Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 486/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 486/2009
Ședința publică de la 27 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție
- - - -JUDECĂTOR 2: Mureșan Monica Maria
- - președintele Curții de Apel
- -grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, A, R, împotriva sentinței civile nr 156/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia,lipsă fiind restul părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Având în vedere că judecătorii și s-au abținut de la judecarea cauzei,completul de judecată a fost constituit conform procesului verbal încheiat la data de 27 aprilie 2009.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate fiind temeinică și legală.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
În deliberare constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță sub dosar civil nr-, prin trimitere spre competență soluționare de la ribunalul Sibiu conform încheierii din 03.07.2008, urmare a intrării în vigoare a OUG75/2008, reclamanții, G, A, R, au chemat în judecată pe pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL HUNEDOARA, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - STRUCTURA CENTRALĂ, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H - ÎN NUMELE ȘI PENTRU, CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - PRIN CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI H, solicitând:
- să fie obligați pârâții 1,2,3,4 ȘI 6 în funcție de perioada efectiv lucrată,să le plătească prima de vacanță, egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anilor 2005 și 2006 sume care să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
- să plătească dobânzile legale pentru sumele restante, potrivit art.3 alin.3 din OUG nr.9/2000 cu începere din momentul scadenței plății și până în momentul efectuării plății sumelor solicitate.
- să fie obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor respective.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva, Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara, Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăștie, Parchetului de pe lângă Judecătoria Brad, Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg și T - Biroul Teritorial Hunedoara.
În drept sunt invocate dispozițiile art.41 ind.1 alin.1 din Legea nr.50/1996,introduc prin nr.OG83/2000, art.49 din Constituția României, art.14 din CEDO, art.1 din Protocolul adițional al CEDO,art.11 alin.1 și 2 și art.20 alin.2 din Constituția României.
Prin întâmpinare,pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curtea d e Casație și Justiție a invocat excepția de necompetenței materiale a instanței motivat de faptul că potrivit art.36 alin.2 din OUG 27/2006 competența soluționării cererilor magistraților, personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și asistenților judiciari revine Curții de Apel București.
Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, apreciind că în speță sunt întrunite cerințele dispozițiilor art.60 -63 din Codul d e procedură civilă.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă arătând că,începând cu data de 1 ianuarie 2003 dreptul privind primele de vacanță cuvenite magistraților a fost abrogat prin art.50 din OUG 177/2002.În acest sens pârâtul invoca Decizia nr. XXIII pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 12.12.2005 potrivit căreia prima de concediu pentru magistrați și personalul auxiliar se acordă numai pentru perioada anilor 2001 - 2002.
Aceiași decizie este invocată prin întâmpinare și de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Hai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii față de această parte ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 156 din 4 decembrie 2008 pronunțată în cauză, Curtea de Apel Alba Iuliaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A respins acțiunea civilă formulată de reclamanții, G, A, R, împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, Ministerului Economiei și Finanțelor și Curtea de Conturi a României prin Camera de Conturi a județului
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator al reclamanților și nici o atribuție în stabilirea drepturilor salariale ale magistraților, competența în acest sens revenind ordonatorului principal de credite, care în speță este Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție considerent pentru care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât.
Cererea de chemare în garanție a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respinsă motivat de faptul că, în conformitate cu prevederile art.60 - 63 din codul d e procedură civilă,cererea de chemare în garanție este admisibilă numai în situația în care între cel care a chemat în garanție și chematul în garanție există o obligație de garanție sau un raport de subordonare, ceea ce nu este cazul în speță.
Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor elaborate de ordonatorii principal de credite, printre care și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta de C de Casație și Justiție. Guvernul este cel care administrează bugetul de stat în conformitate cu legea bugetară anuală,Ministerul Economiei și Finanțelor neavând nici o atribuție în acest sens.
Pe fondul cauzei a reținut că prin Decizia nr. XXIII pronunțată de J- secțiile Unite în dosar nr. 31/2005 în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă J s-a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, magistrații și personalul auxiliar au dreptul la prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv la o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, cu salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată.
Acest aspect este reținut în mod clar și neechivoc de către instanța supremă în decizia în interesul legii, așa încât interpretarea legii dată prin decizia sus menționata este relevantă și obligatorie, nu numai pentru perioada 2001-2004 ci și ulterioară acesteia.
Împotriva acestei sentințe au declarat în termenul legal de 10 zile recurs reclamanții, A, R, solicitând modificarea ei pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În expunerea de motive criticând hotărârea ca netemeinică și nelegală, au susținut că prin modul de reglementare al primelor de concediu pentru personalul din sectorul bugetar în perioada 2001 - 2006, legiuitorul a încălcat principiul consacrat de art. 16 alin. 1 din Constituția României.
Urmare numărului mare de acțiuni prin care ordonatorii de credite au fost obligați să acorde primele de concediu pentru perioada în care acestea au fost suspendate, Guvernul României prin OUG nr. 146/19.12.2007 a stabilit măsuri reparatorii pentru plata primelor de concediu restante pe perioada 2001 - 2006 iar conform art. 1 alin. 2 din acest act normativ aprobat prin Legea nr. 172/10.10.2008, beneficiază de plata primelor de concediu restante pe perioada 2001 - 2006 și personalul auxiliar din domeniul justiției.
Prin această reglementare s-a produs o încălcare evidentă a principiului consacrat de art. 16 alin. 1 din Constituția României și o discriminare a magistraților față de personalul auxiliar din domeniul justiției și alte categorii de personal din sectorul bugetar.
Prin întâmpinarea depusă în recurs, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate întrucât instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, conform dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă și din oficiu, în limitele prevăzute de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat, din următoarele considerente:
Perioada în care exista dreptul la prima de concediu acordat magistraților în temeiul art.41/1 alin.1 din Legea nr. 50/1996 modificată și completată prin nr.OG83/2000 a fost stabilită, cu forță obligatorie prin Decizia nr. XXIII pronunțată de J - Secțiile Unite, în dosar nr. 31/2005 în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă
Prin această decizie, instanța superioară a statuat că "în aplicarea dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, magistrații și personalul auxiliar au dreptul laprima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv la o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, cu salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată".
În considerentele acestei decizii se reține, cum în mod corect a arătat instanța de fond, că la data de 01.01.2003, când a intrat în vigoare nr.OUG 177/2002, au fost abrogate implicit și dispozițiile art. 41/1 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, referitoare la dreptul magistraților și celorlalte categorii de personal salarizat în baza acestei legii la o primă pentru perioada concediului de odihnă".
În raport de această situație, dreptul magistraților și a celorlalte categorii de personal, salarizat în baza Legii nr. 50/1996 a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins cu începere de la 01.01.2003. S-a mai arătat, că efectele produse de actele normative de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul dobândit trebuie limitate numai la perioada cât a fost în vigoare actul normativ care a prevăzut dreptul subiectiv, deoarece " a considera astfel, înseamnă să se prelungească valabilitatea dispoziției de suspendare a aplicării acestui text și după abrogarea lui, ceea ce este de neconceput și inadmisibil".
Chiar dacă instanța supremă face referire la perioada 2001- 2004, perioada în care exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat prin nr.OUG 33/2001 și legile succesive privind bugetul de stat, obiectul deciziei îl reprezintă aplicarea dispozițiilor art. 41/1 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, introdus prin OG nr. 83/2000.
Această problemă nu mai poate fi pusă în discuție deoarece, " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Față de cele de mai sus, în speță, este obligatorie dezlegarea acestei probleme de drept, respectiv faptul că dreptul reglementat de acest text de lege a încetat să mai subziste începând cu data de 01.01.2003 când a intrat în vigoare G nr. 177/2002 de abrogare implicită a dispozițiilor art. 41 indice 1 alin.1 din Legea nr. 50/1996.
De asemenea, în mod corect s-a reținut că prin nr.OG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților - care constituie legea specială în domeniul salarizării acestei categorii profesionale ulterior Legii nr. 50/1996, nu s-a mai prevăzut dreptul la prima de concediu pentru magistrații, acest drept fiind reglementat din nou abia prin legea nr.45/60.03.2007 publicată în Of. nr.169/2007, de aprobare a G nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor.
Personal auxiliar a fost salarizat în baza Legii nr. 50/1996 până la data intrării în vigoare a 0UG 8/2007, astfel că drepturile salariale pe perioada în discuție, au fost reglementate de Legii nr. 50/1996 pentru această categorie de personal.
Nefiind un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare în favoarea magistraților, nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Constituția României în discuție fiind alte categorii profesionale.
În consecință, se constată că aspectele critice invocate de reclamanți sunt nefondate, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.1Cod procedură civilă, coroborat cu art.81 alin.1 din Legea nr.168/1999, Curtea va respinge recursul reclamanților și va menține ca temeinică și legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
Minuta deciziei civile nr. 486/2009
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanții, A, R, împotriva sentinței civile nr 156/4.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia -Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27.04. 2009.
Președinte Judecător, JUDECĂTOR 3: Petrașcu
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored./M/2 ex.
Jud. fond.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA NR.121/R/CC/2009
Ședința din camera de consiliu din 27 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE:- - - președinte secție
- - - -judecător
- -judecător
- -grefier
Pe rol se află soluționarea cererilor de abținere formulate de judecătorii și, în cauza ce formează obiectul dosarului nr- privind pe reclamanții în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, a, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
CURTEA DE APEL
Prin cererea depusă la dosar de către judecător și, au solicitat a li se încuviința abținerea de la judecata acțiunii ce formează obiectul dosarului nr-.
In motivarea cererilor judecătorii și au arătat că se abține de la judecarea pricinii întrucât au pronunțat hotărârea ce a fost atacată cu recurs.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.24 Cod procedură civilă și apreciind într-un sens mai larg interpretarea art. 6 al în vederea asigurării garanțiilor depline pentru desfășurarea unui proces echitabil în fața instanței imparțiale.
DISPUNE
Admite cererile de abținere formulate de judecătorii și, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 27 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
COPIA DECIZIEI CIVILE Nr. 486/2009
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanții, A, R, împotriva sentinței civile nr 156/4.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia -Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27.04. 2009.
Președinte Judecător, Judecător,
Ss indescifrabil ss indescifrabil ss indescifrabil
Președinte:Stoica ManuelaJudecători:Stoica Manuela, Mureșan Monica Maria, Petrașcu
