Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 54/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 54/2009
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - președintele Curții de Apel
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamantul și pârâta SC " GRUP" SRL Română împotriva sentinței civile nr. 845/LM/22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 12 ianuarie 2009 care face parte integrantă din prezenta decizie
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față;
În deliberare constată că prin acțiunea în conflict de drepturi formulată și precizată, înregistrată la ribunalul Hunedoara în dosar nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC GRUP SRL solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite pe lunile ianuarie, februarie și martie 2005, în sumă totală de 3900 lei RON, actualizată cu rata inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei până la data de 1.04.2005 când a încetat contractul de muncă.
Prin actul adițional la contractul de muncă înregistrat sub nr. 6654/28.12.2004 i s-a modificat salariul brut de încadrare începând cu data de 1.10.2004 de la 350 RON la 1300 RON, salariu care i-a fost acordat până în luna decembrie inclusiv iar pe lunile ianuarie, februarie și martie plata salariilor a fost amânată pe motiv că sunt probleme economice.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune iar pe fondul cauzei a arătat că nu datorează nimic reclamantului întrucât actul adițional la care face referire reclamantul a fost modificat prin alt act adițional, înregistrat în registrul de evidență al salariaților.
Prin sentința civilă nr. 845/LM/2008 din 22 mai 2008 pronunțată în cauză a fost admisă în parte acțiunea reclamantului și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1050 lei, reprezentând drepturi salariale neachitate pe lunile ianuarie, februarie și martie 2005, actualizată cu rata inflației la data plății efective.
A fost respinsă în rest acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă, începând cu data de 24.04.2001 în funcția de administrator și până la data de 01.04.2005 când contractul său de muncă a încetat în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
Prin actul adițional nr. 1/01.10.2004 la contractul de muncă, semnat de ambele părți, înregistrat atât în carnetul de muncă cât și în registrul de evidență al salariaților, salariul de bază brut de încadrare al reclamantului a fost modificat de la - lei la - lei, începând cu data de 01.10.2004 - filele 8, 10.
Prin actul adițional nr. 2/01.10.2004 la contractul de muncă, semnat de ambele părți s-a procedat la modificarea salariului de bază brut de încadrare al reclamantului de la - lei la - lei, începând cu data de 01.11.2004.
Acest act a fost de asemenea înregistrat în registrul general de evidență al salariaților - filele 7 și 10.
Având în vedere că reclamantul a semnat cele două acte adiționale, a reținut că acesta a fost de acord cu modificarea salariului său de bază brut de încadrare mai întâi prin majorarea acestuia, pentru luna octombrie 2004 la suma de 13000 lei pe care a recunoscut că a primit-o, apoi cu reducerea acestuia începând cu luna noiembrie la suma de - lei.
Întrucât la interogatoriul luat de instanță reclamantul a arătat că pârâta nu i-a achitat pe lunile ianuarie - martie 2005 nici salariul stabilit prin actul adițional nr. 2 iar pârâta nu a făcut dovada achitării acestuia deși i s-a pus în vedere să depună dovezi din care să rezulte plata salariilor cuvenite reclamantului, prima instanță a admis în parte acțiunea în baza prevederilor art. 41 și 163 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți.
În recursul declarat, reclamantul invocând prevederile art. 304 alin. 1 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, a solicitat modificarea în parte a sentinței și obligarea intimatei să-i plătească suma de 3900 lei, reprezentând drepturile salariale pe perioada ianuarie - martie 2008 precum și cheltuielile de judecată în ambele instanțe.
În expunerea de motive criticând sentința ca netemeinică și nelegală, reclamantul a arătat că instanța de fond a luat în considerare actele false depuse la dosar de intimată, pe care nu le-a semnat și nu au fost depuse la ITM
A precizat că actul adițional nr. 2/2004 nu a fost depus la ITM deoarece a fost întocmit de pârâtă după intentarea acțiunii.
Pârâta a solicitat prin recursul formulat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea recursului a arătat că reclamantul nu a lucrat în această perioadă în societate și nu îi datorează salariul pe 3 luni pe care îl pretinde.
Mai mult, a depus la dosar atât documente cât și întâmpinare prin care a arătat că reclamantul nu a prestat muncă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, conform dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Din probele administrate în mod corect prima instanță a reținut că reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă, începând cu data de 24.04.2001 în funcția de administrator și până la data de 01.04.2005 când contractul său de muncă a încetat în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
Susținerea societății recurente privind faptul că reclamantul nu a mai prestat muncă în anul 2005, fost invocată prima oară în recurs și nu a fost dovedită, la dosar nefiind depuse fișe de pontaj sau alte dovezi în acest sens.
Contrar celor susținute de societatea recurentă, prin întâmpinarea depusă la instanța de fond a solicitat respingerea acțiunii reclamantului pe considerentul că acțiunea este prescrisă și nu datorează nimic reclamantului întrucât s-a revenit asupra primului act adițional printr-un alt act adițional iar în momentul încetării contractului de muncă, reclamantul nu a avut nici o pretenție și nu a contestat decizia nr. 5/14.04.2005, anexată întâmpinării.
Excepția prescripției dreptului la acțiune în mod corect a fost respinsă întrucât dreptul la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator; se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, conform art. 283 lit. c din Codul muncii.
În mod greșit însă, raportat la probele administrate, instanța a dat eficiență actului adițional nr. 1/2004 la contractul adițional de muncă reținând că reclamantul a fost de acord cu modificarea salariului său de bază de încadrare, mai întâi, prin majorarea acestuia, pentru luna octombrie 2004 la suma de - lei și apoi, cu reducerea acesteia la suma de - lei, începând cu luna noiembrie 2004.
Față de poziția reclamantului raportat la actul adițional nr. 2/2004 prin care s-a modificat salariul brut de bază brut de încadrare de la - lei la - lei, începând cu data de 1 noiembrie 2004 și lipsa înregistrării acestui act la Inspectoratul eritorial d e Muncă și în carnetul de muncă instanța avea îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului în cauză și să ordone administrarea probelor necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc, conform dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă.
Neprocedând astfel, hotărârea este nelegală întrucât modul de soluționare echivalează cu neexaminarea fondului,considerent pentru care Curtea în baza art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă va admite ambele recursuri, va casa sentința atacata și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
În rejudecare, în vederea stabilirii cu certitudine dacă actul adițional nr. 2/2004 a fost sau nu semnat de reclamant, instanța va pune în discuția părților și va dispune efectuarea unui raport de expertiză și administrarea altor probe pe care le consideră necesare în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de reclamantul și pârâta SC " GRUP" SRL Română împotriva sentinței civile nr. 845/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Casează sentința atacată și dispune trimiterea cauzei spre soluționare la aceiași instanță de fond - Tribunalul Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ana Doriani | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica | JUDECĂTOR 3: Adriana Petrașcu |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /
Jud. fond.,
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Adriana Petrașcu
