Pretentii civile. Speta. Decizia 534/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 534
Ședința publică de la 13 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Gina Ignat
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, și G cu domiciliul ales la sediul Primăriei, jud. V împotriva sentinței civile nr. 418 din 03.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții și intimații Consiliul local al comunei, jud. V, și
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recurenții au depus la dosar o completare a motivelor de recurs și au solicitat judecata în lipsă, după care;
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 418/03.06.2008 Tribunalului Vrancea, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și G, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al com. jud. V.
A fost obligat pârâtul să plătească acestora drepturile salariale reprezentând indemnizația de dispozitiv aferentă perioadei 05 mai 2005-05 mai 2008, actualizate în raport de rata inflației la data plății efective și înscrierea în carnetul de muncă a acestui drept.
S-au constatat prescrise drepturile solicitate anterior datei de 05 mai 2005.
S-a respins capătul de cerere privind plata în viitor a acestor drepturi.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții G și.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin cererea înregistrată la nr- reclamanții, G, și G au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al comunei jud.V, solicitând a fi obligat să le plătească drepturile bănești reprezentând îndemnizația de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu 01 aprilie 2005 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, reactualizarea sumelor în raport de rata inflației la data plății efective și consemnarea în carnetele de muncă a acestor drepturi.
În motivarea acțiunii lor reclamanții au arătat că în baza Ordinului MAI nr.496/2003 cu referire la art.13 din Legea nr.138/1999 au dreptul la această îndemnizație în calitate de personal civil contractual din administrația publică.
În dovedirea acțiunii lor reclamanții au depus la dosar acte.
Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula apărări și nici nu a depus la dosar întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Conform art.1 din Legea nr.138/1999 dispozițiile se aplică personalului militar și civil din Ministerul Internelor.
În temeiul art.9 al.4 din OUG nr.63/2003 MAI a emis Ordinul nr.496/2003 potrivit căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, în acest fel asigurându-se egalitate de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
Art.47 din Legea nr.138/1999 definește personalul civil ca fiind format din funcționari publici și personal contractual.
Cum pârâții reprezintă o autoritate publică iar reclamanții fac parte din personalul civil din cadrul administrației publice, urmează s-a constatat că au dreptul la indemnizația prevăzută de art.13 din Legea nr.138/1999, s-a admis acțiunea în ce privește drepturile bănești pentru perioada 05 mai 2005 -05 mai 2008, suma urmând să se actualizeze cu indicele de inflație la data plății efective.
Pe cale de consecință, a dispus înscrierea dreptului în carnetele de muncă.
Drepturile bănești solicitate prin prezenta acțiune nu pot fi acordate și pentru viitor întrucât pretențiile formulate au caracterul unor despăgubiri ori despăgubirile nu pot fi acordate și pentru viitor iar pe de altă parte în prezent nu se cunoaște evoluția legislației în această materie.
Drepturile solicitate pentru perioada 01.04.2005 - 05 mai 2005 sunt prescrise acțiunea fiind formulată peste termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art.283 lit.c codul muncii.
În ce privește acțiunea formulată de reclamanții G și primarul și viceprimarul comunei, aceasta nu este întemeiată, fiind respinsă ca atare, întrucât, potrivit art.57 pct.5 din Legea nr.215/2001 pe durata mandatului primarul și viceprimarul primesc o îndemnizație ca unică formă de remunerare și nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții, și G, criticând hotărârea prin faptul că nu s-au acordat despăgubirile solicitate și pentru viitor, așa cum s-a solicitat prin acțiunea introductivă, până la încetarea raporturilor de serviciu.
A apreciat că indemnizați de dispozitiv se cuvine a se acorda și pe viitor, până la încetarea contractului de muncă, fiind un drept prevăzut în OUG nr. 63/2003 și Ordinul nr. 496/2003.
În drept, au invocat disp. Legii nr. 138/1999, OUG nr. 63/2003, Ordinul MAI nr. 496/2003, OUG nr. 24/2000, OUG nr. 123/2003, OUG nr. 30/2007.
La data de 25.07.2008 a fost înregistrată o cerere formulată de către recurenți și intimatul reclamant prin care, în temeiul disp. art. 132.pr. civilă, arată că înțeleg să întregească acțiunea principală în sensul completării motivelor de recurs.
Au arătat că, în temeiul disp. art. 304 pct. 8.prl. civilă, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății în sensul că au solicitat să le fie recunoscute drepturile bănești și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă.
Deși au solicitat acordarea drepturilor salariale începând cu data ded01.04.2005, și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă, instanța de fond a dispus acordarea drepturilor doar pe perioada 05 mai 2005-05 mai 2008.
Au invocat excepția puterii lucrului judecat în sensul că prin sentința civilă nr. 356/2008 Tribunalul Vranceas -a pronunțat într-o cauză asemănătoare, acordând drepturile solicitate până la încetarea raporturilor de muncă.
Au depus la dosar sentința civilă amintită.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Analizând sentința civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurenți, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Nu se poate dispune obligarea la plata în viitor a unor drepturi salariale, sporuri, prime de vacanță, etc.
Nivelul salariilor, a sporurilor, sunt stabilite, pentru personalul bugetar prin acte normative, în funcție de anumite condiții: responsabilitățile funcției, vechimea în funcție, vechimea în muncă, etc. iar plata drepturilor salariale este condiționată de prestarea efectivă a muncii.
Elementele componente ale salariului așa cum sunt definite de art. 155 din codul muncii pot suferi modificări în viitor atât ca, cuantum cât și ca, modalitate de acordare prin voința legiuitorului, la fel și modalitățile de indexare a salariilor, pot fi chiar abrogate.
În atare condiție instanța de judecată nu se poate substitui pentru viitor legiuitorului, stabilind acordarea unor drepturi salariale.
Salariații, în cazul în care constată că au fost prejudiciați prin neacordarea unor drepturi salariale, sporuri ca urmare a aplicării sau interpretării greșite a legii, iar angajatorul nu înțelege să le acorde de bunăvoie are la îndemână acțiunea civilă în justiție, pentru repararea prejudiciului suferit.
Deci nu se poate prezuma un eventual prejudiciu în viitor iar instanța nu poate anticipa evoluția legislației în materie.
Corect a analizat prima instanță dreptul reclamanților recurenți până la data pronunțării iar dacă ar fi acordat drepturi pe viitor, fără nici o delimitare în timp, ar fi însemnat să se substituie chiar puterii legiuitoare și să încalce atribuțiile puterii judecătorești, acest lucru fiind imposibil conform disp. art. 304 pct. 3.pr. civilă.
Nu se poate reține excepția puterii de lucru judecat întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 Cod civil, sentința civilă nr. 356/21.05.2008 a Tribunalului Vrancea fiind pronunțată în cadrul unui litigiu privind pe alți reclamanți.
Ori, puterea lucrului judecat presupune identitate, în primul rând, de părți, ceea ce nu este cazul de față.
Sentința civilă depusă de reclamanți are, de fapt, caracter de practica judiciară ce nu constituie izvor de drept iar, conform disp. art. 124 alin. 3 din Constituția României, judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.
Curtea mai arată că nu sunt incidente în cauză disp. art. 304 pct. 8.pr. civilă întrucât prima instanță a interpretat corect actul juridic dedus judecății și a constat corect inclusiv faptul că sunt prescrise pretențiile anterioare datei introducerii acțiunii, 05 mai 2008, față de disp. art. 283 litera c din codul muncii.
De altfel, completarea la motivele de recurs este depusă tardiv față de disp. art. 303 alin. 1 și 2.pr. civilă iar art. 132.pr. civilă se referă la acțiunea introductivă și nicidecum la cererea de recurs care este reglementată prin dispoziții speciale.
De asemenea, se mai reține că reclamantul, deși a semnat cererea de completare a motivelor de recurs, nu este recurent în cauză, ci are calitatea de intimat reclamant.
În consecință, sentința primei instanțe este legală și temeinică iar recursul declarat este nefondat urmând a fi respins potrivit disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și G cu domiciliul ales la sediul Primăriei, jud. V împotriva sentinței civile nr. 418 din 03.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13 august 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. VF
Tehno. MC
2 ex. / 14.08.2008
Fond: -
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Virginia Filipescu, Gina Ignat
