Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 496/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 496
Ședința publică de la 08 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de recurenta " " I împotriva sentinței civile nr. 1793 din 07 XI 2008 Tribunalului Iași, intimată fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat I pentru recurentă și avocat pentru intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen de judecată, recurenta a depus la dosar, prin registratura instanței, înscrisuri în susținerea motivelor de recurs.
Instanța constată că la dosar s-au depus de către recurentă, prin apărător, un număr de declarații olografe extrajudiciare, fără a fi certificate, o schiță de plan și o adeverință de la Primăria.
Avocat precizează că a comunicat duplicatul înscrisurilor și apărătoarei intimatei. Declarațiile depuse sunt pentru a contracara declarațiile martorei, audiata la fond.
Av. precizează că a luat cunoștință de înscrisuri, nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în recurs.
Avocat I solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii. În mod greșit instanța de fond a admis în parte acțiunea. În mod greșit s-a luat ca dată a începerii activității reclamantei data de 16.08.2006, în condițiile în care contractul de muncă a fost înregistrat la ITM la data de 18. 09. 2006.
Greșit instanța a dat eficiență declarației martorei, că reclamanta ar fi lucrat un număr mai mare de ore în condițiile în care s-a convenit să lucreze o zi de dimineață până seara iar a doua zi era liberă. În ce privește achitarea salariului pe decembrie, s-a dovedit că reclamanta a solicitat salariul în avans pe luna decembrie, în luna noiembrie acesteia platindu-i-se drepturile pe lunile noiembrie și decembrie. În ce privește sporurile pentru zilele de sâmbătă și duminică, s-a dovedit că reclamanta trebuia să lucreze un număr de ore pe zi, dar lucra in realitate mai puțin, iar sporul pentru sâmbătă și duminică era inclus in salariu. In concluzie solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată conform chitanței seria A nr. - din 08 05 2009, pe care o depune la dosar.
Avocat solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică. În legătură cu salariul aferent lunii decembrie, precizează că recurenta nu a făcut dovada achitării acestui salariu așa cum rezultă și din adeverința emisă de ITM. Recurenta nu a făcut dovada că i-a plătit sporul pentru zilele de sâmbătă și duminică. A primit salariul minim pe economie. În concluzie solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată conform chitanței seria - nr.62 din 19 03 2009 pe care o depune la dosar. Depune concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1793/07.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta în contradictor cu pârâta ""
A fost obligată pârâta să achite reclamantei drepturile salariale aferente perioadei 01.12.2007 - 20.12.2007 și sporul de 10% pentru zilele de sâmbătă și duminică lucrate în perioada 16.08.2006 - 20.12.2007, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 400 lei reținută din salariul acesteia și suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
S-au respins cererile formulate de reclamantă, având ca obiect obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare și la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat aferent perioadei 23.08.2007 - 20.12.2007.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a încheiat contract de muncă cu societatea pârâtă la data de 18.09.2005, cu data de începere a activității la 15.09.2006. Însă reclamanta a prestat muncă în folosul pârâtei și anterior acestei date, astfel cum recunoaște reprezentantul pârâtei în răspunsul la interogator (răspunsul la întrebarea nr. 1), iar martora a relatat faptul că reclamanta lucrează la pârâtă de la jumătatea lunii august, când a participat la activitatea de amenajare a spațiului respectiv în vederea deschiderii magazinului. Coroborând aceste două probe instanța a dat relevanță declarației martorei și a reținut că reclamanta a prestat muncă la pârâtă în perioada 16.08.2006 - 20.12.2007, dând eficiență principiului consacrat de art. 287 Codul muncii, conform căruia în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului.
Este evident că pârâta a beneficiat de munca reclamantei anterior datei înscrise în contractul său individual de muncă.
Statele de plată depuse de pârâtă pentru a face dovada achitării regulate a drepturilor salariale către reclamantă nu sunt semnate de aceasta. În lipsa unei dovezi scrise privind plata salariului pentru perioada arătată de reclamanta 01.12.2007 - 20.12.2007, raportat la prevederile art. 163 din Codul muncii, instanța de fond a obligat pârâta la plata respectivelor drepturi salariale.
Pârâta a recunoscut, atât prin întâmpinare cât și prin răspunsul la interogator că a operat rețineri salariale lunare din salariul pârâtei, motivând că a făcut aceasta pentru a acoperi lipsa în gestiunea reclamantei.
Potrivit art. 164 alin. 2 din Codul muncii reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Fapta reprezentantului pârâtei de a efectua cu de la sine putere asemenea rețineri contravine prevederilor citate de art. 164 alin. 2 din Codul muncii și, în lipsa oricăror dovezi din care să rezulte cuantumul acestor rețineri, prima instanța a obligat pârâta la restituirea către reclamantă a sumelor nelegal reținute în cuantumul indicat de aceasta - 400 lei.
În privința programului de lucru al reclamantei la societatea pârâtă, cu relevanță asupra determinării dreptului acesteia la plata orelor suplimentare și a sporului pentru lucrul în zilele de sâmbătă și duminică, instanța de fond a reținut că situația de fapt rezultată din probele dosarului era următoarea: la magazinul respectiv se lucra zilnic, inclusiv sâmbăta și duminica, de către două lucrătoare, aproximativ 15 ore zilnic, în ture liber stabilite de cele două lucrătoare. Este evident că reclamanta a avut activitate și în zilele de sâmbăta și duminica și că i se cuvenea un spor de 10 % pentru orele lucrate în aceste zile, astfel cum se prevede și la litera j din contractul său individual de muncă.
Cu privire la plata compensării în bani a concediului de odihnă neefectuat pentru perioada 23.08.2007 - 20.12.2007, solicitată de reclamantă, instanța de fond a respins această cerere dând relevanță chiar susținerii reclamantei care, în răspunsul la interogatoriul său luat la cererea pârâtei, întrebarea 10, arată că nu a avut concediu de odihnă în luna august 2007, ci a figurat în concediu de odihnă, dar a venit la serviciu întrucât patroana nu-i permitea să stea acasă și a luat banii pentru concediu de odihnă. Cum reclamanta nu solicită drepturile salariale pentru luna august 2007, ci indemnizația de concediu de odihnă - pe care recunoaște că a încasat-o fără să fi beneficiat efectiv de concediu, tribunalul a respins această cerere.
Având în vedere că în prezenta cauză ambele părți au căzut în pretenții, instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta "" I,considerand-o nelegala si netemeinica si invocând disp. art. 304 pct. 7-9 Cod procedură civilă.
A invocat recurenta că în mod greșit tribunalul a considerat că activitatea salariatei în cadrul societății a început la data de 16.08.2006, în condițiile în care data evidențiată în contractul individual de muncă și în statele de plată era 15.09.2006.
A mai invocat recurenta că instanța de fond a reținut în mod eronat că reclamantei nu i s-ar fi achitat salariul pentru perioada 01.12.2007-20.12.2007 întrucât, deși statele de plată nu sunt semnate, salariata și-a primit drepturile bănești în avans, încă din luna noiembrie 2007.
A mai susținut pârâta-recurentă că suma de 400 lei i-a fost reținută salariatei în rate a câte 50 lei/lunar, de comun acord cu aceasta, pentru o lipsă în gestiune constatată în luna octombrie 2006.
În ceea ce privește plata orelor suplimentare, susține recurenta că și sub acest aspect sentința este nelegală întrucât reclamanta-intimată nu a efectuat ore suplimentare în perioada cât a fost salariata societății.
Referitor la sporul de 10% pentru orele lucrate sâmbăta și duminica, recurenta susține că în sumele încasate de salariată era înglobat și acesta și, ca atare, practic, instanța de fond a obligat-o să plătească de două ori aceleași drepturi.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii Tribunalului Iași ca legală și temeinică.
În recurs s-au depus înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate, probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește data la care reclamanta-intimată a început să presteze efectiv muncă în folosul pârâtei-recurente, în mod corect Tribunalul Iașia reținut că salariata a lucrat la "" I de la jumătatea lunii august 2006. Conform disp. art. 16(2) din Codul muncii, dovada prestațiilor efectuate de către salariat se poate face prin orice mijloc de probă. Ori, în cauză, reclamanta a invocat că data de începere a activității a fost 16.08.2006 și a probat această împrejurare. Din chiar răspunsul la interogatoriu al reprezentantului legal al pârâtei-recurente rezultă că salariata nu și-a început activitatea la data înscrisă în contractul individual de muncă. Acest răspuns, coroborat, așa cum a reținut și instanța de fond, cu declarația martorei, martoră la a cărei audiere pârâta-recurentă prin apărător nu s-a opus (fila 22 dosar fond) conduce la concluzia că în mod judicios prima instanță a considerat data de 16.08.2006 ca fiind data reală la care reclamanta-intimată și-a început activitatea.
Referitor la obligarea pârâtei la plata salariului cuvenit pentru luna decembrie 2007, și sub acest aspect tribunalul a pronunțat o sentință legală si temeinica.
Conform art. 163 Codul muncii, plata salariului se dovedește doar prin semnarea statelor de plată sau prin orice alte documente justificative ce demonstrează efectuarea plății si nu prin declarații de martori.
Faptul că era o regulă ca statele de plată ale societății să nu fie semnate de către salariați esteo culpa a paratei-recurente si nu un argument în favoarea formării convingerii instanței că reclamantei-intimate i s-au achitat drepturile bănești cuvenite cu titlu de salariu pe luna decembrie 2007.
Nefondată apare și critica referitoare la greșita obligare a pârâtei să restituie reclamantei suma de 400 lei reținută din salariu. Așa cum corect a reținut Tribunalul Iași, sunt incidente din acest punct de vedere disp. art. 164(2) Codul muncii care prevăd imperativ că asemenea rețineri cu titlu de daune sunt nelegale în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, neavând relevanță că ele s-au operat în rate lunare.
Sub aspectul orelor suplimentare, Curtea constată că în mod corect prima instanță, coroborând declarațiile martorilor cu răspunsurile la interogatoriu ale părților, a reținut că salariata presta activitate peste programul normal și în zilele de sâmbătă și duminică și ca atare i se cuvenea sporul de 10% negociat cu angajatorul. Nu poate fi reținută susținerea recurentei că acest spor era inclus în salariu din moment ce a fost evidențiat separat chiar prin contractul individual de muncă (fila 7 dosar fond) și nici faptul că i-ar fi fost achitat reclamantei-intimate, întrucât din statele de plată depuse la filele 39-54 dosar fond nu rezultă această împrejurare.
Față de cele reținute, nefiind incidente motivele de modificare prev. de art. 304 pct. 7-9 Cod procedură civilă, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul și va menține sentința Tribunalului Iași.
Văzând și disp. art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta "" I împotriva sentinței civile nr. 1793/07.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.05.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
04.06.2009/2 ex.-
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
