Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 482/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 482/2009

Ședința publică de la 27 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție

- - -JUDECĂTOR 2: Doriani Ana

- - -JUDECĂTOR 3: Crețoiu Victor

- - -grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, -, împotriva sentinței civile numărul 255/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

Având în vedere că judecător s-a abținut de la judecarea cauzei,completul de judecată a fost constituit conform procesului verbal încheiat la data de 27 aprilie 2009.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că reclamanții recurenți au solicitat judecarea în lipsă împrejurare față de care instanța lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL,

Deliberând asupra recursului civil de față;

Constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la ribunalul Hunedoara sub dosar nr- reclamanții:, - au chemat în judecată în calitate de pârâți: Ministerul Justiției, Tribunalul Hunedoara, Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând:

- obligarea pârâtului Ministerul Justiției la virarea către pârâtul Tribunalul Hunedoara, acesta din urmă cu obligația plății către fiecare reclamant a drepturilor bănești cuvenite acestora, respectiv plata sumei de 1700 lei, sumă care se solicită de către reclamanți a fi actualizată cu indicele de inflației începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective, conform art.1084-1086 Codul civil;

-obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze sumele necesare efectuării plăților;

- obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia la efectuarea mențiunilor necesare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.

În motivarea în fapt, a acțiunii, reclamanții arată că au calitatea de grefierii și personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Brad, calitate în care sunt îndreptățiți la plata drepturilor salariale pretinse. În acest sens invocă Hotărârea nr.15/2006 a Dp rin care s-a constata existența unei discriminări indirecte, prin acordarea de stimulente financiare în mod exclusiv și diferențiat.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia se solicită respingerea acțiunii, motivându-se că Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/c/2005 nu a vizat personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, ci alte categorii din sistemul justiției, iar potrivit dispozițiilor Legii nr.146/1997 ordonatorul de credite este îndreptățit ca în funcție de ordinea îndeplinirii obiectivelor propuse să repartizeze fondurile colectate, fără însă ca tot personalul din sistem să fie recompensat în același timp; fără să se justifice, într-un atare caz, reținerea unei situații de discriminare.(10, 16,17).

Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin P H se invocă în primul rând excepția lipsei calității procesual pasive, motivat de faptul că reclamanții nu justifică chemarea în judecată a acestei instituții. Pe fondul cauzei se arată că ordonatorii principali de credite au obligația să se încadreze în cheltuielile de personal.

Prin sentința civilă nr.255/LM/04.03.3008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în cauză s-a respins acțiunea civilă formulată de către reclamanții, - în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Hunedoara, Curtea de Apel Alba -I și Ministerul Economiei și Finanțelor.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că reclamanții nu sunt îndreptățiți la suma pretinsă, deoarece Hotărârea nr.15/2006 a D nu a vizat constatarea vreunei discriminării cadrul categoriei socio-profesionale a grefierii și personalul auxiliar de specialitate-categorie din care fac parte reclamanții.

Împotriva acestei sentințe au declarat, în termenul legal prevăzut de art.80 din legea nr.168/1999, recurs reclamanții, solicitând în temeiul art.304 punct 9 coroborat cu art.312 Cod procedură civilă admiterea recursului, casarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenții-reclamanții arată că hotărârea tribunalului este nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, motiv de modificare prev. de art.304 punct 9.Pr.civ. Se arată, în continuare că Hotărârea nr.15/2006 a D nu prevede în mod limitativ criteriile ce stau la baza acordării stimulentelor, enumerarea acestora indică în esență, o evaluare a activității și performanței, iar pentru acordarea acestor stimulente ordonatorul principal de credite trebuia să țină cont și de alte criterii care sunt în strânsă legătură cu aceste criterii, precum și de principiul egalității reglementat de normele interne, precum și de cele europene invocate.

Se susține că, în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului F, deoarece potrivit Legii nr. 500/2002 și HG. Nr. 208/2005 acest minister coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar.

Cu referire, la fondul cauzei se solicită a se cerceta situația în care se află în raport cu alte categorii socio-profesionale parte ale sistemului juridic și a se constata că în cauză există un tratament diferențiat și o stare de discriminare așa cum este definită de nr.OG137/2000, neexistând nici o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii lor de la acordarea acestui stimulent financiar

În drept se invocă: Codul Muncii, al instanțelor judecătorești, Constituția României, Legea nr. 567/2004, art.6 pct 1 și 14 Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, legea nr. 304/2004, nr.OG137/2000, Convenția nr.11/1958, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.19 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Intimații nu au depus întâmpinare în această fază procesuală.

CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art.304 indice 1.pr.civilă, în limitele statuate de art.306 alin. 2.pr.civilă reține următoarele:

Recursul este nefondat.

Cu referire, în primul rând la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, soluția primei instanțe este legală și temeinică deoarece aflându-ne în cadrul unui conflict de muncă, guvernat de regulile de procedură prev. de codul muncii (legea nr.153/2003) și Legea nr. 168/1999; calitate procesuală au doar părțile definite de art. 282 Codul Muncii, respectiv art.3 din Legea nr.168/1999, ori între reclamanți și instituția pârâta nu există un raport juridic de muncă, obligațional în acest sens.

Atribuțiile conferite de Legea nr. 500/2002 și HG. Nr. 208/2005 acestui minister privind asigurarea fondului financiar de plată a acestor drepturi excede cadrul procesual de față, raporturile între angajator și instituția care asigură fondurile financiare fiind de drept public.

Cu referire la fondul pricinii, criticile recurenților sunt de asemenea nefondate.

Astfel, potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbrufondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare.

Conform alin.3 al art.25 din Legea nr.146/1997repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției. Prin J nr.2404/c/2004 s-au aprobat Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din legea nr.146/1997.

Din analiza dispozițiilor cuprinse în Norme reiese faptul că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ iar nu limitativ, cea ce înseamnă că ordonatorul de credite este îndreptățit să evalueze și să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar( art.4 alin.39).

În speță, prinOrdinul Ministrului Justiției a nr.1921/C/2005au fost acordate stimulente financiare" judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0-3 ani, în sumă de 1700 RON".

Din conținutul acestui ordin reiese expres că a vizat categoria profesională a judecătorilor, fără nici o trimitere la personalul auxiliar de specialitate din care fac parte intimați, angajații în funcția de grefier, personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Brad.

Ca atare fundamentarea pretențiilor din acțiunea introductivă pe acest ordin este total greșită, acest ordin adresându-se doar anumitor categorii de personal din aparatul propriu al Ministerului Justiției și din cadrul instanțelor judecătorești, printre care nu se numără și personalul auxiliar de specialitate.

Faptul că recurenți reclamanți nu au fost recompensații în același timp cu celelalte categorii de personal nu justifică reținerea unui caz de discriminare potrivit nr.OG137/2000, în condițiile în care întreg personalul din sistemul justiției au beneficiat de stimulente financiare, la diferite intervale de timp, în temeiul unor ordine diferite.

În acest sens pârâtul a depus la dosarul cauzei, un ordin distinct, respectiv J nr.1793/27.07.2006, prin care s-a aprobat repartizarea unui fond special destinat stimulării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, fond care s-a adresat acestei categorii profesionale, astfel că nu se poate invoca o diferență de tratament, care i-ar fi pus pe intimați într-o situație discriminatorie.(24)

Totodată, trimiterea făcută de recurenți la Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru combaterea Discriminării prin care s-a constatat existența unei discriminării indirecte ca urmare a faptului că stimulentele au fost acordate judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în mod judicios a fost înlăturată de prima instanță, ca neîntemeiată deoarece, așa cum reiese din cuprinsul întregii motivării a acestei hotărârii discriminarea constă în aplicarea criteriului vechimii prin care au fost dezavantajații magistrații care îndeplineau criteriile obiective pentru acordarea de stimulente, dar aveau o vechime mai mare de 3 ani și nici de cum nu a vizat categoria profesională personalului auxiliar de specialitate al instanțelor, din care fac parte recurenți. Astfel, D reține expres în considerentele hotărârii în discuție faptul că " criteriul vechimii reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ca îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea stimulentelor salariale".

În același sens este de menționat că, în mod constant curtea constituțională a statuat că principiul egalității nu semnifică uniformitate (deciziile Curții Constituționale nr.168/1988, 294/2001). Prin Hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr.23/2007 și 318/2007 Colegiul Director s-a reținut că situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariații determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluției să se încalce principiul egalității. Totodată Curtea Constituțională, în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat că principiul egalității în drepturi și al discriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage. Tratamentul juridic diferențiat instituit în temeiul unor situații obiective diferite nu constituie privilegii ori discriminări.

Deci, pentru a beneficia de protecția legii interne cât și a normelor europene invocate de reclamanții un drept trebuie să-și aibă izvorul într-un act normativ, or în lipsa normei legale care să reglementeze un atare drept, în mod corect, pretențiile reclamațiilor au fost respinse ca atare.

Nefiind un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare nu face obiectul protecției prevăzute de art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale. Acest articol, așa cum a statuat CEDO, în jurisprudența sa (cazulThimmenoscontra Greciei)nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalele sale".

Față de cele ce preced, curtea constată că instanța de fond a făcut o aplicare și interpretare corectă a legii; criticile recurenților vizându-se a fi nefondate, așa încât, în conformitate cu art. 312 alin 1 cod procedură civilă, cu aplicarea art.82 din legea nr.168/1999 va respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -,

(continuare decizie civilă nr.482/2009)

împotriva sentinței civile numărul 255/LM/4.03.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara -Secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosar nr-.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 27.04. 2009.

Președinte Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.DA

Tehnored.TM/2 ex

Jud

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

MINUTA DECIZIEI CIVILE Nr. 482/2009

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, împotriva sentinței civile numărul 255/LM/4.03.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara -Secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosar nr-.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 27.04. 2009.

Președinte Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

ÎNCHEIEREA NR.118/R/CC/2009

Ședința din camera de consiliu din 27 aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE:- - - președinte secție

- - -judecător

- - -judecător

- - -grefier

Pe rol se află soluționarea cereri de abținere formulată de judecător, în cauza ce formează obiectul dosarului nr- privind pe reclamanții în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, a, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.

Procedura este îndeplinită fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

CURTEA DE APEL

Prin cererea depusă la dosar de către judecător, a solicitat a i se încuviința abținerea de la judecata acțiunii ce formează obiectul dosarului nr-.

In motivarea cereri judecător a arătat că se abține de la judecarea pricinii întrucât a reprezentat pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, în cauză.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art.24 Cod procedură civilă și apreciind într-un sens mai larg interpretarea art. 6 al în vederea asigurării garanțiilor depline pentru desfășurarea unui proces echitabil în fața instanței imparțiale.

DISPUNE

Admite cererea de abținere formulată de judecător, în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică din 27 aprilie 2009.

,Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Președinte:Stoica Manuela
Judecători:Stoica Manuela, Doriani Ana, Crețoiu Victor

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 482/2009. Curtea de Apel Alba Iulia