Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 494/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 494
Ședința publică de la 08 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursurile declarate de recurentul intimat și de intimata recurentă " " împotriva sentinței civile nr. 61 din 16 01 2009 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat e pentru recurentul intimat și avocat pentru intimata recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la treilea termen de judecată.
Părțile precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în recurs.
Avocat e având cuvântul în recursul formulat de, lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției privind tardivitatea recursului declarat de.
Avocat, cu privire la recursul formulat de lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției. În ce privește recursul declarat de societate, solicită admiterea acestuia. În mod greșit au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată. Pretențiile au fost admise doar în mică parte, deci și cheltuielile de judecată trebuiau admise în parte.
Avocat solicită respingerea recursului formulat de SC SRL și menținerea sentinței în totalitate. În cauza de față nu sunt aplicabile dispozițiile art.275 Cpc. Deși prin recursul formulat se suține faptul că se impune scutirea sa de la plata cheltuielilor de judecată ca urmare a recunoașterii pretenției deduse judecății, prin întâmpinare acesta a solicitat respingerea cererii. În consecință solicită respingerea recursului societății, depune concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 61 din 16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu " " SRL și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1593 lei cu titlu de diferență drepturi salariale reprezentând sporuri pentru orele suplimentare lucrate noaptea și în sărbătorile legale în perioada 2004 -2007 și compensarea în bani zilelor de concediu neefectuate în aceeași perioadă.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 611,20 lei reținută cu titlu de lipsă de gestiune.
A fost respinsă cererea reclamantului privind restituirea garanției materiale plata indemnizației de concediu și a daunelor morale.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că potrivit contractului individual de muncă înregistrat la. sub nr. 56170/15.08.2002, reclamantul fost angajat la " " începând cu data de 1.08.2002 în funcția de personal curățenie.
Începând cu data de 01.08.2003, reclamantului i- fost modificat contractul de muncă în sensul că s- schimbat durata contractului din determinată în nedeterminată și funcția din personal curățenie în gestionar vânzător.
Reclamantul solicitat obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale restante, sporurilor pentru ore suplimentare, pentru orele de noapte și pentru zilele de lucru în timpul sărbătorilor legale.
Cu privire la programul de lucru al reclamantului și drepturile bănești cuvenite acestuia ca urmare a activității prestate în ture de noapte și în zilele de sâmbătă și sărbători legale instanța a reținut că s-a făcut dovada susținerilor reclamantului.
În acest sens instanța a reținut și concluziile înserate în anexa 2 la procesul-verbal de control nr. -/14.11.2007 încheiat de Inspectoratul Teritorial d Muncă I care reține că angajatorul va face dovada plății diferențelor salariale corespunzătoare orelor suplimentare efectuate de salariați în perioada 01.09.2004 - 30.09.2007, diferențe ce vor fi calculate cu respectarea prevederilor art. 41 alin. 3 (c) din Codul Muncii, și va acorda sporul de 100% pentru orele lucrate de salariați în zilele de repaus săptămânal, precum și pentru orele suplimentare.
După cum a rezultat din înscrisul depus la filele 181 - 182 dosar, angajatorul " " a dispus recalcularea sporurilor cuvenite reclamantului, dar nu făcut dovada achitării acestora, motiv pentru care cererea privind plata diferențelor de sporuri pentru ore suplimentare, lucrate noaptea și în sărbătorile legale a fost admisă.
Totodată instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 141 din Codul Muncii, concediul de odihnă se efectuează în fiecare an și compensarea în bani concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
Și cum din raportul de expertiză contabilă efectuat a rezultat că în perioada 2004 - 2007 reclamantul nu a efectuat în totalitate concediul de odihnă la care avea dreptul, motiv pentru care instanța a constatat că cererea privind compensarea în bani concediului neefectuat este întemeiată.
În ceea ce privește garanția restantă, instanța a constatat că părțile au încheiat contractele de garanție nr. 5/2.09.2002 și 14 din 01.05.2006 potrivit cărora având în vedere că îndeplinea funcția de personal curățenie și mai apoi de gestionar-vânzător, reclamantul s- obligat să constituie garanție în numerar pentru acoperirea eventualelor pagube.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea 22/1969, garanția în numerar poate fi ridicată de către gestionar la încetarea contractului de muncă sau la trecerea într- funcție pentru care nu se cere garanție.
La data de 19.10.2007, reclamantul formulat cerere la angajator solicitând restituirea garanției materiale constituite în contul de la Banca Transilvania, iar cu dispoziția de plată din 20.11.2007 reclamantul primit suma de 1.403,92 lei reprezentând garanție materială.
Pentru considerentele arătate cererea privind restituirea garanției materiale fost respinsă ca neîntemeiată.
Cât privește restituirea sumei reținute nelegal instanța a reținut că unitatea pârâtă nu făcut dovada că reținut această sumă în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile motiv pentru care a fost obligată, în temeiul dispozițiilor art. 164 (2) Codul Muncii să restituie reclamantului.
Cât privește pretențiile reclamantului de acordare a daunelor morale, instanța a respins acest capăt de cerere ca nedovedit reținând că reclamantul nu a produs nici un fel de dovezi din care să rezulte că i-au fost lezate valori morale care să necesite repararea lor prin acordarea acestor daune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta " " SRL criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Reclamantul recurent a criticat soluția instanței de fond sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale de suspendare a judecății deși a dovedit că a formulat plângere penală împotriva înscrisurilor depuse de intimată și pe care le-a defăimat ca fiind false.
Recurentul a mai invocat și greșita cuantificare a drepturilor bănești ce i s-ar fi cuvenit pentru orele suplimentare lucrate și care nu au fost menționate în foile de pontaj.
Recursul formulat de pârâta intimată " " SRL a vizat doar cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat prin hotărâre.
În acest sens recurentul a susținut că în raport de petitul acțiunii care a fost admis instanța trebuia să îl oblige doar la plata a 5,76% din cuantumul cheltuielilor de judecată sau să dispună compensarea lor.
Recursul reclamantului este tardiv, în timp ce recursul pârâtei SC " " SRL este nefondat.
Astfel Curtea constată că potrivit disp. art. 80 din Legea 168/1999 - termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Ori din verificările efectuate la dosar, se constată că sentința civilă nr. 61 din 16.01.2009 a fost comunicată reclamantului la 13.02.2009, iar recursul a fost declarat de acesta la 25.02.2009, deci cu o zi mai târziu decât termenul imperativ prevăzut de lege.
Potrivit disp. art. 103 al. 1 Cod procedură civilă neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea.
Și cum instanța este obligată să se pronunțe în conformitate cu disp. art. 137 Cod procedură civilă mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea fondului, curtea va constata că recursul reclamantului este tardiv, drept pentru care îl va respinge ca atare, fără a mai analiza motivele de recurs invocate de acesta întrucât cercetarea acestora este de prisos.
Cât privește recursul pârâtei -intimate " " SRL, Curtea constată că este nefondat și îl va respinge ca atare, reținând că prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Curtea reține că în cauză nu au fost incidente dispozițiile art. 275 pe care le invocă recurenta pârâtă întrucât aceasta nu a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului.
În cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 276 Cod procedură civilă întrucât pârâta recurentă nu a formulat nici cerere reconvențională prin care să aibă la rândul ei pretenții față de reclamant. Doar într-o atare situație recurenta ar fi putut invoca dispozițiile art. 276 Cod procedură civilă care prevăd că "atunci când pretențiile fiecărei părțiau fost încuviințate numai în parte", instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Cum însă la dosar nu a fost depusă nici o cerere reconvențională, Curtea va constata că în mod corect instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă care prevăd că "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuieli de judecată".
În consecință pentru toate cele ce preced, Curtea în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul pârâtei " " SRL I, și ca tardiv recursul reclamantului, menținând ca legală și temeinică sentința civilă nr. 61 din 16.01.2009 a Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta " " SRL I prin reprezentant legal împotriva sentinței civile nr. 61/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
11.06.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
