pentru faptul că din momentul suspendării contractului individual de muncă nu ar mai fi fost plătită chiria pentru imobilul unde a funcționat punctul de lucru.
A apreciat, raportat la aspectele menționate, asupra majorării cuantumului daunelor morale de la 500 lei la 2500 lei, așa cum s-a solicitat.
A mai criticat hotărârea primei instanțe și cu privire la respingerea ca fiind prematură a solicitării de restituire a garanției în sumă de 1961,03 lei, la data de 19.12.2008 unitatea comunicând preavizul privind încetarea contractului individual de muncă cu începere de la data de 16.01.2009, pentru ca un eventual refuz să nu determine apariția unui nou litigiu.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 și 3041pr.civilă.
Pârâta SC SRL a criticat hotărârea primei instanțe pentru următoarele motive:
În motivarea hotărârii pronunțate, instanța de fond a pornit de la prezumția de vinovăție absolută a societății fără a analiza faptul generator al acestei situații, respectiv achiziționarea de deșeuri metalice în nume propriu de către intimata-reclamantă încălcându-și astfel obligațiile asumate prin contractul individual de muncă și fișa postului.
Suspendarea contractului individual de muncă a fost justificată fiind determinată de achiziționarea de deșeuri în nume propriu, făcând astfel concurență neloială angajatorului fiind încălcate prev.art.7 din OUG nr.16/2001.
Cât privește daunele morale le-a considerat nejustificate, deoarece intimata deși nu avea contractul de muncă încetat cu societatea, desfășura o activitate concurentă prin intermediul unei alte societăți comerciale căreia îi cedase spațiul pentru colectare de deșeuri.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.397 comercial, art.7 din OUG nr.16/2001, art.49 al.4 muncii, art.299-316 pr.civilă.
Examinând recursurile astfel declarate potrivit motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041pr.civilă, curtea le apreciază ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Obiectul judecății îl constituie pretențiile recurentei-reclamante de plată a drepturilor cuvenite pe perioada suspendării contractului de muncă ca efect al formulării unei plângeri penale de către recurenta-pârâtă SC SRL, cât și a unor sume solicitate cu titlu de garanție și daune morale.
Soluția de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale față de recurenta-reclamantă depusă în dosarul nr.5841/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, a rămas definitivă prin exercitarea căilor de atac.
Devin astfel incidente dispozițiile art.52 al.2 muncii despăgubirea cuvenită salariatului fiind egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
În ceea ce privește acordarea daunelor morale, dispozițiile art.269 al.1 muncii dau dreptul acoperirii prejudiciului moral cauzat din culpa angajatorului în timpul obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
În speță, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune morale în sumă de 2500 lei, ca reprezentând acoperirea traumei provocate de efectuarea unei cercetări penale îndelungate pe baza unei sesizări neîntemeiate, ca și lipsirea sa de principala sursă de existență-salariul cât și repararea demnității ale care a avut de suferit față de familie și cunoscuți.
Raportat la împrejurările cauzei, în mod corect și legal prima instanță a reținut faptul că lipsirea de salariu a reclamantei ca mijloc de asigurare a subzistenței, este de natură, prin consecințele produse, a cauza un prejudiciu moral.
În ceea ce privește întinderea acestuia, curtea apreciază, ținând seama de derularea în timp a cercetării penale și rezultatul acesteia, că suma de 500 lei astfel cum a fost stabilită reprezintă o reparație echitabilă și suficientă prejudiciului moral astfel cauzat, neimpunându-se majorarea acestuia.
De precizat faptul că prejudiciul material a fost acoperit prin obligarea recurentei-pârâte la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada suspendării contractului individual de muncă, 8.08.2006-30.11.2008, în forma actualizată în raport de evoluția indicelui prețurilor de consum.
Referitor la capătul de cerere privind restituirea garanției, în mod legal prima instanță l-a respins ca prematur formulat.
Potrivit dispozițiilor art.16 al.1 din Legea nr.22/1969 garanția în numerar și dobânda aferentă pot fi ridicate de către gestionarul titular al carnetului de consemnare la încetarea contractului său de muncă sau la trecerea într-o funcție pentru care nu se cere garanție, în situația în care nu a cauzat o pagubă sau când paguba a fost acoperită în întregime.
În speță, prin efectul încetării cauzei de suspendare a contractului individual de muncă salariatul își reia activitatea anterioară, neproducându-se astfel o încetare a raporturilor juridice de muncă.
Faptul emiterii unui preaviz prin adresa nr.-/19.12.2008 emisă de recurenta-pârâtă SC SRL nu constituie temei pentru modificarea hotărârii recurate, reprezentând o situație nouă prin raportare la cadrul procesual determinat în fața primei instanțe.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta SC SRL:
Motivele invocate reiau aspectele de fond ale cauzei în condițiile în care vinovăția reclamantei a fost examinată în cadrul plângerii penale formulate, măsura dispusă fiind definitivă.
Într-o asemenea situație devin incidente, așa cum s-a mai arătat, dispozițiile art.52 al.2 muncii care dau dreptul la despăgubiri egale cu salariul și celelalte drepturi de care salariatul a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
În ceea ce privește daunele morale, aspectele invocate de recurenta-pârâtă au fost analizate potrivit considerentelor de mai sus, suma stabilită de prima instanță cu titlu de prejudiciu moral fiind considerată echitabilă și suficientă, față de consecințele produse asupra salariatului.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 pr.civilă, urmează să fie respinse ca nefondate recursurile declarate de reclamanta și pârâta SC SRL împotriva sentinței civile nr.1557/8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta și pârâta SC SRL împotriva sentinței civile nr.1557/8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR Pt.jud. aflat în CO
conf.disp.art.261 pct.2 pr.civ.
Președintele Curții de Apel
Grefier
Red./26.06.2009
Dact./2 ex/9.07.2009
FOND: -
Asis.jud.-
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
