Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 519/2008. Curtea de Apel Galati
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 519
Ședința publică de la 25 Iulie 2008
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea
JUDECĂTOR 3: Angelica
Grefier -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Vienna Insurance, cu sediul în B,-, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 318 din 14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentantul recurentei, consilier juridic, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Reprezentantul recurentei depune la dosar o copie de pe adresa prin care se confirmă efectuarea plății sumei de 883 Ron către intimatul.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.
Reprezentantul recurentei pârâte având cuvântul în susținerea recursului face o prezentare orală a sentinței Tribunalului Brăila împotriva căreia s-a promovat prezentul recurs, ce vizează nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
Consideră că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor administrate și că aceste probe au fost greșit interpretate.
În concluzie, având în vedere întregul material probator administrat în cauză precum și motivele de recurs formulate, solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată.
În temeiul dispozițiilor art. 4042Cod procedură civilă solicită să se dispună întoarcerea executării în sensul de a-l obliga pe reclamantul să restituie suma de bani primită.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 2823/113 din 27.09.2007 la Tribunalul Brăila reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC. Vienna Insurance solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor bănești în sumă de 1206 lei reprezentând contravaloarea orelor suplimentare efectuate în perioada 15.12.2006 - 15.02.2007.
În motivarea cererii reclamantul a susținut că a lucrat la pârâta SC. Vienna Insurance B pe o perioadă determinată 15.12.2006 - 15.02.2007 cu un salariu de 800 lei brut corespunzător unui program de 8 ore zilnic.
A mai arătat că în perioada 15.12.2006 - 15.02.2007 s-a desfășurat o de răspundere civilă auto, că programul de lucru era de la 8,00 la 20,00 de luni până vineri, iar cel de sâmbăta și duminica era de la 8,00 la 13,00, astfel că în perioada respectivă, de 59 de zile a lucrat în plus 164 de ore, în 41 de zile cu câte 4 ore zilnic în plus și 95 ore în 18 sâmbete și duminici cu câte 5 ore zilnic, executând suplimentar un număr de 254 de ore suplimentare, cu o retribuție tarifară orară de 4,75 lei rezultând suma de 1206 lei.
Prin întâmpinarea depusă pârâta a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii civile a reclamantului.
A arătat pârâta că reclamantul, salariatul său a lucrat pe perioadă determinată și că i-a achitat toate drepturile bănești cuvenite.
A mai arătat că activitatea peste programul de lucru de 8 ore s-a desfășurat de către salariați de bună voie.
Deși reclamantul a stat în unele zile peste programul normal de lucru de bunăvoie, angajatorul i-a compensat aceste ore suplimentare conform art. 119 din Codul muncii, a arătat pârâta.
A susținut că în zilele de 28,29 și 30.03.2007 și 02 și 03.04.2007 reclamantul nu s-a prezentat la serviciu, motivând problema personale, astfel că conducerea societății i-a considerat aceste zile în compensarea orelor suplimentare efectuate.
În perioada cât reclamantul a prestat activitatea la ea acesta nu a solicitat plata acestor ore suplimentare a mai susținut pârâta.
Prin sentința civilă nr. 318 din 14.05.2008 s-a admis acțiunea civilă a reclamantului.
A obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale pentru orele suplimentare efectuate pentru perioada 15.12.2006- 15.12.2007.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei în perioada 15.12.2006-15.02.2007, în baza contractului individual de muncă nr. 6119/20.12.2006, în funcția de inspector asigurări.
Potrivit pct. 3 din contractul individual de muncă, orele suplimentare prestate în afara programului normal de lucru sau în zilele în care nu se lucrează ori în zilele de sărbători legale se compensează cu ore libere sau se plătesc cu un spor la salariu, conform contractului colectiv de muncă sau Codului Muncii.
Din fișele de pontaj pe lunile decembrie 2006- aprilie 2007, rezultă că reclamantul a prestat ore suplimentare.
Deși prin întâmpinare pârâta a recunoscut faptul că reclamantul a prestat ore suplimentare, a motivat că nu i se cuvin drepturi bănești deoarece activitatea s-a desfășurat peste program de bunăvoie.
Apărarea pârâtei nu poate fi primită, fiind contrară prevederilor Codului Muncii și contractului individual de muncă, a reținut instanța de fond.
Potrivit art. 119 Codul muncii, salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
Ceea ce este dovedit în cauză, atât cu fișele de prezență cât și cu recunoașterea pârâtei, este faptul că reclamantul a prestat ore suplimentare pe perioada cât a fost salariat și nu s-au calculat și achitat drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată peste programul normal de lucru.
Din Referatul nr. 66/6.04.2007 rezultă că în perioada campaniei de iarnă, respectiv 15 decembrie 2006-15 februarie 2007, toți cei trei angajați au stat peste program în total, 82 ore, benevol, fără a avea pretenția salarizării.
Se menționează în referat că zilele lipsă nejustificate de reclamantul nu reușesc să compenseze orele suplimentare efectuate în campania de iarnă.
Referatul a fost întocmit de angajatul Agenției, unde a lucrat și reclamantul.
Instanța de fond a reținut că întrucât nu a putut stabili numărul orelor suplimentare prestate, urmează a fi determinat de angajator, pe baza foilor de pontaj și va stabili drepturile salariale ce i se cuvin reclamantului pentru munca prestată suplimentar.
Instanța de fond a mai arătat că nu poate reține susținerea pârâtei pe baza referatului invocat în sensul că orele suplimentare au fost compensate cu zilele în care salariatul a lipsit de la serviciu.
de la program au un alt regim juridic iar orele suplimentare alt regim juridic.
Pârâta, a mai reținut instanța de fond, că nu a făcut dovada absențelor nemotivate pe perioada cât reclamantul a fost salariat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC. Vienna Insurance B, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului declarat, pârâta a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor administrate.
A arătat că la fond a solicitat proba cu martori pentru a dovedi că reclamantul nu a efectuat 254 ore suplimentare așa cum a afirmat, probă respinsă și că de asemenea instanța de fond nu s-a pronunțat asupra interogatoriului luat acestuia în care recunoaște că și salariata a stat peste program și că coroborând acest fapt cu Regulamentul campaniei RCA în care se preciza că pe perioada campaniei se va asigura personal în schimburi organizate, instanța trebuia să rețină susținerile sale că s-au efectuat ore peste programul normal de lucru prin rotație.
A mai susținut recurenta pârâtă că hotărârea pronunțată se bazează pe o interpretare greșită a probelor administrate fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
A arătat că instanța și-a motivat admiterea acțiunii civile a reclamantului pe disp. art. 119 din Codul muncii, text de lege aplicat greșit.
A susținut că, potrivit art. 3 din contractul individual de muncă și art. 119 din Codul muncii precum și a prevederilor Regulamentului campaniei RCA, reclamantului i-au fost compensate orele suplimentare cu zile libere plătite în zilele de 28,29,30 martie 2007 și 02 și 03 aprilie 2007, zile în care acesta nu s-a prezentat la serviciu.
S-a mai arătat că instanța de fond interpretând greșit probele dosarului a reținut eronat că din fișele de pontaj ar rezulta că reclamantul a prestat ore suplimentare în perioada decembrie 2006- aprilie 2007, pentru că în aceste fișe reclamantul a fost pontat 8 ore zilnic.
Recunoașterea recurentei în sensul că intimatul reclamant a efectuat unele ore suplimentare, nu câte pretinde acesta, ore care au fost compensate cu zile libere a fost interpretată eronat de instanța de fond, ca fiind o recunoaștere absolută a pretențiilor reclamantului, a mai susținut recurenta pârâtă.
A arătat doar, a susținut recurenta, că toți salariații au efectuat ore suplimentare, prin rotație, în considerarea programului de lucru flexibil, ore compensate cu zile libere plătite și că în acest sens a depus referatul nr. 66/ 06.04.2007 și că nu a operat că reclamantul a avut absențe nemotivate ci doar că a lipsit de la serviciu în compensarea acestor ore suplimentare.
Conform art. 120 din Codul muncii plata orelor suplimentare se poate face doar în cazul în care compensarea prin ore libere nu este posibilă, ori acestuia i-au fost compensate orele suplimentare, a arătat recurenta.
A arătat recurenta că pretențiile reclamantului nu sunt dovedite, neavând dovada câte ore suplimentare a efectuat.
Plata către reclamant a unei sume de bani pentru ore suplimentare ar însemna o plată dublă având în vedere că deja i-au fost compensate cu zile libere, a arătat recurenta.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii civile a reclamantului.
Întrucât reclamantului i s-a achitat suma de 883 lei, având în vedere sentința civilă recurată a solicitat să se dispună întoarcerea executării și obligarea reclamantului să restituie suma încasată.
În drept și-a întemeiat cererile pe disp. art. 304 pct. 9, art. 3041, 4041și art. 4042Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant nu a formulat și depus întâmpinare în cauză.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului, de dispozițiile legale aplicabile în cauză, de criticile formulate de recurentă cât și de disp. art. 304. pr. civ. astfel cum au fost invocate, Curtea constată că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Nu poate fi primită susținerea recurentei pârâte că instanța de fond a interpretat greșit probele dosarului și aplicat greșit legea.
Art. 117 din Codul muncii prevede că munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă este considerată muncă suplimentară, iar art. 119 din Codul muncii menționează că munca suplimentară se compensează prin ore libere în următoarele 30 de zile după efectuarea acestora.
În cazul neacordării de zile libere, potrivit art. 120 din Codul muncii, munca suplimentară va fi plătită salariatului.
Ori, nu se poate reține că nu a făcut o aplicare corectă a acestor prevederi legale.
Așa după cum rezultă din actele dosarului, referatul nr. 66/ 06.04.2007, în perioada 15.12.2006- 15.02.2007 reclamantul a efectuat ore suplimentare chiar dacă au fost efectuate prin rotație, situație care are clar puțină relevanță în cauză.
Ori, recurenta nu a făcut nicio dovadă că în următoarele 30 de zile de la efectuarea acestora i-a compensat salariatului reclamant cu zile libere.
Apărarea recurentei cu privire la considerarea acestor ore suplimentare cu zilele absente de la serviciu a venit ulterior, după formularea acțiunii civile de către acesta.
Ori aceste ore suplimentare au fost efectuate în realitate, situație necontrazisă nici de către recurentă.
Faptul că reclamantului i s-a considerat justificată absența de la serviciu a unor zile și nu s- a dispus nicio măsură, nu justifică neacordarea unui drept legal.
Este adevărat că efectuarea orelor suplimentare nu rezultă din foile de pontaj, dar efectuarea lor nu este negată de nimeni, referatul nr. 66/06.04.2007 confirmând acest lucru,care mai menționează ca zilele libere nejustificate nu acoperă orele suplimentare efectuate de reclamant.
Nu înseamnă o plată dublă întrucât recurenta a fost cea care i-a plătit zilele absente de la serviciu și așa cum corect a reținut instanța de fond, fiecare are regimuri juridice diferite.
Instanța de fond nu a reținut cuantumul de ore suplimentare menționat de reclamant de 254 ca fiind și efectuate ci a lăsat recurentei posibilitatea să le stabilească și deci din această cauză nu a mai fost necesară audierea unor martori.
Faptul că recurenta potrivit statului de plată le-a apreciat la suma de 1206 lei brut, este calculul său, întrucât instanța de fond nu a stabilit această sumă de plată.
Deci, având în vedere cele arătate mai sus, Curtea consideră că criticile formulate nu sunt întemeiate, ele neîncadrându-se în art. 304 pct. 9. pr. civ. invocat, astfel că potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul declarat.
Pentru aceleași motive nu se justifică întoarcerea executării, conform art. 4041și art. 4042Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Vienna Insurance, cu sediul în B,-, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 318 din 14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25 iulie 2008.
pt. PREȘEDINTE pt. JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Cf. art. 261. pr. civ. Cf. art. 261. pr. civ.
PREȘEDINTE PREȘEDINTE
Jud. dr. Jud. dr.
Grefier,
Red.
Tehno. MC
2 ex. / 25.08.2008
Fond:,.
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Irina Alexandra Boldea, Angelica