Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 506/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 506/
Ședința publică de la 26 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE Coinacel
JUDECĂTOR 1: Marioara Coinacel
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SRL G, cu sediul în G,-, -. 68, împotriva sentinței civile nr. 127/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură " " cu sediul în G,-, -. 68.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 25.06.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care fac parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 26 iunie 2008 când, a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 127/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SRL
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale în cuantum de 1.528,52 lei reprezentând contravaloare ore suplimentare.
A mai fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1.827 lei ca urmare a admiterii cererii de majorare a onorariului expertului cu 327 lei.
A fost respinsă cererea reconvențională ca nefondată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr. 4125/121/08.11.2006 pe rolul Tribunalul Galați, reclamantul, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SRL G, plata orelor suplimentare (inclusiv a celor efectuate în zilele de sărbători legale) efectuate în perioada noiembrie 2003 - iunie 2006, plata diurnei de detașare pentru perioada 01.11.2003 - 31.12.2003 la SC SRL G, actualizate cu indicele de inflație.
Motivându-și în fapt acțiunea, a arătat că a fost angajatul societății pârâte, până la data de 29.06.2006.
De asemenea, a susținut că a lucrat în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, pentru care a nu a primit recuperări potrivit contractului colectiv de muncă a personalului navigant și nici nu a fost remunerat.
În susținerea acțiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâta în termen legal a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingea acțiunii ca nefondată.
A precizat că pentru orele lucrate peste programul normal de lucru, reclamantul a beneficiat de alocație de hrană pentru că se afla la bordul navei, de spor pentru orele lucrate în timpul nopții și de asemenea, conform contractului individual de muncă avea 15 zile libere pentru compensarea timpului lucrat peste program.
Cu privire la solicitarea reclamantului, de a i se plăti diurna, a susținut pârâta că potrivit adeverinței nr. 22/12.02.2004, societatea la care acesta a fost detașat, a certificat că a beneficiat de aceleași drepturi salariale ca la societatea care l-a detașat, nefiind încălcate în nici un mod drepturile sale salariale.
În combaterea susținerilor reclamantului, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâta a formulat și cerere reconvențională, prin care a solicitat ca reclamantul să fie obligat la plata sumei de 606 lei, cu titlu de indemnizație de concediu acordată necuvenit, pentru perioada în care acesta nu a mai prestat activitate în cadrul societății.
Reclamantul, a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a susținut că la data încetării raporturilor de muncă, i s-a confirmat prin semnătură, faptul că nu are datorii restante, față de angajator.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Potrivit copiei contractului individual de muncă nr. 8623/17.04.2003, reclamantul, a fost salariatul societății pârâte începând cu data de 01.04.2003, în funcția de mecanic șef.
Raporturile de muncă dintre cele două părți au încetat la data de 16.06.2006 (decizia nr. 178/26.06.2006 fila 15 la dosar fond), în temeiul disp. art. 55 lit. "b" din Codul muncii.
Reclamantul prin acțiunea promovată, a solicitat plata orelor suplimentare și a celor prestate în zilele de legală, precum și diurna pe perioada cât a fost detașat la SC SRL
În prezenta cauză, s-a efectuat un raport de expertiză, din al cărui conținut, instanța a reținut că reclamantul a efectuat 212 ore suplimentare.
Drepturile salariale corespunzătoare orelor suplimentare efectuate de către reclamant în perioada 08.11.2003 - 29.06.2006, sunt în cuantum de 1.528,52 RON, drepturi care nu i-au fost plătite acestuia de către societatea pârâtă.
De asemenea, instanța a mai reținut că pentru perioada 22.02.2004 - 20.06.2004, societatea pârâtă nu a prezentat expertului desemnat în cauză, documentele justificative solicitate, motivat de faptul că "nu deține jurnalul de bord al împingătorului M" pe care și-a desfășurat activitatea reclamantul.
Este adevărat că potrivit disp. art. 287 din Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului, însă în cauza de față, reclamantul nu a solicitat plata unor drepturi salariale negociate prin contractul individual sau colectiv de muncă, a căror plată trebuia dovedită de societate conform disp. art. 163 al. 1 din Codul muncii.
Fiind vorba de drepturi salariale pentru prestarea muncii suplimentare, reclamantul avea posibilitatea să dovedească efectuarea acestora, prin orice mijloc de probă, respectiv prin înscrisuri sau martori.
Afirmațiile și calculul efectuat de către reclamant, cu privire la drepturile salariale solicitate, nu pot forma convingerea instanței că acesta este îndreptățit la plata sumei de 17.443,64 RON.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat plata diurnei aferentă perioadei 01.11.2003-31.12.2003, instanța a reținut că pe perioada detașării, potrivit adeverinței nr. 22/12.02.2004, drepturile salariale ale reclamantului, au fost achitate de către SC SRL
Față de aceste considerente instanța, a admis în parte acțiunea și a obligat societatea pârâtă să plătească reclamantului drepturile salariale în cuantum de 1528,52 RON reprezentând ore suplimentare efectuate.
Având în vedere disp. art. 274.pr.civ. a obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuielile de judecată în cuantum de 1.827 RON, reprezentând onorariu avocat 1000 RON și onorariu expert 827 RON.
Cererea reconvențională formulată de societatea pârâtă, nu a fost dovedită, respectiv aceasta nu a depus state de plată, din care să rezulte că reclamantul a încasat necuvenit indemnizația de concediu, sens în care a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta SC SRL G solicitând modificarea acțiunii pentru următoarele motive:
Cu privire la modalitatea în care instanța de fond a obligat societatea la plata drepturilor salariale reprezentând orele lucrate peste programul de lucru și în zilele de sărbători legale, prin semnarea contractului individual de muncă, reclamantul și-a însușit durata timpului de muncă stabilită de comun acord de 15 zile lucrate la bordul navei și 15 zile libere.
Există obligația salariatului de a solicita compensarea cu ore libere plătite a timpului de muncă peste program iar reclamantul a beneficiat atât de spor pentru orele lucrate în regim de noapte cât și de spor pentru depășirea normei de lucru în
Expertul nu a ținut cont de faptul că jurnalul de bord al navei reprezintă timpul efectiv lucrat la bordul navei cât acesta efectuează lucrări fiind asimilabil regimului fotograf de la bordul autovehiculelor.
Verificând jurnalele de bord au fost zile în care activitatea de la bordul navei se rezuma la câteva ore lucrate efectiv ori reclamantul a beneficiat și pentru acele zile de alocație de hrană aflându-se la bordul navei și prestând activitate sub durata normei de muncă.
A considerat că instanța de fond a reținut în mod greșit că societatea trebuie să achite reclamantului contravaloarea orelor lucrate suplimentar.
Cu privire la cererea reconvențională reclamantul a beneficiat de plata integrală a concediului de odihnă pe anul 2006 iar încetarea activității s-a realizat la data de 16.06.2006, urmând să restituie îndemnizația de concediu pentru perioada de timp nelucrată în cadrul societății.
Instanța de fond nu a exercitat rol activ reținând că în lipsa unor state de plată nu se poate acorda îndemnizația de concediu necuvenită.
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare intimatul-reclamant a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, considerându-se îndreptățit la plata orelor lucrate la bordul navei pe întreaga perioadă.
Nu poate fi asimilat regimul fotograf cu activitatea personalului navigant la bordul navei.
Cu privire la cererea reconvențională, pretențiile recurentei nu au fost dovedite iar aceasta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză în termen procedural.
În recurs, a fost administrată proba cu înscrisuri fiind depuse la dosar extrase de cont, ordine de plată și state de salarii.
Examinând recursul astfel declarat, pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Critica recurentei-pârâte vizează, în esență, modalitatea de apreciere a probelor realizată de către prima instanță, considerând că pretențiile intimatului-reclamant nu sunt datorate raportat la activitatea efectivă desfășurată de acesta la bordul navei.
Or, aprecierea dată mijloacelor de probă este atributul instanței de judecată care, prin coroborarea acestora are îndatorirea de a urmări aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.
În speță, mijloacele de probă ce au fost administrate converg în sensul temeiniciei pretențiilor formulate de intimatul-reclamant.
Din contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 8623/17.04.2003 rezultă că părțile au convenit asupra desfășurării activității la navă în funcția de șef mecanic pe durată nedeterminată, începând cu data de 01.04.2003, pentru un program de lucru de 8 ore/zi, 40 ore/săptămână, realizat astfel: 15 zile tură activă și 15 zile tură liberă, acesta putându-se modifica funcție de necesități.
În ceea ce privește atribuțiile postului, intimatului-reclamant îi revenea obligația asigurării exploatării în siguranță și întreținerea mașinilor, utilajelor și a instalațiilor navei, asigurarea serviciului de cart în compartimentul de mașini.
Raportul de expertiză administrat a fost întocmit de către un specialist, urmare a consultării documentelor de evidență aflate la dosarul cauzei rezultând că, în calitatea sa de mecanic șef pe împingătorul "M", intimatul-reclamant a lucrat în regim de 12 ore pe zi, restul de 12 ore fiind lucrate de mecanicul de schimb pentru a asigura funcționarea continuă a navei.
Pentru perioada 08.11.2003 - 29.06.2006 s-a constatat că intimatului-reclamant i se cuvin pentru orele suplimentare drepturi salariale în valoare de 1.528,52 lei.
Prin răspunsul la obiecțiuni din data de 04.07.2007 s-a precizat faptul că cele 212 ore suplimentare au rezultat după compensarea cu timp liber, suma datorată fiind de 1.528,52 lei.
Pentru perioada 22.02.2004 - 21.06.2004 rezultă din suplimentul la raportul de expertiză că nu a fost greșit jurnalul de bord al navei și nici alte documente justificative.
Contrar susținerilor recurentei-pârâte jurnalul de bord reprezintă un document de evidență a activității navei și implicit a personalului navigant prezent la bordul navei.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât echipajului îi revine sarcina asigurării pazei și siguranței navei iar echipajul minim de siguranță presupune prezența permanentă a personalului calificat, inclusiv în ceea ce privește exploatarea în siguranță a instalațiilor și echipamentelor navei.
În ceea ce privește cererea reconvențională soluția instanței de fond este temeinică și legală, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada celor susținute de intimata-reclamantă.
Potrivit art. 287 Codul muncii, sarcina probei îi revine angajatorului iar, în ceea ce privește plata drepturilor salariale, dispozițiile art. 163 alin. 1 Codul muncii stabilesc faptul că plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice acte, documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Nici înscrisurile nou administrate în recurs nu sunt considerate pe deplin doveditoare în acest sens, pentru anul 2006 statul de salarii pe luna mai nefiind asumată plata de către intimatul-reclamant.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SRL G împotriva sentinței civile nr. 127/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SRL G, cu sediul în G,-, -. 68, împotriva sentinței civile nr. 127/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2008.
Pt. Președinte, pt. Judecător, JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
judecător
aflat în cf. art. 261 al.2 aflat în cf. art. 261 al.2
Cod procedură civilă, Cod procedură civilă,
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
Dr. Dr.
Pt. grefier,
aflat în, cf. art. 261 al. 2.
Grefier șef secție,
-
: - -
: 2 ex./01 August 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Benone Fuică, Ion Ioneci
