Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 16/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 16/2010
Ședința publică din 4 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doriani Ana JUDECĂTOR 2: Pop Mirela
- - - JUDECĂTOR 3: Stoica Manuela
- - - președinte secție
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.1311/LM/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, împrejurare față de care instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, sub dosar nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Hunedoara, Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora la plata sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.07.2008 și în continuare, actualizarea sumelor astfel rezultate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective și obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul său de muncă, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, deși prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază lunar, ca urmare a apariției OUG nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistraților nu s-a mai prevăzut acest spor, insa nici nu a fost explicit abrogat, astfel ca art.47 a continuat sa rămână in vigoare si sa producă efecte juridice.
S-a mai precizat că acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și în favoarea personalului auxiliar de specialitate, cum este cazul reclamantei, a fost tranșat definitiv prin decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a constatat că art. 47 din Legea nr. 50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și pe cale de consecință trebuie acordat în continuare.
Curtea de Apel Alba Iuliaa formulat întâmpinare, prin care a arătat ca nu se opune admiterii acțiunii reclamantei, în limita prevăzuta de dispozițiile Deciziei nr.21/10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost admis recursul in interesul legii în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art.47 din Legea nr. 50/1996.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea ca prin art. 30 din OG nr. 8/2007 care reprezintă noua lege de salarizare a personalului auxiliar, s-a abrogat Legea nr. 50/1996, iar recursul in interesul legii soluționat prin Decizia nr. 21/2008 a fost promovat doar cu privire la art.47 din Legea nr. 50/1996 în raport cu OG nr. 83/2000, astfel ca sporul de 50% nu mai subzistă in beneficiul personalului auxiliar începând cu luna februarie 2007 de când a intrat in vigoare OG nr. 8/2007.
Paratul Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generala a Finanțelor Publice H, a solicitat a se respinge acțiunea pe cale de excepție, invocând lipsa calității procesuale pasive, cu motivarea ca intre aceasta instituție si reclamanta nu exista raporturi de munca, si in plus Ministerul Finanțelor nu are atribuții in calcularea si plata drepturilor de natura salariala ce s-ar cuveni personalului ce aparține unui alt minister si nici nu are atribuții in gestionarea bugetelor instanțelor judecătorești. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, având in vedere Decizia Curții Constituționale pronunțata in data de 27.05.2009 prin care s-a constatat existenta unui conflict de natura constituționala intre autoritatea judecătoreasca pe de o parte si Parlamentul României si Guvernul României, pe de alta parte, in sensul ca prin aceasta Decizie s-a stabilit ca, in exercitarea atribuțiilor sale constituționale, ICCJ are competenta de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de către toate instanțele judecătorești, fără a putea sa instituie, sa modifice sau sa abroge norme juridice cu putere de lege ori sa efectueze controlul de constituționalitate a acestora.
Prin sentința civilă nr.1311/LM/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara. Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei drepturile bănești cuvenite acesteia, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară, respectiv din salariul de bază brut lunar, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, începând cu data de 01.07.2008 și în continuare, raportat la perioada efectiv lucrată. S-a dispus actualizarea sumelor cu indicii de inflație, de la data scadenței fiecărei plăți și până la achitarea efectivă.
A fost obligată pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului H si in consecință a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă împotriva acestui pârât.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Conform art. 281 din Codul Muncii, jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de munca cu privire la încheierea, executarea, modificarea, încetarea contractelor individuale sau colective de muncă, precum si a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit Codului Muncii.
In speța, reclamanta pretinde plata unor drepturi bănești in cadrul raporturilor de munca, neacordate pe parcursul executării contractului individual de munca. Cum intre reclamanta si pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu exista raporturi juridice de munca, acesta neavând nici atribuții in legătura cu gestionarea bugetelor instanțelor, s-a constatat ca acest minister nu are nici calitate procesuala pasiva in cauza. Pentru aceste motive s-a admis excepția lipsei calității procesuale invocate si pe cale de consecința s-a respins acțiunea fata de acest parat.
Cu privire la fondul cauzei, s-au constatat următoarele:
Reclamanta are calitatea de personal auxiliar de specialitate in cadrul Judecătoriei Orăștie, pretinzând sporul prev. de art. 47 din Legea nr. 50/1996, considerând că acest text de lege nu a fost niciodată abrogat.
Anterior promovării prezentei acțiuni, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr. XXI/2008, prin care a stabilit că "Judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Intr-adevăr, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că disp. art.47 din Legea nr.50/1996 au supraviețuit dispozițiilor de abrogare ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, au produs și produc în continuare efecte juridice, iar drepturile consacrate legislativ se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Conform disp. art. 329 alin. 3 teza finală din Codul d e procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept în deciziile prin care s-a soluționat recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe. In consecință, având în vedere considerentele deciziei sus menționate, prin care instanța supremă a stabilit expres că sporul în discuție se cuvine magistraților și personalului auxiliar din cadrul instanțelor și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, nu se mai poate pune în discuție abrogarea textului invocat.
Cum instanța supremă a decis că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine categoriilor profesionale menționate, și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, fără nici o limitare în timp, înseamnă că acesta trebuia acordat fără întrerupere după acea dată precum și în prezent, până la o eventuală modificare legislativă.
Aprecierile paratului Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generala a Finanțelor Publice cu privire la interpretarea dispozitivului Deciziei Curții Constituționale nr. 838/27 mai 2009 nu pot fi reținute. Chiar în cuprinsul considerentelor acestei decizii, Curtea Constituționala subliniază că existenta conflictului juridic intre puterile statului, constatat prin decizia sus menționata, nu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte în exercitarea atribuțiilor prev. de art. 329 Cod de procedura civila, respectiv in cadrul procedurii de soluționare a recursului in interesul legii.
In plus, prin aceeași Decizie nr.838/2009 invocata de parat in susținerea concluziilor de respingere a acțiunii de fata, Curtea Constituționala si-a reiterat limitele controlului de constituționalitate statuând ca nu este "competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice".
Întrucât reclamantei nu i s-a achitat sporul pentru risc si suprasolicitare neuropsihica începând cu data de 01.07.2008 de când a revenit pe funcția de grefier in cadrul Judecătoriei Orastie, instanța, fata de dispozițiile art.79 alin.1 din Legea nr. 168/1999 si a considerentelor Deciziei nr. 21/2008 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție, a constatat ca întemeiată acțiunea, fiind admisă astfel cum a fost formulată.
Pe cale de consecință, au fost obligați pârâții la plata către reclamanta a drepturilor bănești cuvenite cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de baza brut lunar, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, începând cu data de 01.07.2008 precum și la plata lunară a acestui spor și în continuare, raportat la perioada efectiv lucrată.
In temeiul art. 161 alin.4 raportat la disp. art.155 Codul Muncii, în vederea unei despăgubiri integrale și având în vedere prejudiciul încercat de reclamanta prin devalorizarea monedei naționale, s-a dispus plata acestor sume, actualizate cu indicii de inflație, de la data scadenței fiecăreia și până la achitarea integrală. Actualizarea sumei datorate cu indicii de inflație se aplică de la data scadenței fiecărei plăți și până la achitarea sumelor datorate, în considerarea îndeplinirii exacte a unei obligații de plată în condițiile procesului inflaționist din economie.
În baza disp. art.296 Codul Muncii, coroborate cu prevederile Decretului Lege nr.92/1976 privind carnetul de muncă și ale art. 1-2 din Legea nr.130/1999 privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă, pârâta Curtea de Apel Alba Iuliaa fost obligată să efectueze în carnetul de muncă al reclamantei mențiunile referitoare la drepturile salariale cuvenite ca urmare a acordării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, conform celor menționate mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, prin care invocându-se prev. art. 304 punct 4 și 9 Cod procedură civilă, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii pretențiilor reclamantei ca neîntemeiate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Ministerul Justiției Și Libertăților susține, în primul rând, că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, legiferând un drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să-l abroge expres; în acest sens se invocă decizia Curții Constituționale din ședința din 27.05.2009. Pronunțarea unei hotărâri prin care se acordă drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerată de Curtea Constituțională ca o depășire a puterii judecătorești. În al doilea rând, prima instanță a interpretat și aplicat greșit legea, deoarece sporul de 50% nu mai subzistă începând cu luna februarie 2007,când a intrat în vigoare nr.OG8/2007 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, care abrogă expres dispozițiile Legii nr. 50/1996.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihica, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar."
Prin Decizia XXI /10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-secțiile unite, obligatorie pentru instanțe, s-a statuat că" n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Totodată, din considerentele acestei decizii reiese că acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu a fost limitat în timp, reținându-se că abrogarea unor drepturi de natură salarială din Legea 50/1996 nu se poate face decât printr- nouă lege de salarizare și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, după cum urmează:"sporul în discuție a fost introdus prin art. 47 din Legea 50/1996, republicată, fiind efectiv plătit și fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. 1 pct. 42 din OG 83/2000, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat OG 83/2000, a fost emisă în baza art. 1 lit. a pct. 1 din Legea 125/2000, prin care Guvernul a fost obligat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996, iar nu să-și abroge această lege, nici total, nici parțial.
În acest fel, prin emiterea OG 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. 3 cu referire la art. 73 alin. 1 din Constituția României.
În aceste condiții art. I pct. 42 din OG 83/2000, adoptat cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt neconstituționale conform art. 147 alin. 1 din Constituția României și își încetează efectele. De acea se impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și după intrarea în vigoare a OG 83/2000. În consecință, normele care reglementează acordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice".
Potrivit art. 329 alin. 3.pr.civilă " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", instituția recursului în interesul legii găsindu-și rațiunea în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, astfel că deciziile pronunțate asupra recursurilor în interesul legii au valoarea unui izvor de drept secundar, apropiindu-se de actele normative, întrucât au caracter general - abstract și un caracter de obligativitate.
Așadar, cum Jas tabilit forța interpretării judecătorești dată dispozițiilor art. 47 din Legea nr.50/1996, Curtea constată că acțiunea intimatei reclamante-reclamante fundamentată juridic pe acest text de lege, este temeinică și legală, fiind corect admisă de instanța de fond.
Susținerile recurentului C vizând abrogarea acestui text de lege odată cu intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007 urmează a fi înlăturate ca nefondate, având în vedere atât argumentele reținute de J în decizia sus enunțată, care subzistă și după intrarea în vigoare a ordonanței de guvern în discuție, cât și faptul că prin adresa nr. 24956/2009 a Ministerului Justiției și Libertăților s-a dispus ordonatorului secundar de credite - Curtea de Apel - luarea măsurilor necesare în vederea acordării începând cu 1.03.2009 a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică personalului auxiliar de specialitate, ceea ce reprezintă a recunoaștere de către pârâți a dreptului pretins și pentru viitor.
Curtea reține însă că este fondat recursul pârâtului în ceea ce privește capătul de cerere formulat de reclamantă privind acordarea în continuare a acestui spor, motivat de faptul că la data de 9.11.2009 s-a publicat în Monitorul Oficial al României Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești este reglementată prin anexa VI din Lege - Secțiunea a 4-a, denumită "Salarizarea și celelalte drepturi salariale ale personalului auxiliar și personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea".
Art. 21 din această secțiune prevede că " de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la <LLNK 12004 567 10 202 3 29>art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc conform coeficienților de ierarhizare prevăzuți în anexele nr. VI/2 și VI/3, pe grade sau trepte profesionale, în raport cu funcția deținută, nivelul studiilor, vechimea în specialitate, precum și cu nivelul instanței sau al parchetului.
Deasemenea, art. 4 din aceeași anexă prevede, cu valoare de principiu, pentru întreg personalul din sistemul justiției:
(1) Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, potrivit <LLNK 12004 303 11 201 0 18> Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenții judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și personalul de probațiune beneficiază de următoarele sporuri:
a) pentru risc și suprasolicitare neuropsihică - 25% din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară;
b) de confidențialitate - 5% din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară.
(2) Dispozițiile alin. (1) intră în vigoare la 3 zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, sporurile aplicându-se în procentele prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), până la data de 31 decembrie 2009.
Prin urmare, odată cu intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 la data de 12.11.2009 salarizarea personalului din domeniul justiției( deci și a reclamantei) se va face potrivit acestui act normativ, prin art. 48 din lege abrogându-se expres OG nr. 8/2007.
Mai mult, noua lege de salarizare menționează sporul de risc și suprasolicitare psihică printre sporurile la care are dreptul personalul din domeniul justiției, însă într-un alt cuantum decât cel prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă coroborat cu art. 304 punct 9 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 81 din legea nr. 168/1999, va admite ca fondat recursul cu care a fost investită de către pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, va modifica sentința atacată doar sub aspectul perioadei până la care vor fi acordate drepturile bănești curente reclamantei pe care o stabilește ca fiind data de 12.11.2009-data intrării în vigoare a Legii nr.330/2009.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.1311/LM/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
Modifică sentința atacată doar sub aspectul perioadei până la care vor fi acordate drepturile bănești curente reclamantei pe care o stabilește ca fiind data de 12.11.2009-data intrării în vigoare a Legii nr.330/2009.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 4.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.PM
Tehnored.PM/TM/11.01.2010/2 ex
Jud.
Președinte:Doriani AnaJudecători:Doriani Ana, Pop Mirela, Stoica Manuela
