Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 566/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.566/
Ședința publică din 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul,domiciliat în G,-,jud.G împotriva sentinței civile nr.1293/16.10.2008 în contradictoriu cu intimata.L,cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: recurentul-reclamant personal,lipsă fiind intimata pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Se procedează la legitimarea recurentului reclamant,posesor al seria - nr.- eliberată de SPCLEP G la data de 13.02.2008.
Întrebat fiind, recurentul-reclamant nu dorește termen pentru a-și angaja avocat,nu are cereri și excepții de invocat.
La întrebarea instanței, recurentul-reclamant precizează că salariul pe ultimele 6 luni, respectiv sfârșitul anului 2007 și începutul anului 2008 a fost virat pe card,arătând că până atunci și-a primit salariul în numerar,iar statele de plată nu le-a semnat niciodată.
La întrebarea instanței recurentul-reclamant mai arată că garanția i-a fost oprită din prima lună a angajării în cuantum de 10% din salariu, respectiv 01.11.2005. Precizează că nu are alte acte de depus la dosar și nici alte cereri de formulat și excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului-reclamant în susținerea recursului.
Recurentul-reclamant precizează că este nemulțumit de faptul că societatea pârâtă i-a acordat doar o parte din orele suplimentare lucrate și că nu a beneficiat nici de indemnizația de concediu, deși, în acea perioadă a lucrat. Mai arată că este nemulțumit și de faptul că nu i-a fost restituită garanția materială. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului privind litigiul de muncă de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta SC SRL, solicitând ca în baza probelor administrate să fie obligată la plata indemnizației aferentă concediului de odihnă în toată perioada lucrată, orele suplimentare efectuate din momentul angajării și restituirea garanției materiale.
A arătat în motivarea cererii că a fost angajatul societății pârâte, în funcția de conducător auto, cu contract individual de muncă, din data de 01.11.2005, până la data de 25.04.2008, dată la care a încetat activitatea în urma demisionării.
În perioada cât a fost angajatul SC SRL B nu a beneficiat niciodată de concediu de odihnă și nu i-a fost plătit la încetarea contractului de muncă un drept ce i se cuvenea. Când a solicitat, verbal, concediu de odihnă, i s-a spus verbal că nu are cine să-l înlocuiască fiind singurul conducător auto care transporta electronice și electrocasnice, primind comenzi de la 3 magazine. La toate acestea se adăuga și programul inuman de 10 ore pe zi de luni până vineri între orele 9-17, iar sâmbăta între orele 9-14.
A lucrat în aceste condiții pentru societate timp de 2 ani și 5 luni, dar ținând cont că are familie și doi copii de întreținut, acceptat situația cu toate că nu i-a fost ușor.
Datorită faptului că a primit un autoturism pick-up, pe bază de proces verbal, i s-a oprit o garanție materială echivalentul a 10% din salariu, conform fișei postului ce reprezintă act adiționat la contractul individual de muncă, la punctul 21, bani ce vor rămâne în casieria unității până în momentul desfacerii contractului de muncă. bani nu i s-au restituit, cum de altfel nu i s-au plătit nici ore suplimentare și nici concediul de odihnă care nu i-a fost acordat.
Toate aceste nedreptăți l-au determinat să demisioneze de la societatea la care a lucrat, nemaiputând îndura programul de lucru foarte obositor, salariul foarte mic și mai ales neștiind niciodată ce salariu net are, nesemnând niciodată un stat de plată.
La termenul de judecată din data de 12.06.2008 și-a completat obiectul acțiunii, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 lei RON, cu titlu de daune morale.
Ulterior, a precizat că programul de lucru era între orele 9-19 în fiecare zi lucrătoare, iar sâmbăta era cuprins între orele 9-13.
S-a folosit în dovedirea acțiunii de proba cu înscrisuri depunând la dosar contractul individual de muncă, decizia nr. 162/25.04.2008, fișa postului, copia carnetului de muncă, o notă de calcul a drepturilor solicitate.
În drept nu și-a întemeiat acțiunea.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii. A precizat că orele suplimentare au fost evidențiate și plătite așa cum a fost achitată și contravaloarea concediului de odihnă. Garanția materială a fost prevăzută în fișa postului, însă niciodată nu a fost reținută reclamantului la solicitarea sa și cu acordul administratorului societății având în vedere situația sa precară.
A depus la dosar statele de plată aferente perioadei în care reclamantul a desfășurat activitate.
Deși i s-au comunicat mai multe adrese prin care i se solicita depunerea la dosar a unor înscrisuri, respectiv avizele de transfer dintre magazine, dovada depunerilor bancare, facturi de ridicare a mărfii de la diferite societăți ce conțin semnătura și numele reclamantului, copia registrului de prezență ținut la magazinul din G,- A, precizări cu privire la efectuarea concediului de odihnă și modalitatea de plată a salariului, pârâta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, motiv pentru care s-a făcut aplicarea art. 287, 288 din Codul muncii.
Prin Sentința Civilă nr. 1293/16.10.2008 Tribunalul Galația admis în parte acțiunea. A constatat că programul de muncă al reclamantului în perioada 1.11.2005-25.04.2008 a fost următorul:
- în fiecare zi lucrătoare între orele 9-19
- în fiecare sâmbătă între orele 9-13
A obligat-o pe pârâtă către reclamant la plata:
- diferenței de ore suplimentare, rezultată dintre orele suplimentare efectiv lucrate conform programului mai sus menționat și orele suplimentare menționate în statele de plată;
- diferenței dintre indemnizația de concediu de odihnă cuvenită conform contractului individual de muncă (21 zile lucrătoare) și indemnizația efectiv încasată conform statelor de plată.
- sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
A respins capetele de cerere privind restituirea garanției materiale și a daunelor morale ca nefondate.
În motivare instanța a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei SC SRL începând cu data de de 01.11.2005, în funcția de șofer. Raporturile de muncă au încetat la data de 25.04.2008 conform art. 55 lit. b Codul muncii, fapt atestat de decizia nr. 162/2008.
Reclamantul a susținut că programul său de muncă era între orele 9-19 în fiecare zi lucrătoare iar sâmbăta se desfășura între orele 9-13, solicitând ca pârâta să-i plătească orele suplimentare efectuate, respectiv 2 ore în fiecare zi lucrătoare și câte 4 ore sâmbăta, depunând și o notă de calcul la dosar.
Pârâta a depus la dosar statele de plată din perioada în care reclamantul a desfășurat activitate ce atestă plata unor ore suplimentare și efectuarea parțială a concediului de odihnă.
Reclamantul a contestat evidența orelor suplimentare ținută de pârâtă, solicitând ca aceasta să depună o serie de înscrisuri aflate în posesia sa, respectiv avizele de transfer dintre magazine, dovada depunerilor bancare, facturi de ridicare a mărfii de la diferite societăți comerciale ce conțineau semnătura și numele reclamantului, registrul de prezență ținute la magazinul din
Caracteristic dreptului muncii este faptul că sarcina probei revine angajatorului, instanța fiind în drept să decadă din beneficiul probei adverse partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia. Sarcina probei impusă angajatorului este determinată de poziția mai puternică a acestuia față de cea a salariatului, fiind cel care deține documentele și toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului și, pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților raportului juridic de muncă, fiind necesară și firească obligarea acestuia de a prezenta aceste probe.
În cazul de față, deși s-a solicitat pârâtei depunerea la dosar a înscrisurilor menționate mai sus și care se aflau în posesia sa, aceasta nu s-a conformat.
În aceste condiții instanța a făcut aplicarea disp. art. 288 din Codul muncii.
Conduita angajatorului îndreptățește instanța de a socoti ca dovedite pretențiile reclamantului.
Reclamantul ar fi trebuit să beneficieze conform contractului individual de muncă de un concediu anual de odihnă de 21 zile lucrătoare. Statele de plată depuse la dosar atestă efectuarea parțială a concediului de odihnă, solicitarea reclamantului fiind întemeiată.
Sumele de bani datorate de pârâtă vor fi actualizate la data plății efective, în funcție de rata inflației. Soluția actualizării cu indicele de inflație are în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului consacrat de disp. art. 1084 Cod civil, potrivit căruia daunele interese ce sunt datorate creditorului cuprind în genere prejudiciul ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
În ceea ce privește capătul de cerere privind restituirea garanției materiale, instanța constată, din analiza statelor de plată, că nu s-a reținut nici o sumă reclamantului cu acest titlu, astfel că l-a respins ca nefondat.
Nefăcându-se nici o dovadă a prejudiciului moral suferit, a respins și acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea integrală a acțiunii.
În motivare a arătat că instanța i-a acordat parțial drepturile solicitate, fără să țină seama că statele de plată, chiar dacă sunt corect întocmite, nu fac dovada plății orelor suplimentare și a efectuării concediului de odihnă, întrucât nu poartă semnătura sa. În realitate a primit tot timpul salariul minim pe economie și nu a beneficiat de nici o zi din concediul de odihnă, nici de plata orelor suplimentare.
A solicitat ca pârâta să aducă la dosar avizele de transfer dintre magazine, dovada depunerilor bancare, facturile de ridicare a mărfii de la diferite societăți comerciale ce conțineau semnătura și numele reclamantului, registrul de prezență ținute la magazinul din G, acte care dovedesc că a lucrat 10-12 ore pe zi, chiar în zilele în care era pontat în concediu de odihnă, ba chiar a fost la serviciu și în perioada în care i-a decedat tatăl.
Pentru nedreptățile îndurate și jignirile aduse la adresa sa a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata daunelor morale.
Intimata nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță, deși legal citată.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este parțial fondat pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului, iar acesta nu a înțeles să depună la dosar actele aflate în posesia sa și care ar fi putut face dovada susținerilor reclamantului.
Deși a apreciat că refuzul angajatorului îndreptățește a socoti ca dovedite pretențiile reclamantului, instanța de fond a considerat că s-a făcut dovada plății orelor suplimentare aflate în statul de plată și a efectuării parțiale a concediului de odihnă.
Având în vedere că statele de plată nu poartă semnătura reclamantului și nu se coroborează cu alte probe din dosar (dispoziții de plată, extrase de cont, etc.) prin care să se facă dovada că sumele au fost efectiv plătite, curtea consideră că susținerile reclamantului privind neplata orelor suplimentare sunt reale.
Aceeași situație se poate reține și referitor la efectuarea concediului de odihnă, deoarece pârâta nu a dovedit că în zilele pontate ca fiind în concediu de odihnă reclamantul a fost într-adevăr liber, deși acesta a solicitat să fie depuse la dosar o serie de acte, care ar fi putut să confirme sau să infirme susținerile salariatului.
Referitor la reținerea garanției materiale și la plata de daune morale, în mod corect a reținut instanța de fond că din probele administrate sau din cele solicitate de reclamant, nu reiese că s-ar fi făcut rețineri din salariu sau că reclamantul ar fi suferit un prejudiciu moral cauzat de angajator.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, iar în rejudecare o va obliga pe pârâtă la plata orelor suplimentare conform programului reținut de instanța de fond și la plata indemnizației de concediu aferentă perioadei lucrate.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în G,-, jud.G împotriva sentinței civile nr.1293/16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.1293/16.20.2008 a Tribunalului Galați în sensul că:
Obligă pe pârâta către reclamantul la plata orelor suplimentare pentru perioada lucrată, respectiv 01.11.2005 - 25.04.2008 și indemnizația de concediu cuvenită pentru aceeași perioadă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud. -/11.06.2009
Tehnored. /2 ex./ 12 Iunie 2009
Fond: -
Asistenți jud. C-tin -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
