Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 52/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 52
Ședința publică din 20 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentul, împotriva Sentinței Civile nr. 899/25.06.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații România și România (fosta ), având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta intimată România avocat, iar pentru pârâta intimată România se prezintă avocat, lipsind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta instituției pârâte România depune la dosar, în dovedirea schimbării denumirii acestei societăți comerciale din în România, copia certificatului de înregistrare cu privire la modificarea actului constitutiv al România, precum și copia hotărârii asociatului unic al România
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, se acordă cuvântul asupra fondului recursului.
Reprezentantul pârâtei România solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică, arătând că nu a existat o decizie de concediere iar reclamantului i-au fost achitate toate drepturile salariale.
Reprezentanta pârâtei România pune concluzii de respingere a recursului, solicitând admiterea excepției lipsei de obiect a acțiunii, precum și a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții pârâte, care nu a avut niciodată calitatea de angajator în raporturile cu reclamantul.
CURTEA,
Prin Sentința Civilă nr. 899/25.06.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr- a fost respinsă contestația formulată de reclamantul, promovată in contradictoriu cu pârâtele ROMANIA L și ROMANIA L- T, ce a avut ca obiect constatarea nulității absolute a unei pretinse decizii verbale de concediere dispusă în 10 martie 2008 de către managerul agenției
Pentru a pronunța această sentință,in temeiul art. 137 Cod pr.civilă,tribunalul a acordat eficiență excepției lipsei calității procesual pasive, ridicată prin întâmpinare de pârâta România,dar și excepției lipsei de obiect a contestației promovată in contradictoriu cu pârâta România L.
Prima instanță a reținut că reclamantul a încheiat cu pârâta România L Contractul individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă, sub nr. 758/29.01.2008 și nu a depus la dosar vreo decizie de desfacere a acestui contract de muncă.
Angajatorul reclamantului, este C Romania SRL, așa cum rezultă din contractul de la fila 8 dosar, ceea ce înseamnă că cealaltă societate nu poate sta în judecată ca pârâtă.
În ce privește soluția pronunțată asupra excepției lipsei de obiect a cauzei, tribunalul a avut in vedere împrejurarea că reclamantului nu i-a fost desfăcut contractul individual de muncă, astfel că a conchis ca cererea lui nu are obiect, potrivit art.112 Cod pr.civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal reclamantului,recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 17.09.2008, prin care a solicitat modificarea in totalitate a sentinței supusă reformării, in sensul admiterii acțiunii sale,așa cum a fost formulată in primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale reclamantului, Curtea constată că acestea s-au referit in esență la aprecierea eronată de către prima instanță a probatoriului din dosar, in sensul că nu s-a observat că recurentului i s-a desfăcut contractul individual de muncă,fără o decizie scrisă in acest sens, aspect ce rezultă din împrejurarea achitării salariului doar pentru 15 zile de la data de 6 martie 2008,când nu i s-a mai permis accesul la locul de muncă, perioadă ce corespunde preavizului la care era obligat angajatorul potrivit legii.
Recurentul mai susține că judecătorii fondului,care fac parte din Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului CS, nu erau competenți să soluționeze dosarul,care trebuia repartizat secției de litigii de muncă.
În opinia recurentului,sunt incidente in cauză motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.1,3,5,8,9, și 10/pr.civ.
Poziția procesuală a intimatei România L, a fost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosarul instanței de recurs la filele 10-11, acesta solicitând respingerea recursului,cu motivarea că in privința reclamantului nu a existat niciodată vreo decizie de concediere, nici verbală și nici scrisă, ci,dimpotrivă, angajatul in discuție a figurat in continuare in evidențele societății, primind salariul stabilit prin contractul individual de muncă.
Împotriva recursului declarat de reclamant a formulat întâmpinare și intimata România L, care intre timp și-a schimbat denumirea de, solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat,cu argumentul că,in mod corect tribunalul a observat că în speță raporturile de muncă ale reclamantului sunt legate cu cealaltă societate intimată,motiv pentru care a considerat că în privința sa autorul contestației nu justifică legitimarea procesuală pasivă.
În recurs,părțile au mai depus la dosar următoarele înscrisuri. înștiințare nr.2152/2008 emisă de România L, extras din evidența angajatorului privindu-l pe recurent, dovezi de calcul al salariului, copia certificatului de înregistrare cu privire la modificarea actului constitutiv al SC România, precum și copia hotărârii asociatului unic al România
Analizând recursul reclamantului prin prisma motivelor invocate, a înscrisurilor depuse in probațiune in calea de atac,dar și a actelor de procedură efectuate in primul ciclu al procesului,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind. 1 și art. 312 alin.1/pr. civ., Curtea constată că acesta nu este întemeiat cu următoarele argumente.
Contractul individual de muncă încheiat intre reclamant și angajator și înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă, sub nr. 758/29.01.2008 are natura juridică a unui contract de muncă temporară,în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 93 din Codul Muncii, prin care salariatul in discuție s-a angajat față de România L, ce are calitatea de agent temporar de muncă, să presteze muncă in favoarea utilizatoarei România, actuala SC România L, pe durata unei misiuni de 6 luni,cuprinsă intre 14.01.2008-30.06.2008.
Ori,aceasta fiind natura juridică a raportului individual de muncă al contestatorului, in contextul normelor cu caracter special ale art. 93, 94 și 95 din Codul Muncii, din conținutul cărora rezultă cu evidență că raporturile de muncă sunt legate de salariatul temporar doar cu agentul temporar de muncă,iar obligația de plată a salariului revine acestuia din urmă,Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a conchis asupra lipsei calității procesual pasive a utilizatorului,intr-o acțiune prin care se pune in discuție valabilitatea unei pretinse decizii de concediere.
În privința acțiunii îndreptată împotriva agentului temporar de muncă România L,chiar dacă, in fața instanței de fond, angajatorul nu și-a probat susținerile vizând lipsa de obiect a prezentei contestații, in calea de atac, societatea a depus înscrisuri (fila 27) menite să ateste că autorul contestației a rămas in evidența societății și s-a calculat salariul și pe lunile martie,aprilie,mai 2008,adică ulterior datei de 06 martie 2008, la care pretinde că ar fi fost concediat printr-o decizie verbala a managerului intimatei. Curtea conchide că in speță nu a avut loc o încetare a raporturilor de muncă prin concediere in luna martie 2008,așa cum pretinde recurentul, iar concluzia lipsei de obiect a contestației, la care a ajuns tribunalul,este corectă.
În fine,Curtea observă că nu este întemeiat nici motivul de recurs referitor la necompetența Secției comerciale și de contencios administrativ a Tribunalului C- S de a judeca litigii de muncă,atâta timp cât,potrivit organizării interne a tribunalului in discuție,completele specializate in litigii de muncă și asigurări sociale funcționează in cadrul acestei secții a instanței. Nu a fost încălcată nici o normă de organizare judiciară prevăzută de Legea nr. 304 /2004 și nu este incident nici motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.1/pr. civ.
Pentru argumentele de fapt și de drept mai sus expuse,Curtea va face aplicarea prevederilor art. 312 alin.1/pr.civ.,sens in care va respinge recursul declarat de reclamantul, cu consecința evidentă a menținerii dispozițiilor sentinței recurate,considerată a fi legală și temeinică.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din partea intimaților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr. 899/25.06.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații România și România (fosta ), ca neîntemeiat.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 28.01.2009
Tehnored. /28.01. 2009
Prima instanță: și - Tribunalul C
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Mihail Decean, Aurelia Schnepf
