Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 493/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 493/
Ședința publică de la 24 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SRL G, cu sediul în G,-, bloc - Hala 8B, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 1184/26.06.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în G,-, - 1,. 1,. 22, având ca obiect "drepturi bănești".
ezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.06.2008, fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la 24.06.2008 când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1184/26.06.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâta SC SRL
S-a constatat că în perioada 01.08.2006 - 01.10.2006 reclamantul a desfășurat activitate în temeiul unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.
A fost obligată pârâta să încheie contract individual de muncă pe durată nedeterminată reclamantului începând cu data de 01.01.2007.
A fost obligată pârâta către reclamant la plata bonurilor de masă pentru lunile august și septembrie 2006 și începând cu 01.01.2007 și până la zi, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a orelor suplimentare (4 ore) efectuate în zilele de sâmbătă pe perioada 01.08.2006 - 31.01.2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A fost obligată pârâta către reclamant la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 01.02.2007 și până la zi, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată sub nr. 1880/121/28.02.2007 pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul - a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SRL G obligarea acesteia la încheierea contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, începând cu data de 01.08.2007, plata contravalorii bonurilor de masă pe lunile august, septembrie și începând cu 01.01.2007 până la încetarea raporturilor de muncă, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A mai solicitat obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare efectuate în zilele de sâmbătă, pe perioada 01.08.2006 - 31.01.2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și drepturile salariale începând cu 01.02.2007 până la încetarea raporturilor de muncă, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-și în fapt cererea,a arătat că începând cu data de 01.08.2006 a fost angajat pe postul de conducător auto, administratorul societății pârâte aducându-i la cunoștință verbal că va fi în perioada de probă de 30 de zile.
A precizat reclamantul că raporturile de muncă au continuat până la 31.01.2007, dată la care angajatorul i-a interzis să se prezinte la locul de muncă motivând că i-a încheiat un contract de muncă pe o durată determinată de 3 luni, respectiv 01.10.2006 - 31.12.2006.
A considerat reclamantul că angajatorul a încălcat dispozițiile legale că nu i-a încheiat contract de muncă începând cu data de 01.08.2006, dată de la care a prestat efectiv activitate.
A precizat că în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. 2, în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice mijloc de probă.
În acest sens, a arătat că prestarea activității și după 31.12.2006 (fapt dovedit cu factura fiscală nr. -/24.01.2007) duce la concluzia că raporturile de muncă au fost încheiate pe durată nedeterminată.
S-a mai susținut că deși a fost angajat în meseria de conducător auto, a prestat activitate de agent vânzări fiind obligat să lucreze în zilele de sâmbătă, zile pentru care nu a primit drepturile cuvenite.
De asemenea, a motivat că față de obiectul de activitate, a fost în imposibilitate de a-i acorda cu libere plătite în temeiul dispozițiilor art. 119 alin. 1 din Codul muncii, pârâta fiind obligată în temeiul dispozițiilor art. 120 alin. 2 coroborat cu dispozițiile art. 40 alin. 1 lit. a din contractul colectiv de muncă unic la nivel național să-i plătească sporul pentru munca suplimentară.
În dovedirea acțiunii s-a folosit cu proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În drept a invocat dispozițiile art. 16, 17, 109, 112 Codul muncii, dispozițiile art. 40 alin. 1 lit. c din contractul colectiv de muncă unic la nivel național.
Pârâta SC SRL Gaf ormulat întâmpinare prin care a făcut următoarele precizări:
Reclamantul a fost salarial al pârâtei pe o perioadă de probă de 20 de zile pentru a se vedea dacă este potrivit pentru activitatea ce urma să o desfășoare în societate.
În perioada arătată i s-au cerut actele necesare înregistrării contractului de muncă, pe care le-a adus târziu, de la 01.10.2006 a avut posibilitatea de a-i înregistra contractul de muncă la Camera de Muncă pe o perioadă determinată de 3 luni.
S-a mai precizat că la sfârșitul lunii decembrie 2006 avut intenția de a renunța la serviciile lui însă, avându-se în vedere că perioada 23.12.2006 - 08.01.2007 societatea a fost în concediu, nu a dorit să-i afecteze sărbătorile de iarnă.
A învederat pârâta că reclamantul și-a însușit 50 RON din încasările unui card având la 31.12.2006 plătit în avans o parte din salariul pe ianuarie 2007.
De asemenea, a menționat că șoferii delegați ai societății au obligația de a semna exemplarul al facturii fiscale pentru a confirma că au preluat marfa, conform cu factura și pentru a putea răspunde de predarea mărfii la client; reclamantul nu a semnat exemplarul al facturii, nu a predat exemplarul roșu al facturii semnată și ștampilată de client, nu a făcut chitanță pe suma respectivă din factură, nu a predat banii nici marfa înapoi la firmă.
În probatoriu a depus înscrisuri.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul - a fost salariat al societății pârâte SC SRL G în funcție de conducător auto, potrivit copiei contractului individual de muncă.
Deoarece a apreciat că pe perioada derulării raporturilor de muncă pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale reclamantul a promovat prezenta acțiune.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română.
Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului.
În cauză, între reclamantul - și pârâta SC SRL Gai ntervenit un contract individual de muncă încheiat pe durată determinată de 3 luni, înregistrat sub nr. 33593/19.10.2006.
Ulterior, reclamantul a prestat activitate în cadrul pârâtei și după 31.12.2006, fapt recunoscut de aceasta prin întâmpinare și probat de reclamant prin factura fiscală nr. - din 24.01.2007, așa încât, prin prelungirea prestațiilor efectuate, ne aflăm în situația prevăzută de art. 16 alin. 2 din Codul muncii, potrivit căreia, în situația în care contractul de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.
Din declarația martorului audiat în cauză rezultă că reclamantul a început să lucreze în cadrul unității pârâte începând cu data de 01.08.2006 fără însă ca pârâta să fi încheiat contract de muncă în formă scrisă.
Astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 16 alin. 2 din Codul muncii și în ce privește perioada cuprinsă între 01.08.2006 - 01.10.2006.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea bonurilor de masă instanța, din declarația martorului,a reținut că toți salariații unității beneficiau de aceste bonuri de masă.
Faptul că reclamantului nu i s-au acordat bonuri de masă în lunile august, septembrie 2006 și după 01.01.2007, constituie o încălcare a principiului consacrat de art. 6 alin. 2 din Codul muncii potrivit căruia tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plata egală pentru muncă egală.
În ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare efectuate în zilele de sâmbătă, instanța a reținut că potrivit foilor colective de prezență depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamantul presta 4 ore peste durata normală a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână, cum pârâta nu a făcut dovada că a compensat prin ore libere plătite munca suplimentară, instanța a obligat pârâta la plata a câte 4 ore suplimentare efectuate în zilele de sâmbătă în perioada 01.08.2006 - 31.01.2007.
Potrivit dispozițiilor art. 163 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
În speță, pârâta nu a făcut dovada plății salariului cuvenit reclamantului începând cu data de 01.02.2007.
Față de aceste considerente instanța a constatat că în perioada 01.08.2006 - 01.10.2006, reclamantul a desfășurat activitate în temeiul unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.
A obligat pârâta să încheie contract individual de muncă pe durată nedeterminată reclamantului începând cu data de 01.01.2007.
A obligat pârâta la plata către reclamant a contravalorii bonurilor de masă pentru lunile august și septembrie 2006 și începând cu 01.01.2007 și până la zi, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A obligat pârâta la plata către reclamant a orelor suplimentare (4 ore) efectuate în zilele de sâmbătă pe perioada 01.08.2006 - 31.01.2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 01.02.2007 și până la zi, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta SC SRL G solicitându-se admiterea acestuia și modificarea în tot a hotărârii judecătorești în sensul respingerii cererii reclamantului ca nefondată.
A motivat faptul că prima instanță nu a finalizat cercetarea judecătorească prin administrarea probei cu interogatoriu pentru lămurirea situației de fapt, soluționând cauza în lipsa sa.
S-a încălcat principiul rolului activ prin audierea martorului propus de reclamant fără a se verifica accesul acestuia la informațiile cauzei.
A arătat că raporturile de muncă au început la data de 01.10.2006 conform contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă G în termen legal, și au încetat la data de 31.12.2006 conform aceluiași contract.
Intimatul-reclamant și-a însușit suma de 50 lei cu titlu de avans pe luna ianuarie 2007 deși durata contractului său de muncă a încetat la data de 31.12.2006, suma nefiind recuperată.
În perioada 23.12.2006 - 08.01.2007 pe durata sărbătorilor de iarnă nu s-a desfășurat activitate iar contractul de muncă stipula explicit finalizarea sa la data de 31.12.2006.
Cu privire la tichetele de masă a invocat faptul că prin contractul individual de muncă nu s-a prevăzut acordarea obligatorie a acestora, că pe durata desfășurării raporturilor de muncă 01.10.2006 - 31.12.2006 reclamantul le-a primit pentru motivarea activității sale, dovedind că nu se poate integra în colectiv.
A mai invocat greșita interpretare și aplicare a legii precum și a probelor administrate, contractul individual de muncă fiind încheiat pe durată determinată, în deplină cunoștință de cauză și fără obiecțiuni iar solicitările reclamantului exced clauzelor contractuale cuvenite și însușite de părți.
Pe durata derulării contractului reclamantului-intimat i-au fost pontate și plătite orele suplimentare efectuate conform pontajelor iar instanța nu putea acorda drepturi salariale în afara limitelor contractuale.
Nu a desfășurat nici o activitate profesională începând cu data de 01.01.2007 iar dispozitivul hotărârii nu poate fi îndeplinit.
În drept, și-a întemeiat recursul invocând dispozițiile art. 304 pct. 6, 9 Cod procedură civilă, art. 16 Codul muncii și alineatul 6 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 - 2010.
Intimatul-reclamant - prin apărător a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând recursul astfel declarat, pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă intimatul-reclamant - a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SRL G:
- să se dispună încheierea contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, începând cu 01.08.2006;
- plata contravalorii bonurilor de masă pe lunile august, septembrie și începând cu 01.01.2007 și până la încetarea raporturilor de muncă, actualizate cu indicele de inflație la data plății;
- plata orelor suplimentare efectuate în zilele de sâmbătă pe perioada 01.08.2006 - 31.01.2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății;
- plata drepturilor salariale începând cu data de 01.02.2007 până la încetarea raporturilor de muncă, actualizate cu indicele de inflație la data plății;
- plata cheltuielilor de judecată.
Instanța de fond, deși constată existența unui contract individual de muncă încheiat pe durată determinată între părți, cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, reține că voința părților s-a întâlnit în scopul încheierii unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Potrivit contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 33593/19.10.2006 părțile au convenit asupra duratei determinate a raporturilor de muncă, pe perioada de 3 luni cuprinsă între 01.10.2006 - 31.12.2006 intimatul-reclamant exercitând funcția de conducător autoturisme și camionete între punctele de lucru ale societății.
Aceasta a fost manifestarea de voință a părților, inclusiv sub aspectul condițiilor de desfășurare a raporturilor juridice de muncă.
Contractul de muncă are caracter consensual iar întocmirea sa în formă scrisă este tocmai în scopul asigurării unui mijloc de probă privind includerea și conținutul acestuia.
Este adevărat că dispozițiile art. 16 alin. 2 Codul muncii prevăd faptul că, în situația în care contractul individual de muncă nu a fost întocmit în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.
Însă, în speță, există contractul individual de muncă încheiat în formă scrisă și care dovedește voința reală a părților care l-au încheiat, nefiind incidente dispozițiile art. 16 alin. 2 Codul muncii.
De asemenea, foile colective de prezență fac dovada activității desfășurate de intimatul-reclamant pe perioadă determinată, cuprinsă între lunile octombrie - decembrie 2006.
Martorul - a declarat că reclamantul a început să lucreze în societate de la 1 august 2006 timp de 6 luni însă un asemenea mijloc de probă trebuie coroborat cu manifestarea nemijlocită de voință a părților cu ocazia încheierii contractului individual de muncă.
De altfel, și martorul declară că nu cunoaște până când a fost angajat reclamantul întrucât din luna septembrie 2006 martorul nu mai lucrează la această societate.
Factura fiscală nr. -/24.01.2007 în care este înregistrat la rubrica numele delegatului este în contradicție cu prevederile contractului individual de muncă analizat și nu face dovada de netăgăduit a desfășurării în mod permanent și continuu a raporturilor de muncă.
În concluzie, instanța de recurs reține că acordul părților s-a manifestat doar în sensul unor raporturi juridice de muncă având caracter determinat, pe perioada 01.10.2006 - 31.12.2006, neputându-se substitui voinței exprese a acestora.
În consecință, va fi modificată în parte sentința civilă recurată în sensul respingerii ca nefondate a capetelor de cerere privind constatarea desfășurării activității în baza unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată în cadrul perioadei 01.08.2006 - 01.10.2006, obligarea pârâtei la încheierea contractului individual de muncă pe durată nedeterminată începând cu 01.01.2007, obligarea pârâtei la contravaloarea bonurilor de masă pentru perioada august - septembrie 2006 începând cu 01.01.2007 - la zi în forma actualizată cu indicele de inflație la data plății, obligării pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 01.02.2007 și până la zi, actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și obligării pârâtei la plata sumelor suplimentare pentru perioada 01.08.2006 - 30.09.2006 și de la 01.01.2007 la 31.01.2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței civile recurate numai în ceea ce privește plata orelor suplimentare pe perioada 01.10.2006 - 31.12.2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății, corespunzător mențiunilor înscrise în foile colective de prezență (filele 9 - 11 dosar fond), care confirmă efectuarea orelor suplimentare pe perioada desfășurării raporturilor juridice de muncă dintre părți.
Va fi menținută și dispoziția instanței de fond referitoare la respingerea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de pârâta SRL G, cu sediul în G,-, bloc - Hala 8B, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 1184/26.06.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în G,-, - 1,. 1,. 22.
Modifică în parte sentința civilă nr. 1184/26.06.2007 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
RESPINGE ca nefondate capetele de cerere privind:
- constatarea desfășurării activității în baza unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, în cadrul perioadei 01.08.2006 - 01.10.2006;
- obligarea pârâtei la încheierea contractului individual de muncă pe durată nedeterminată începând cu 01.01.2007;
- obligarea pârâtei la plata contravalorii bonurilor de masă pentru lunile august - septembrie 2006 și începând cu 01.07.2007 la zi, în formă actualizată cu indicele de inflație la data plății;
- obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 01.02.2007 și până la zi, actualizate cu indicele de inflație la data plății;
- obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare pentru perioada 01.08.2006 - 30.09.2006 și de la 01.01.2007 - 31.01.2007 actualizate cu indicele de inflație la data plății;
Menține dispozițiile sentinței civile recurată numai în ceea ce privește plata orelor suplimentare pe perioada 01.10.2006 - 31.12.2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății și a dispoziției privind respingerea capătului de cerere referitor la acordarea cheltuielilor de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Iunie 2008.
Președinte, pt. Judecător, pt. JUDECĂTOR 1: Ion Ioneci
,
aflat în aflat în
cf. art. 261 al.2 cf. art. 261 al. 2.
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE: Ion Ioneci
Dr. A Dr. A
Grefier,
-
: - -
: 2 ex./01 August 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Benone Fuică, Virginia Filipescu
