Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 531/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.531
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13.05.2009
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER-- -
-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât CONSILIUL LOCAL G, recurenții MUNICIPIUL ALAȚI și PRIMARUL MUNICIPIULUI G, împotriva sentinței civile nr.163/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât GRĂDINIȚA NR.10 ȘI G, intimatul-reprezentant legal al reclamanților SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR G și intimații-reclamanți C, -, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au răspuns pentru intimata-pârâtă Grădinița nr.10 și G, consilier juridic, și pentru intimatul-reprezentant al reclamanților Sindicatul Învățământului Preuniversitar G, consilier juridic, ambii cu delegații în dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului declarat de recurenții Municipiul G și Primarul mun.G, aceștia neavând calitatea de părți în dosarul de fond.
Reprezentantul Sindicatului Învățământului Preuniversitar G este de acord cu excepția invocată, arătând că, Consiliul Local are calitatea de ordonator de credite având atribuții în ce privește finanțarea unităților de învățământ.
Solicită respingerea recursului declarat de recurentul Consiliul Local
Reprezentantul intimatei-pârâte Grădinița nr.10 și G, solicită admiterea excepției invocate.
Menționează că tranșele de vechime solicitate au fost incluse în salariu.
În replică, reprezentantul Sindicatului Învățământului Preuniversitar G menționează că nu s-a făcut nici o dovadă că tranșele de vechime solicitate au fost incluse în salariu.
La replica reprezentantului Sindicatului, reprezentantul intimatei-pârâte Grădinița nr.10 și G, precizează că potrivit OG 15/2008, tranșele de vechime au fost incluse în salariul de bază.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepție și pe fondul cauzei.
CURTEA:
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 163/30.01.2009 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții C, contradictoriu cu pârâții Consiliul Local G, Grădinița nr. 10 " și "
Au fost obligate pârâtele la plata către reclamanți a diferențelor de drepturi salariale neacordate, actualizate cu rata inflației la data plății, reprezentând tranșele suplimentare de vechime pentru 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ, calculate începând cu 05.12.2005, corespunzător perioadei lucrate de către fiecare reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-, la data de 05.12.2008, reclamantele C, reprezentate prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar Gas olicitat în contradictoriu cu pârâții Grădinița nr. 10 și și Consiliul Local G, obligarea acestora la acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul Personalului Didactic. A solicitat plata diferențelor de drepturi salariale, rezultate ca urmare a neacordării tranșelor suplimentare de vechime, pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, sume actualizate cu rata inflației.
În fapt, reclamanta a arătat că salariații din învățământ - personal didactic - trebuie să beneficieze de trei tranșe suplimentare de vechime care se acordă la 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ, iar pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime trebuie să li se acorde o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime. A mai subliniat reclamanta că Legea nr. 128/1997 nu prevede că cele trei tranșe suplimentare se includ în coeficienții de salarizare prevăzuți în actele normative ce reglementează salarizarea, iar, potrivit principiuluiubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, ei trebuie adăugați celorlalți coeficienți conform dispozițiilor legii speciale.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997.
În dovedirea cererii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare și nici nu au propus probe în combaterea acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantele, membre ale Sindicatului Învățământului Preuniversitar G, sunt angajate ale unității de învățământ pârâte și are o vechime în învățământ de peste 30 de ani, așa cum rezultă din adeverințele depusă la filele 14-19.
Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se stabilește diferențiat, conform dispozițiilor art. 48 și 49 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, în raport cu funcția și norma didactică îndeplinită, cu nivelul studiilor, titlul științific, vechimea recunoscută în învățământ, calitatea activității instructiv-educative și locul și condițiile specifice de desfășurare a activității, la salariul de bază adăugându-se sporurile și drepturile suplimentare. Salariul de bază este constituit din coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele la Statutul personalului didactic, acești coeficienți fiind diferiți în funcție de vechimea în învățământ.
În afară de acești coeficienți, art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 prevede că personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, modalitate de acordare a acestor tranșe suplimentare fiind reglementată de alineatul 2 al aceluiași articol care prevede că "pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Dispozițiile legale menționate sunt imperative și au caracter special ce derogă de la norma generală care prevede modalitatea de stabilire a salariului, unitatea de învățământ în care este încadrată reclamanta având obligația să acorde creșterea coeficientului de ierarhizare raportat la vechimea în învățământ a salariatului.
Art. 287 Codul muncii și art. 75 din Legea nr. 168/1999 consacră obligația angajatorului ca, până la prima zi de înfățișare să depună dovezile în apărarea sa, în conflictele de drepturi sarcina probei fiind răsturnată întrucât angajatorul este cel care deține documentele și toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului și pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților raportului juridic de muncă. Nerespectarea acestei norme imperative conferă instanței de judecată prerogativa de a sancționa angajatorul pentru întârzierea nejustificată în administrarea probațiunii, trecând la soluționarea cauzei.
În speță, având în vedere că dovada acordării acestor tranșe suplimentare de vechime nu putea fi făcută decât prin intermediul statelor de plată, Tribunalul constată că angajatorul nu a făcut dovada că ar fi respectat dispozițiile articolului nr. 50 din Statutul personalului didactic și ar fi acordat drepturile cuvenite salariatului.
Având în vedere că, potrivit disp. art. 161 pct. 4 Codul muncii, "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului", iar neacordarea tranșelor suplimentare de vechime echivalează cu o neplată parțială a drepturilor salariale, Tribunalul urmează a admite și cererea de actualizare a acestor sume cu rata inflației la data plății, cu atât mai mult cu cât principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a admite acțiunea și a dispune obligarea pârâtelor la plata către reclamante a diferențelor de drepturi salariale neacordate, actualizate cu rata inflației la data plății, reprezentând tranșele suplimentare de vechime, pentru 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ, calculate începând cu 5.12.2005, corespunzător perioadei lucrate de fiecare reclamant.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâta Consiliul Local G inclusiv Municipiul G și Primarul mun. G, criticând soluția dată de prima instanță doar sub aspectul respingerii excepției calității procesuale pasive.
Astfel, au considerat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât nu există nici o obligație privind asigurarea sumelor de plată sau a stabilirii necesarului cheltuielilor de personal în sarcina consiliilor locale.
Instituțiile recurente nu au calitatea de angajatori ai reclamanților pentru a putea sta în proces în calitate de pârâți iar statele de plată au fost întocmite de către unitățile de învățământ care au personalitate juridică.
În consecință, nu poate fi chemată în judecată o autoritate a administrației publice local, în speță, Consiliul Local G sau Primarul mun. G pentru a răspunde de fondurile bugetului de stat.
Unitățile de învățământ sunt subordonate Ministerului Educației, Cercetării și T prin intermediul Inspectoratului Școlar al jud. G, conform disp. art. 141 și 142 din Legea nr. 84/1995, și HG nr. 741/2003.
Au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii cu consecința obligării doar a pârâților Guvernul României și Ministerului Educației, Cercetării și T la plata fondurilor solicitate, invocând în drept, disp. art. 304 pct. 8 și 9.pr. civilă.
Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare însă, reprezentantul acestora, prezent în instanță, solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică, față de disp. art. 16 din HG nr. 219/2004.
Din oficiu, în baza disp. art. 137 alin. 1 și art. 306 alin. 2.pr. civilă, instanța a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de către recurenții Municipiul G și Primarul mun. G, aceștia nefiind părți în dosarul de fond.
Intimații reclamanți, prin reprezentant, au solicitat admiterea excepției și respingerea recursului în consecință.
Față de excepția invocată din oficiu, instanța de recurs constată că este întemeiată.
Astfel, doar reclamantul și pârâtul care și-au disputat un drept în fața primei instanțe au posibilitatea să se plângă împotriva hotărârii pronunțate la fond, pe calea apelului sau, în cazul de față, a recursului. Deci, singurii pârâți care aveau posibilitatea procesuală de a declara recurs sunt Consiliul Local G și Școala nr. 42 " ." G întrucât doar aceștia au fost chemați în judecată și au fost obligați la plata drepturilor solicitate, și nu Municipiul G sau Primarul mun. G care sunt terți față de procesul de față.
Nu se poate confunda instituția Primarului care reprezintă unitatea administrativ teritorială cu cea a Consiliului Local întrucât au atribuții diferite și buget diferit, așa cum rezultă din prevederile art. 36 din Legea nr. 215/2001( Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale și ale art. 63 din aceeași lege ( Primarul îndeplinește următoarele categorii principale de atribuții:
a) atribuții exercitate în calitate de reprezentant al statului, în condițiile legii;
b) atribuții referitoare la relația cu consiliul local;
c) atribuții referitoare la bugetul local;
d) atribuții privind serviciile publice asigurate cetățenilor;
e) alte atribuții stabilite prin lege).
În consecință, nu există nici un interes pentru cele două recurente de a promova recurs împotriva unei hotărâri care s-a pronunțat în contradictoriu cu alte părți, astfel că nu se vor mai analiza motivele de recurs invocate, excepția fiind imperativă, de ordine publică și văzând disp. art. 137 alin. 1 rap. la art. 306 alin. 2.pr. civilă, urmând a se respinge ca inadmisibil recursul declarat de către Municipiul G și Primarul mun. G în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurentul Consiliul Local G cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că acesta este nefondat față de următoarele considerente:
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local G, se apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru următoarele motive.
Potrivit OUG nr.23/2001, începând cu anul 2001,finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În baza HG nr. 538/2001, dată în aplicarea OUG nr. 32/2001, au fost aprobate Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat care au prevăzut că bugetele instituției de învățământ preuniversitar se aprobă de către consiliul local, conform art. 16 din HG nr. 538/2001 și OUG nr. 45/2003.
De asemenea, potrivit aceleiași hotărâri de guvern, execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, respectiv deschiderea creditelor bugetare pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face de către ordonatorul principal de credite, care este primarul unității administrativ teritoriale, căreia îi este arondată instituția de învățământ preuniversitar.
Este adevărat, că, după aprobarea legilor bugetului de stat, unele din venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrativ teritoriale sunt repartizate de Consiliul județean, dar în final, derularea tuturor fondurilor pentru cheltuielile pentru salarii ale unităților de învățământ preuniversitar se face prin pârâții Consiliul local și Primar.
Deci, având în vedere actele normative mai sus menționate, instanța apreciază că recurentul are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză întrucât aceasta are rolul de a asigura fondurile necesare plății salariului reclamanților.
În consecință, în baza disp. art. 312 alin.1 pr. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca fiind inadmisibil recursul declarat de recurenții MUNICIPIUL G și PRIMARUL MUNICIPIULUI
Respinge ca fiind nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL G, împotriva sentinței civile nr.163/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red./27.05.2009
Dact./2 ex/3.06.2009
FOND: -
Asis.jud.-
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
