Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 554/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.554/
Ședința publică din 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Valentina Gabriela
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI,cu sediul în B,str.-,nr.17,sector 5 împotriva sentinței civile nr. 63/26.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații CURTEA DE APEL GALAȚI, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, intimata-pârâtă CURTEA DE APEL GALAȚI și intimații-reclamanți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea recursului în lipsă; în cauză s-au formulat cereri de abținere de către judecătorii, și, cereri soluționate prin încheierea din Camera de Consiliu din 18.05.2009;după care:
S-a dat citire în ședință publică modului de soluționare a cererilor de abținere formulate de judecătorii, și, încheindu-se proces verbal care s-a atașat la dosar, cauza urmând să fie soluționată de completul constituit conform planificării de permanență.
Curtea,întrucât recursul vizează o sentință civilă pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI, în temeiul disp.art.4 pct.1 Cod procedură civilă invocă excepția de necompetență materială a instanței,urmând să se pronunțe pe excepția invocată.
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin cererea înregistrată sub nr.8186/121 din 5.12.2007 la Tribunalul Galați reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL GALAȚI solicitând obligarea la plata diferențelor salariale nete pentru fiecare reclamant în parte începând cu luna august 2007 rezultate din aplicarea Legii nr.250/2007 sume cu care au fost prejudiciați, actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii civile reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de judecători în cadrul Curții de APEL GALAȚI.
Au mai arătat reclamanții că stabilirea drepturilor salariale și sporurile adiacente ale judecătorilor și procurorilor s-a făcut prin nr.OUG 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007.
S-a mai arătat de către reclamanți că drepturile salariale stabilite prin actele mai sus menționate sunt datorate de angajator - unitate bugetară - salariatului bugetar respectiv cu deducerea obligațiilor către stat.
Au mai arătat că potrivit art.23 alin.1 și 3 din Legea nr. 19/2000 - legea pensiilor - contribuția individuală pentru asigurări sociale se reținea având ca bază de calcul salariile, indemnizațiile brute (indemnizație brută lunară), inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege, baza de calcul care nu putea depăși plafonul de 5 (cinci)ori salariul mediu brut stabilit prin legea asigurărilor sociale de stat.
Prin Legea nr. 250 din 19.07.2007 publicată în Monitorul Oficial nr.486/19.07.2007 s-a modificat art. 23 alin.3 din Legea nr.19/2000 stabilindu-se ca bază de calcul pentru contribuția individuală de asigurări sociale, venitul brut realizat lunar, au arătat reclamanții.
Prin aceasta s-a produs o diminuare semnificativă a veniturilor nete încasate de către fiecare au arătat reclamanții.
Au mai arătat reclamanții că prin art. 183 din legea nr.19/2000 legea pensiilor când s-a trecut la un alt sistem de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale prin majorarea bazei de calcul s-a dispus ca această măsură să nu determine o diminuare a veniturilor nete ale contribuabililor.
Prin neluarea acestei măsuri angajatorul și-a încălcat obligația de a asigura remunerația stabilită prin lege, ca măsură de protecție a salariatului și în final ca măsură de protecție socială a salariatului pentru a nu i se diminua salariul net, care și așa este afectat de influențele inflaționiste (salariul real), în acest sens și Convenția nr. 95/1949 a ratificată de România prin decretul nr. 284/1973 publicată în Monitorul Oficial nr.81/1973 au arătat reclamanții.
În atare condiții au arătat reclamanții diminuarea salariului nominal net este contrar principiului protecției salariatului, creând un prejudiciu acestuia.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii civile ca nefondată.
A arătat pârâtul că reținerea, calcularea și plata drepturilor salariale sunt operațiuni care se supun legislației fiscale.
A mai arătat că normele de drept fiscal, ca și normele care reglementează modalitățile de realizare a veniturilor publice la bugetul asigurărilor sociale de stat prin perceperea unor contribuții sunt de natură imperativă.
A arătat că nu pot fi primite susținerile reclamanților că le-ar fi aplicabile dispozițiile în vigoare la data nașterii raporturilor juridice pentru că potrivit art. 5 din Codul d e procedură fiscală interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată de lege.
S-a mai arătat de pârât că este adevărat că art. 23 alin.3 și 4 din Legea nr. 19/2000, în vigoare înainte de modificare, a prevăzut că baza de calcul, nu poate depăși plafonul de 5 ori salariul mediu brut, așa cum este prevăzut de art. 5(3) din lege, însă prin Legea nr.250/2007 care a intrat în vigoare la 22.07.2007 art.23 alin.2 fost modificat în sensul că baza de calcul este venitul brut realizat lunar, astfel că angajatorul are obligația de a aplica pentru viitor cota de 9,5% la noua bază de calcul care este venitul brut realizat lunar astfel că modalitatea de calcul a CAS este legală.
A susținut pârâtul că legea nr. 250/2007 se aplică pentru viitor, pentru plata drepturilor salariale începând cu luna august 2007 astfel că nu poate fi aplicată baza de calcul plafonată la 5 salarii medii brute pe economie întrucât s-ar încălca legea și ar determina o aplicare discriminatorie a acesteia pentru persoane care se află în situații identice.
Prin încheierea de ședință din 3.07.2008 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Tribunalului Galați și trimiterea cauzei la Curtea de APEL GALAȚI spre competentă soluționare avându-se în vedere disp. art.II din OUG nr.75/2008.
Cauza s-a înregistrat sub nr- la Curtea de APEL GALAȚI.
Prin Sentința Civilă nr. 63/F/26.11.2008 Curtea de APEL GALAȚIa admis acțiunea civilă și i-a obligat pe pârâți să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale nete reprezentând diferența dintre salariul calculat în condițiile anterioare Legii nr. 250/2007 și salariul calculat conform Legii nr. 250/2007 modificată prin nr.OUG91/2007 pe perioada august 2007 până la data pronunțării prezentei hotărâri, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivare instanța a reținut că reclamanții, care îndeplinesc funcția de judecători, sunt asigurați obligatoriu în sistemul public prin efectul legii, conform art. 5 alin.1, pct.II din Legea nr.19/2000.
În atare condiție, potrivit art. 18 aceștia sunt contribuabili de asigurări sociale.
Potrivit art.23 alin.1 și 3 baza lunară de calcul a CAS-ului pentru salariați, era constituită din salariile individuale brute, realizate lunar inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege pentru asigurații prevăzuți la art. 5 alin.1, bază de calcul care nu putea depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut stabilit prin bugetul de asigurări sociale anual.
Prin Legea nr. 250/2007, art. 23 alin.3 din Legea nr.19/2000 s-a modificat înlăturându-se plafonarea bazei de calcul pentru CAS la 5 ori salariul mediu brut, baza de calcul pentru CAS fiind venitul brut realizat lunar.
Prin această majorare a bazei de calcul pentru CAS la veniturile brute realizate lunar s-a produs o diminuare a salariului net încasat lunar de către fiecare reclamant.
Prin Legea nr.19/2000 art.183 s-a prevăzut că majorarea bazei de calcul a contribuției de asigurări sociale nu trebuie să conducă la diminuarea venitului net al contribuabililor.
Ori această dispoziție legală nu a fost respectată ducând la prejudicierea reclamanților cu diferența dintre veniturile nete lunare calculate în forma inițială a art. 23 (3) și forma modificată prin Legea nr.250/2007 a art. 23(3) din Legea nr.19/2000 aferentă perioadei august 2007 până la zi, data pronunțării hotărârii.
Este adevărat că art. 23 alin.3 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 250/2007 a fost abrogat prin OUG nr. 91/2007 (septembrie 2007) - prin art.I pct. 11 dar ea a intrat în vigoare de la 01.01.2008 iar sistemul de calcul al CAS - baza de calcul - s-a raportat tot la venitul brut realizat, art. 23 alin.1 lit.a din Legea nr.19/2000 astfel că se menține aceeași diminuare a veniturilor nete realizate de reclamanți.
Ori prevederea din art. 183(4) din Legea nr.19/2000 nu a fost abrogată nici prin Legea nr.- și nici prin OUG nr. 91/2007, ea fiind în vigoare și în prezent și aplicabilă pentru că are în vedere majorarea bazei de calcul a contribuției de asigurări sociale.
Majorarea bazei de calcul contribuțiilor de asigurări sociale care a determinat o diminuare veniturilor nete ale reclamanților încalcă și prevederile constituționale de protecție a salariatului cât și prevederile Convenției OIM nr.95/1949 ratificată și de România, creându-le un prejudiciu salariaților prin diminuarea acestor venituri, respectiv securitatea veniturilor sale.
Nu pot fi primite susținerile pârâtului Ministerul Justiției precum că litigiul ar fi de natură fiscală și nu un litigiu de muncă întrucât reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale corespunzătoare diminuării fiecăruia veniturilor nete lunare prin calcularea și reținerea unei contribuții CAS majorate astfel că nici nu poate fi vorba de o aplicare retroactivă a Legii nr. 250/2007.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin adresa nr- din 22.12.2009 cauza fost trimisă spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție B și ulterior restituită în baza unei proceduri administrative, invocându-se Decizia Curții Constituționale nr. 104/2009.
Dosarul a fost reînregistrat la Curtea de APEL GALAȚI cu nr-.
cu recursul declarat de pârât, curtea a invocat din oficiu la termenul din 18.05.2009, excepția de necompetență materială în soluționarea cauzei.
Excepția astfel invocată este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Obiectul recursului îl reprezintă sentința civilă nr. 63/F/26.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale ca instanță de fond, potrivit dispozițiilor art.I din nr.OUG75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției.
Prin Decizia nr.104/20.01.2009 Curții Constituționale au fost constatate ca fiind neconstituționale dispozițiile art.I și II din nr.OUG75/2008.
Ulterior, nr.OUG75/2008 a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2009.
Urmare a evenimentelor legislative astfel intervenite în legătură cu aplicarea prevederilor nr.OUG75/2008, nu a mai fost prevăzută instanța competentă în soluționarea recursurilor îndreptate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel.
Într-o asemenea situație devin aplicabile normele generale care reglementează competența instanțelor judecătorești înscrise în prevederile art.4 pct.1 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora revine Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de a judeca recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
În ceea ce privește competența în materie a curților de apel, dispozițiile art.3 pct.3 se referă la recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.
În același sens sunt și prevederile speciale cuprinse în art.284 al.1 Codul muncii care fac trimitere la aceleași dispoziții înscrise în Codul d e procedură civilă.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.71 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, instanțele judecătorești competente să judece cereri referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se stabilesc prin lege.
Din coroborarea tuturor textelor de lege enunțate, se reține că aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a prezentului recurs, sens în care urmează să-i fie declinată cauza.
Soluția se impune și din perspectiva caracterului căii de atac, devolutivă și de reformare în speță, recursul adresându-se unei instanțe superioare în grad în scopul exercitării controlului judiciar vizând legalitatea și temeinicia unei hotărâri dată fără drept de apel.
În același sens și reglementările privind organizarea judiciară cuprinse în art.21 din Legea nr.304/2004 care stabilesc în favoarea secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de a judeca recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
dec.jud.-/03.06.2009
Tehnored. /2 ex./04 Iunie 2009
Fond: -
Asistenți jud.--
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Valentina Gabriela
