Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 5015/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5015
Ședința publică de la 22 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr. 615/31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și TRIBUNALUL MEHEDINȚI, precum și intimata reclamantă, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul București prin sentința civilă nr.4049 de la 15 mai 2008 admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ICCJ și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Tribunalul Mehedinți prin încheierea de la 30 2008 scos cauza de pe rol și a înaintat-o Curții de APEL CRAIOVA.
Curtea de APEL CRAIOVA prin încheierea de la 05 februarie 2009 scos cauza de pe rol și a înaintat-o Tribunalului Mehedinți - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale spre competentă soluționare.
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 615 de la 31 martie 2009 respins excepția de necompetență materială a instanței invocată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtului MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție
A obligat pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție să plătească reclamantei diferențele salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale în procent de 5% începând cu data de 01.01.2007 în raport de luna decembrie 2006, în procent de 2% începând cu data de 01.04.2007 în raport cu luna martie 2007, în procent de 11% începând cu data de 01.10.2007 în raport cu luna 2007, pentru perioada ianuarie 2007 - 13.12.2007, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
A respins acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice B, și Tribunalul Mehedinți.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta, a avut calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE De Casație și Justiție până la data de 13.12.2007, dată de la care a fost numită judecător la Judecătoria Dr.Tr. S, conform adresei nr.42/02.02.2009 emisă de Tribunalul Mehedinți, până la data de 03.12.2008 când a fost eliberată din funcție ca urmare a pensionării în baza Decretului nr.1288/03.12.2008.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 10 din 31 ianuarie 2007 tuturor demnitarilor numiți sau aleși, judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorului General de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și adjuncții săi, judecătorilor Curții Constituționale, tuturor funcționarilor publici și tuturor salariaților contractuali ai statului le-au fost acordate majorări salariale de 5% începând cu 01 ianuarie 2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu 01 aprilie 2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu 01 octombrie 2007 în raport cu luna 2007, pentru acoperirea ratei inflației.
S-a reținut, de altfel, că această majorare reprezintă, în fapt, o indexare a salariilor cu rata inflației, ca urmare a devalorizării monedei naționale, în scopul acoperirii majorării prețurilor la produsele de agricole și industriale și a tarifelor la prestările de servicii practicate în economie.
În ceea ce privește stabilirea existenței sau inexistenței discriminării reclamantei, prin neacordarea majorărilor (indexărilor) salariale acordate celorlalte categorii de salariați bugetari, prin Nr.OG 10/2007, instanța cercetat situația în care se află reclamanta în raport cu alte categorii socio-profesionale, tratamente care se aplică acestora, justificările și criteriile tratamentelor diferențiate. Conform directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (auis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în Oficial al Comunităților Europene nr. din 2 decembrie 2000), în vederea definirii și constatării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
Potrivit art.126 din Constituția României "Justiția se realizează prin ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite prin lege", iar prin indexarea salariilor judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și excluderea judecătorilor ce funcționează la celelalte instanțe din sistemul judiciar, deci și a reclamantei este o discriminare evidentă.
Prin neacordarea acestor majorări (indexări) reclamanta nu numai că a fost discriminată față și de celelalte categorii de salariați bugetari care au beneficiat de aceste majorări, dar prin devalorizarea monedei naționale a suferit un real prejudiciu datorită reducerii puterii de cumpărare și deci a diminuării salariului real.
Instanța nu a reținut susținerile MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în sensul că, reclamanta făcând trimitere la art. 1 din OG10/2007 a solicitat să- fie plătite salarii mai mari, că fiind salarizată în baza unei legi speciale nu pot beneficia de majorările salariale acordate prin acest act normativ, că beneficiind de majorări salariale consistente în anul 2006 nu mai pot beneficia și de majorările acestei ordonanțe, aceasta întrucât actul normativ invocat se referă în fapt la indexări care să acopere rata inflației și pe cale de consecință nealterarea puterii de cumpărare ca urmare a devalorizării monedei naționale.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse instanța a admis în parte acțiunea față de pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, urmând să dispună obligarea acestuia la plata către reclamantă diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale în procent de 5% începând cu data de 01.01.2007 în raport de luna decembrie 2006, în procent de 2% începând cu data de 01.04.2007 în raport de luna martie 2007, în procent de 11% începând cu data de 01.10.2007 în raport de luna 2007, pentru perioada ianuarie 2007 - 13.12.2007, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
Referitor la cererea de chemare judecată a Ministerul Finanțelor Publice, întrucât între acesta și reclamantă nu există raporturi de serviciu instanța a respins acțiunea față de acesta.
De asemenea a respins acțiunea și față de Tribunalul Mehedinți, întrucât reclamanta prin acțiune a solicitat acordarea drepturilor salariale prevăzute de art.1 al.1 din OG nr.10/2007 pentru perioada ianuarie 2007 - 14 decembrie 2007.
De asemenea, a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei competenței materiale a tribunalului în soluționarea cauzei, excepție invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, față de dispozițiile art.2 lit.c din proc.civ. potrivit căruia tribunalele judecă în primă instanță, conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, ori în speță ne aflăm în prezența unui conflict de muncă,astfel cum este definit de dispozițiile art.3 din Legea nr. 168/1999,actualizată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ICCJ criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Un prim motiv de critică se referă la faptul că prin decizia nr. 821 din 3 iulie 2008 Curții Constituționale, publicată în Monitorul oficial nr.537 din 16 iulie 2008 s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și s-a constatat că dispozițiile art.2 alin.1 și alin.11, precum și dispozițiile art. 27 din OG 137/2000 sunt neconstituționale.
Apreciază recurentul că instanța de fond a dispus în mod nelegal obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ICCJ la plata despăgubirilor reprezentând majorările în cuantum de 2 %, 5% și 11 % din salariul de bază, prevăzute de OG 10/31 ianuarie 2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 - privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești prin adăugarea la legea specială de salarizare a magistraților, acțiunea reclamantei fiind nefondată.
Apreciază recurentul că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata despăgubirilor solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ICCJ ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuilă.
Examinând sentința, prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în conformitate cu dispoz. art.3041pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, însă pentru următoarele considerente.
În ceea ce privește prima critică instanța reține că într-adevăr Curtea Constituțională a constatatat că prevederile art.1 alin 1 și alin. 11 precum și dispozițiile art. 27 din OUG nr 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care sunt interpretate în sensul că se dă în competența instanțelor judecătorești atribuția de a anula prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală neavute în vedere de legiuitor, sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Prevederile normative, însă, care au exceptat categoria judecătorilor, procurorilor și asistenților judiciari de la indexarea salariilor în perioada respectivă, contravin însă și prevederilor directivei 2000/78/CE, de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, care definește discriminarea directă ca fiind tratamentul diferențiat prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile.
Ori în speță era vorba despre indexarea salariilor personalului din sectorul bugetar, indexare care avea ca scop acoperirea devalorizării veniturilor salariale ca urmare a inflației, situație în care se aflau și judecătorii procurorii și asistenții judiciari.
De altfel această indexare a fost prevăzută inițial prin art 35 din OUG nr. 27/2006, text ce a fost abrogat prin legea nr 45/2007 ce a intrat în vigoare la 12 martie 2007 și deci cel puțin pentru indexarea cu 5% incepând cu 01 ianuarie 2007 exista un cadru legal.
Potrivit dispozițiilor art 148 din Constituția României, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Așa cum s-a arătat prevederile actelor normative care exclud magistrații de la indexările respective contravin prevederilor comunitare în materie de discriminare, astfel că instanța de fond nu a făcut decât să dea relevanță acestor din urmă prevederi constatând că s-a produs o discriminare.
Din această perspectivă critica recurentului nu este întemeiată. Nici critica privind reactualizarea sumelor respective nu este întemeiată prin faprul că reclamanții nu au primit indexările respective creându-li-se un prejudiciu ce cuprind și devalorizarea sumelor respective ca urmare a inflației.
Constatând că sentința atacată este temeinică și legală, recursul va fi respins ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr. 615/31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și TRIBUNALUL MEHEDINȚI, precum și intimata reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 2009.
PREȘEDINTE: Doina Vișan - - | JUDECĂTOR 2: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu - - |
Grefier, - - |
28.09.2009
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
