Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 533/2008. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 533

Ședința publică de la 13 August 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Valentina Vrabie

JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu

JUDECĂTOR 3: Gina Ignat

Grefier - - -

La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta- recurentă B, cu sediul în B, nr. 239, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 509/ 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul- reclamant personal, lipsă fiind recurenta- pârâtă

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier în sensul că intimatul a depus la dosar concluzii scrise, după care;

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.

Intimatul- reclamant apreciază că motivele de recurs formulate de pârâtă nu se regăsesc în disp. art. 304. pr.civ; sub aspectul prevederilor art. 3041. pr. civ. toate motivele de recurs sunt simple afirmații, nedovedite nici în fața instanței de fond și nici în recurs.

Arată că pretențiile bănești au fost calculate în baza salariului mediu brut pe din anul 2006 și nu în baza salariului real al reclamantului.

În concluzie, având în vedere întregul material probator administrat în cauză solicită respingerea recursului formulat de pârâta, ca nefondat.

CURTEA

Asupra recursului înregistrat la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.

Prin sentința civilă nr. 509/14.04.2008 a Tribunalului Galați, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta B.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 3377 lei reprezentând diferențe drepturi salariale actualizată în raport de rata inflației de la 11.09.2006 la data plății.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr. 1221/121/07.03.2008 pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SA plata sumei de 3377 lei reprezentând diferența drepturi salariale si suma de 429 lei daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor sus menționate.

Motivându-și în fapt acțiunea, a arătat că a fost salariat al unității pârâte in perioada 16.07.1983-11.09.2006, in funcția de consilier juridic.

A învederat că urmare a concedierii a primit o indemnizație de concediere in suma de 19.933 lei echivalentul a 15 salarii medii brute, însa calculate la nivelul anului 2005 cu toate ca in anul 2006 salariile de baza fuseseră indexate de doua ori.

A mai precizat reclamantul, că in conformitate cu pct.4 din Planul Social anexa la CCM al societății salariul mediu brut pe luat in calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se stabilește pe baza celui din 2004 majorat in anii următori direct proporțional cu același procent cu care se majorează salariile prevăzute in contractul colectiv de munca.

Susține că salariul mediu brut pe societate pe anul 2005 pe baza căruia i s-a acordat indemnizația de concediere a fost de 1582 lei, suma care în urma celor doua majorări sociale a crescut la 1850 lei.

În susținerea acțiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.

Pârâta în termen legal a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul ca întrucât raporturile de munca au încetat la data de 11.09.2006, reclamantul a primit o indemnizație de concediere in suma de 19.933 lei, reprezentând echivalentul a 15 salarii medii brute calculate la nivelul anului 2005.

A arătat că potrivit consultărilor cu Sindicatul s-a stabilit ca sumele fixe acordate drept indemnizație de concediere să fie în funcție de vechimea în munca a fiecărui salariat, luându-se in calcul salariul mediu brut pe pe anul anterior disponibilizării si nu salariul fiecărui angajat in parte.

Analizând si coroborând actele si lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:

Reclamantul a fost concediat in temeiul dispozițiilor art.65 si 66 din Codul muncii la data de 26.10.2005 ca urmare a reorganizării activității societății.

In conformitate cu Planul Social anexa la Contractul colectiv de munca al societății, angajații disponibilizați sunt îndreptățiți a beneficia in funcție de vechimea în de indemnizații de concediere calculate la nivelul a 12 salarii medii brute pentru o vechime in societate de 5-15 ani si de 15 salarii medii brute în situații în care acesția au avut o vechime de peste 15 ani.

Conform Planul Social sus-menționat salariul mediu brut pe care va fi luat in calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili pe baza celui din 2004 majorat in anii următori direct proporțional cu același procent cu care se majorează salariile prevăzute in contractul colectiv de munca, iar in anul 2006 salariul mediu brut la nivelul societății a fost majorat de 2 ori pana la suma de 1850 lei.

Reclamantul insa a beneficiat de plăți compensatorii calculate la nivelul salariului brut aferent anului 2005 deși acesta fusese indexat pana la data concedierii de 2 ori așa cum rezulta si din înscrierile din carnetul de munca al reclamantului, primind astfel suma de 19.933 lei in loc de 23.310 lei.

de aceste considerente instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 3377 lei reprezentând diferențe drepturi salariale actualizată în raport de rata inflației de la11.09.2006 la data plății.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta B pentru următoarele motive de nelegalitate.

Decizia de operare a unor concedieri colective în cadrul societății a presupus parcurgerea unor proceduri de comunicare cu sindicatul precum și întocmirea unui plan de măsuri sociale în concordanță cu principiul solidarității și interesele societății.

Astfel, la data de 21.04.2005, s-a întocmit un astfel de plan denumit Plan Social prin care convenit ca indemnizațiile de concediere pentru disponibilizările ce se vor face în anul 2005 și criteriile de determinare a cuantumului acestora pentru anii următori.

Planul Social a fost completat la data de 09.01.2006 cu un addendum prin care se explică modul de calcul a salariului mediu brut pe.

Planul Social reprezintă legea părților iar etapele concedierii, măsurile sociale adoptate precum și obligațiile părților participante sunt în concordanță cu art. 69 din Codul muncii și hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 27 ianuarie 2005.

Pentru anul 2005, valoarea indemnizației de concediere a fost calculată pentru fiecare salariat în raport cu vechimea în, luându-se în calcul salariul mediu pe anul 2004, așa cum prevedea Planul social.

Pentru salariații disponibilizați în anii 2006-2007, valoarea indemnizației de concediere a fost calculată în raport cu vechimea în, luându-se ca baza de calcul salariul mediu pe anul 2005-2006, iar un salariu mediu presupune suma medie a tuturor salariilor pe anul ce s-a încheiat, necunoscându-se la data disponibilizării valoarea tuturor salariilor până la sfârșitul anului.

În consecință, în baza disp. art. 312.pr. civilă, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.

Intimatul reclamant a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, întrucât la data concedierii, se cunoștea salariul mediu brut pe pe anul 2006, acesta fiind comunicat tuturor sucursalelor încă din data de 15.05.2006.

Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurentă cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că acesta este nefondat față de următoarele considerente:

Așa cum corect a reținut prima instanță, reclamantul intimat a primit din partea recurentei pârâte Boi ndemnizație de concediere în sumă de 19.933 lei calculată la nivelul anului 2005.

Însă, în anul 2006, anterior încetării raporturilor individuale de muncă ale reclamantului intimat, salariile de bază au fost indexate în două etape și anume: la data de 01.01.2006 și la data de 01.04.2006.

Potrivit disp. art. 50 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, la concediere, angajatorul trebuie să plătească salariatului o indemnizație minimă de concediere în cuantum variabil în funcție de vechimea acestuia, începând de la un salariu mediu net până la 4 salarii medii nete.

Conform alineatului 4 al aceluiași articol, prevederile domeniului vizat se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți.

Potrivit art. 4 din Planul Social, pentru anul 2005, indemnizația este calculată pe baza salariului mediu brut din 2004, însă majorat în anii următori direct proporțional cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă.

Prin adresa nr. 420/08.03.2006 emisă de SA B s-a transmis către toate Sucursalele informarea în sensul că a fost stabilit un procent general de creștere a salariilor de bază, cu aplicare de la data de 01.01.2006 iar începând cu data de 01.04.2006 a avut loc o altă creștere salarială.

De asemenea, prin adresa nr. 713/15.05.2006, emisă de s-a comunicat tuturor că salariul mediu brut este în sumă de 1850 lei, astfel că nu poate reține afirmația recurentei în sensul că nu cunoștea valoarea tuturor salariilor la data disponibilizării reclamantului.

Față de situația de fapt ce rezultă din analiza înscrisurilor menționate, rezultă că motivele de recurs nu sunt întemeiate întrucât indemnizația compensatorie acordată reclamantului a fost calculată la nivelul salariului brut aferent anului 2005 cu toate că fusese indexat după cum s-a arătat mai sus, nefiind astfel respectate chiar prevederile art. 4 din Planul Social invocat și de recurentă.

Față de considerentele expuse mai sus, se constată că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică din toate punctele de vedere, urmând a se respinge recursul declarat ca nefondat, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursului declarat de pârâta- recurentă B, cu sediul în B, nr. 239, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 509/ 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 13 august 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red. VF

Tehno. MC

2 ex. / 21.08.2008

Fond:,

Președinte:Valentina Vrabie
Judecători:Valentina Vrabie, Virginia Filipescu, Gina Ignat

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 533/2008. Curtea de Apel Galati