Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 5/2010
Ședința publică din 4 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doriani Ana JUDECĂTOR 2: Pop Mirela
- - -JUDECĂTOR 3: Stoica Manuela
- - - președinte secție
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta SC, SRL împotriva sentinței civile nr.622/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța din oficiu invocă excepția perimării față de împrejurarea că la data de 17 noiembrie 2008 cauza a fost suspendată în baza art.242 cod procedură civilă, iar părțile nu au mai stăruit în soluționarea cauzei timp de un an, astfel încât instanța lasă cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA DE APEL
Constată că sub dosar nr- s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta având ca obiect obligarea pârâtei:
- la restituirea către reclamantă a garanției;
- la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că în perioada 16.08.2006-03.04.2008 a fost angajata societății pârâte, iar în această perioadă i s-a reținut lunar o garanție în cuantum de 1632 lei în baza unui act adițional la contractul de muncă. Reclamanta arată că nu a produs nici un prejudiciu pârâtei care să justifice reținerea garanției, drept pentru care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare, pârâta arată că în baza Legii nr.22/1969 reclamantei i s-a reținut o garanție în cuantum de 1536 lei și nu de 1632 lei cât pretinde reclamanta, garanție reținută în baza actului adițional la contractul de muncă. Pârâta susține că reclamanta nu a fost amenințată, ci aceasta și-a depus demisia, a renunțat la garanție și a părăsit societatea fără respectarea preavizului.
Prin sentința civilă nr.622/3.06.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SRL și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1632 lei reprezentând garanție reținută.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în esență următoarele:
Reclamanta a încheiat un contract de muncă cu societatea pârâtă în baza căruia urma să desfășoare activitate ca laborant chimist.
La filele 16-17 din dosarul cauzei s-a depus actul adițional la contractul de muncă din cuprinsul căruia instanța a reținut că reclamanta s-a obligat ca în vederea acoperirii eventualelor pagube produse prin activitatea desfășurată să constituie o garanție în numerar în sumă de 3 salarii brute care să fie reținută în rate lunare de 1/10 din salariul brut lunar. În partea finală a actului adițional s-a stipulat o prevedere care stabilește că în ipoteza în care societatea cheltuiește cu pregătirea profesională a reclamantei societatea va beneficia de serviciile angajatei o perioadă de 3 ani, timp în care dacă aceasta va întrerupe raportul de muncă din inițiativa sa, garanția reținută nu se va mai restitui.
Prin angajamentul de plată depus la fila 18 din dosarul cauzei reclamanta se obligă să achite o anumită sumă neprecizată și fără să se indice natura acesteia din garanția reținută, angajament semnat la data de 03.04.2008, data depunerii demisii.
Deși reclamanta a formulat o cerere prin care solicită restituirea garanției, pârâta prin adresa depusă la fila 19 face trimitere la conținutul actului adițional și la angajamentul de plată.
Persoanele care sunt angajate pe funcții gestionare au obligația de a constitui garanții spre a asigura cât posibil recuperarea de către societate a eventualelor pagube ce vor fi produse de ei în gestiune. Garanția se consemnează la CEC și este purtătoare de dobânzi. Restituirea către gestionar a sumei de bani depusă ca garanție, ca și a dobânzilor aferente, se face în termen de 10 zile de la încetarea contractului de muncă al acestuia dacă nu a cauzat o pagubă în gestiune sau dacă paguba pricinuită nu a fost integral acoperită. Pârâta nu a depus nici un act din cuprinsul căruia să rezulte vreun debit al reclamantei față de societate, astfel încât, în baza Legii nr.22/1969-legea privind angajarea gestionarilor societatea are obligația să restituie reclamantei garanția reținută, în caz contrar aceasta reprezintă îmbogățire fără justă cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta SC, SRL, arătând că instanța nu a avut în vedere întâmpinarea depusă în dosar, la care a anexat fișa de cont analitic, reținând o explicație care nu are legătură cu verificarea documentelor.
Reclamanta a depus întâmpinare în recurs, solicitând respingerea recursului, deoarece societatea îi datorează suma de 1632 lei.
CURTEA, prealabil analizării criticilor de fond aduse sentinței atacate, în conformitate cu art.137 Cod procedură civilă, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 17.11.2008 cauza a fost suspendată conform art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, pentru lipsa părților; nici una dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.(22).
Potrivit art. 248 Cod procedură civilă "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an."
Așadar, în conformitate cu acest text legal, în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură, intervine perimarea. Aceasta are o natură juridică mixtă, în sensul că este atât o sancțiune procedurală, cu aplicabilitate generală, care operează în ipoteza nerespectării termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței în judecată vreme îndelungată.
Or, în speță, din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură în cauză a fost îndeplinit la data de 17.11.2008, când s-a dispus suspendarea judecății conform art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
Întrucât de la această dată și până la termenul de față a trecut mai mult de un an, iar vina pentru rămânerea în nelucrare a căi de atac de față îi incumbă recurentului, și ținând cont și de faptul că nu se poate reține incidența vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare în sensul art. 249-251 Cod procedură civilă, Curtea urmează a face aplicarea dispozițiile art. 284 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, având în vedere și dispozițiile art. 252 alin. 1 cod procedură civilă, se va constata perimat recursul de față.
Aplicarea sancțiunii perimării căi de atac în cauză face de prisos analiza celorlalte aspecte invocate de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de pârâta SC, SRL împotriva sentinței civile nr.622/3.06.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 4.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.PM/11.01.2010
Tehnored.PM/TM/2 ex
Jud.,
Președinte:Doriani AnaJudecători:Doriani Ana, Pop Mirela, Stoica Manuela
