Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 5080/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(3836/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5080/
Ședința publică din data de 09 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul, împotriva deciziei civile nr.2120R din 04 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(1545/2008), în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel București, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Călărași, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că Direcția Generală a Finanțelor Publice în baza mandatului emis de Ministerul Finanțelor Publice, a depus la dosar cerere pentru comunicarea cererii de revizuire, precum și faptul că revizuentul a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Față de împrejurarea că la fila 9 din dosarul nr-(1396/C/2009) al Tribunalului Călărași, este atașată dovada de îndeplinire a procedurii de citare a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, cu mențiunea că i-a fost comunicată cererea de revizuire, Curtea respinge cererea acestuia.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin decizia civilă nr.2120R/4 iunie 2008 Curții de Apel București, Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.2286/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (3264/C/2007), în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul Călărași, (), ( (), și.
S-a admis recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.2286/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (3264/C/2007), în contradictoriu cu intimații Ministerul Economiei și Finanțelor Curtea de Apel București, Tribunalul Călărași, (), ( (), și.
S-a modificat în parte sentința recurată în sensul că s-a respins cererea formulată de reclamantul, ca nefondată. S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Raportat la dispozițiile art.19 din Legea nr.500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor acordă anual ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerului Justiției fondurile bănești pentru salarizarea personalului acestuia. S-a apreciat astfel că bugetul de stat este gestionat de Ministerul Economiei și Finanțelor, sens în care acestuia îi revine obligația de a vira Ministerului Justiției sumele necesare efectuării plății, iar în lipsa unei atare obligații, ceilalți pârâți s-ar afla în imposibilitatea de a pune în executare hotărârea instanței, câtă vreme nu ar exista fonduri alocate special cu această destinație, astfel cum corect a reținut prima instanță.
A considerat totodată instanța de control judiciar că Ministerul Economiei și Finanțelor, potrivit art.35 din Legea nr.500/2002 întocmește proiectele bugetare, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu.
Drept urmare s-a statuat că, în mod corect prin hotărârea atacată recurentul a fost obligat la alocarea fondurilor necesare efectuării plății drepturilor bănești pretinse de reclamanți, sens în care recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost respins, ca nefondat.
Referitor la recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, Curtea a constatat că este numai în parte întemeiat, sens în care l-a admis cu consecința modificării în parte a sentinței recurate.
S-a apreciat astfel că în ceea ce-i privește pe reclamanții ce au calitatea de personal auxiliar de specialitate le este aplicabilă Decizia nr.XXI/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art.329 pct.3 Cod procedură civilă, decizie ce a statuat în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin menționata decizie s-a constatat că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în condițiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție.
Instanța supremă a constatat că inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 republicată.
Instanța de recurs a reținut că reclamantul nu are calitate de personal auxiliar de specialitate și deci nu-i sunt aplicabile dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, invocate ca temei de drept al acțiunii.
Astfel, conform conținutului în date al adresei nr.2166/19.05.2008 emisă de Tribunalul Călărași, atașată la fila 74 dosarului de recurs, s-a reținut că reclamantul a fost încadrat la data de 15.07.1994, îndeplinind funcția de agent procedural, sens în care acțiunea acestuia este lipsită de temei legal, fiind respinsă ca atare.
Drept urmare, în baza art.312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă a fost admis recursul declarat de Ministerul Justiției, a fost modificată în parte sentința recurată, în sensul că a respins cererea formulată de reclamantul, completată și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Împotriva Deciziei nr.2120/R/4 iunie 2008 Curții de Apel București, Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a formulat cerere de revizuire intimatul reclamant, întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă. Cererea a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Călărași, care raportat la dispozițiile art.323 Cod procedură civilă și art.158 Cod procedură civilă a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București conform sentinței civile nr.486/18 mai 2009 tribunalului s u s-menționat.
s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
S-a reținut astfel că revizuientul invocă prin calea de atac extraordinară promovată faptul că adresa nr.24956/5.03.2009 transmisă curților de apel d e către Ministerul Justiției constituie un înscris nou probator care nu a putut fi folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, întrucât a fost ulterioară acesteia.
Nu s-au solicitat probe noi în calea extraordinară a revizuirii.
Examinând această cerere din perspectiva motivului invocat, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondată cererea de revizuire pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă, este o cale de atac extraordinară, deschisă numai părților din proces, care după pronunțarea hotărârii au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Numai că, în sensul art.322 pct.5 Cod procedură civilă, prin înscrisuri noi se înțeleg acele înscrisuri care existau la data judecății, deoarece numai în această situație ele au putut fi reținute de partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind în imposibilitate de a le prezenta.
Pe de altă parte, nu orice înscris, chiar determinant în cauză poate justifica cererea de revizuire. Dimpotrivă, admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată nu numai de descoperirea ulterioară judecății a unor acte noi, dar și de imposibilitatea înfățișării lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părții.
Ori, condițiile sus-menționate nu sunt îndeplinite cu privire la adresa sus-menționată, respectiv adresa nr.24956/5.03.2005 transmisă curților de apel d e către Ministerul Justiției, neavând caracterul de înscris nou în înțelesul art.322 pct.5 Cod procedură civilă.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.322 alin.5 Cod procedură civilă va respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul, împotriva deciziei civile nr.2120R din 04 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(1545/2008), în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel București, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Călărași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Tehnored./2 ex./24.07.2009
Jud.recurs.;;
Jud.fond: Tr.; L:
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
