Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 57/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 57
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de contestatoarea, domiciliată în B,-,. 14,. E,. 4,. 10, județul B și intimata SC SA cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1048 din 18 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns contestatoarea recurentă și avocat, pentru intimata recurentă SC SA
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocat a depus la dosar un certificat prin care Înalta Curte de Casație și Justiție B certifică faptul că s-a fixat termen pentru soluționarea cererii de strămutare la data de 6 mai 2010 (dosar nr-) și adresa din 16 decembrie 2009 din care reiese că s-a respins cererea de suspendare a judecării prezentei cauze. De asemenea, a depus adresa nr. 8985 din 4 decembrie 2009 emisă de Inspectoratul Teritorial d e Muncă B din care rezultă că recurenta contestatoare figurează în registrul general de evidență ca fiind angajata societății recurente până la data de 3 iulie 2009, un exemplar fiind înmânat contestatoarei.
Contestatoarea a arătat că în momentul punerii în aplicare a deciziei de reintegrare, unitatea angajatoare nu a emis decizie de angajare ci dimpotrivă a primit decizia prin care era dată în șomaj.
Nemaifiind cereri de formulat ori excepții de invocat, instanța constatând recursurile în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Contestatoarea a solicitat admiterea recursului său, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării unității recurente la plata daunelor morale în sumă de 30.000 lei. Precizează că datorită modului inuman în care și-a desfășurat activitatea, prin impunerea unui program de lucru de 12-14 ore/zi precum și a faptului că a fost amenințată și umilită în permanență i-a fost afectată starea de sănătate. Refuzul societății de a pune în aplicare hotărârile instanțelor de judecată prin care s-a dispus reintegrarea sa, i-au agravat și mai mult starea de sănătate, rămânând în plină iarnă fără surse minime de existentă pentru ea și cei doi copii, ea fiind singurul întreținător al familiei.
Avocat, pentru intimata recurentă, a solicitat respingerea recursului declarat de contestatoare, ca nefondat, precizând că nu există legătură de cauzalitate între daunele solicitate de contestatoare și aspectele la care a făcut referire aceasta.
Referitor la recursul declarat de SC Bap us concluzii de admitere a acestuia, casarea în parte a sentinței atacate și respingerea acțiunii, ca nefondată. Prin decizia 1890 din 11 iunie 2009 s-a dispus punerea în executare a dispozitivului hotărârii judecătorești nr. 411/25.03.2009 a Tribunalului Botoșani, reclamanta fiind convocată în acest sens la sediul unității la data de 17 iunie 2009 cu indicația de a prezenta carnetul de muncă pentru a se face mențiunile necesare. Totodată, cu această ocazie i-au fost achitate drepturile cuvenite de care ar fi beneficiat aceasta în funcția de inginer. Întrucât nu era posibilă reintegrarea faptică a contestatoarei s-a procedat la reintegrarea scriptică a acesteia, aceste mențiuni neputând fi înscrise în carnetul de muncă deoarece contestatoarea a refuzat să-l prezinte.
Contestatoarea a solicitat respingerea recursului declarat de SC SA B, ca nefondat. Arată că drepturi salariale ce i-au fost plătite erau la nivelul unui inginer debutant și nicidecum la nivelul unui inginer cu vechime în specialitate iar postul oferit era de fochist, confecționer sau normator cu studii medii.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 2 iulie 2009 contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimata "" SA B anularea deciziei nr. 322 din 17 iunie 2009, reintegrarea pe postul de inginer, plata drepturilor salariale și plata diferențelor cuvenite în perioada 1 ianuarie 2009 - 3 iulie 2009, precum și obligarea intimatei la plata de daune morale.
În motivare a arătat că a fost angajată cu contract individual de muncă începând cu 21 iunie 1996, iar la data de 31.12.2007 a fost suspendat contractul său de muncă și obligată să presteze activitate de manager. A prestat activitatea de manager până la 1 ianuarie 2009. La această dată, când a încetat suspendarea contractului de muncă nu a mai fost repusă pe postul anterior, de inginer.
A arătat că, prin sentința 411 din 25 martie 2009 Tribunalul Botoșani a dispus reintegrarea sa în muncă pe postul de inginer.
La 17 iunie 2009 fost chemată la societate și i s-a adus la cunoștință că nu poate fi reintegrată pe postul avut anterior de director tehnic sau pe postul de inginer, oferindu-i-se verbal post de normator cu studii medii, fochist sau confecționer, situație pe care nu a putut-o accepta.
A mai arătat că i s-a plătit ca despăgubire suma de 1200 lei lunar ca salar brut de încadrare în data de 17 iunie 2009, iar la 18 iunie 2009 fost contactată și i s-au mai calculat drepturi pentru un salariu brut de 1300 lei lunar, ceea ce reprezintă salariul minim pe unitate pentru inginer debutant.
A susținut că nu s-a avut în vedere că la momentul suspendării contractului său de muncă avea un salar de 5750 lei, iar pentru vechimea pe care o are și specialitatea sa trebuia să i se stabilească la reintegrarea pe postul de inginer salariul maxim pentru acest post, că sumele acordate nu au fost indexate, majorate și actualizate conform art. 78 din Codul Muncii. Mai mult, în loc de o reintegrare efectivă i s-a înmânat decizia 322 din 17 iunie 2009 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă, această decizie fiind nelegală pentru că nu a avut loc o reintegrare propriu zisă efectivă în muncă. Că nu sunt îndeplinite condițiile imperative și limitativ prevăzute de art. 65 din Codul Muncii.
A mai arătat că, despăgubirile morale le solicită datorită modului inuman în care a fost tratată fără a se ține cont nici de cel mai elementar drept al omului, că starea sa de sănătate s-a înrăutățit fiind internată de foarte multe ori.
Valoarea daunelor morale a fost indicată la suma de 30.000 lei.
A mai susținut contestatoarea că decizia contestată este neconformă cu prevederile art. 73 din Codul Muncii în sensul că preavizul nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare, termen care, în cauză, se împlinește la 6 iulie 2009, iar nu la 3 iulie cum a fost înscris în act.
În drept, invocat prevederile art. 65, 76-78, 281-283 din Legea 53/2003.
Prin întâmpinare intimata "" SA Bas olicitat respingerea contestației ca nefondată.
În apărare a arătat că, prin decizia nr. 840 din 21.12.2007 contractul individual de muncă al contestatoarei a încetat de drept în baza art. V din OUG nr. 82/2007, însă, prin sentința civilă nr. 411 din 25 martie 2009 Tribunalul Botoșania admis în parte acțiunea acesteia și a dispus reintegrarea sa pe postul de inginer și plata drepturilor salariale începând cu 1 ianuarie 2009 până la reintegrarea efectivă.
A mai arătat că, între momentul pronunțării sentinței Tribunalului și momentul pronunțării deciziei irevocabile de către Curtea de Apel Suceava executarea sentinței civile nr. 411 din 25 martie 2009 a fost suspendată prin sentința pronunțată la data de 7 aprilie 2009 de către Curtea de Apel Suceava în dosarul nr-. Ulterior contestatoarea a fost chemată din inițiativa angajatorului la sediul societății în vederea punerii efective în executare a sentinței civile nr. 411 din 25 martie 2009, în acest sens fiind emisă decizia nr. 1890 din 11 iunie 2009 prin care s-a dispus punerea efectivă în executare a hotărârii judecătorești sens în care a fost numită o comisie din care au făcut parte reprezentanți ai salariaților, ai serviciului contabil și ai serviciului juridic.
Această decizie a fost comunicată contestatoarei.
Se mai arată că i-au fost achitate contestatoarei sumele de bani reprezentând despăgubirea egală cu salariile și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta în funcția de inginer de la 1 ianuarie 2009 la zi și un număr de 127 tichete de masă.
Prin aceeași decizie nr. 1890 din 11 iunie 2009 s-a procedat la reîncadrarea scriptică a contestatoarei pe funcția de inginer, conform hotărârii judecătorești.
Prin referatul nr. 1953 din 16 iunie 2009 al serviciului personal și prin procesul verbal nr. 1964 din 17 iunie 2009 întocmit de comisia numită să supravegheze punerea în executare a hotărârii judecătorești s-a constatat imposibilitatea reintegrării faptice a contestatoarei pe o funcție de inginer sau una echivalentă deoarece la nivelul unității nu mai erau disponibile asemenea posturi încă din anul 2008. Astfel, compartimentul tehnic unde contestatoarea a îndeplinit funcția de inginer a suferit schimbări prin modificarea numărului de angajați.
Ca urmare a reorganizării, la nivelul societății nu au mai fost disponibile nici posturi pentru care se cerea îndeplinită condiția de studii superioare. În aceste condiții s-a adus la cunoștință contestatoarei că poate opta pentru un post cu studii medii, dar aceasta a refuzat motiv pentru care comisia a propus directorului general încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei conform art. 65 din Codul Muncii.
În ce privește drepturile salariale achitate contestatoarei, acestea s-au raportat la salariul unui inginer la nivelul societății, respectiv 1300 lei.
Contestatoarea face o confuzie în sensul că salariul invocat, de 5750 lei era obținut de ea ca director tehnic, iar Tribunalul Botoșania dispus plata drepturilor salariale raportate la o altă funcție, respectiv aceea de inginer.
Intimata a reiterat motivul dificultăților generale ale societății și reorganizarea acesteia prin desființarea de posturi, inclusiv a celor pentru a căror ocupare era necesară îndeplinirea condiției de studii superioare, susținând că în 1996 serviciul tehnic număra un total de 34 de angajați, iar în anul 2009 numărul acestora a fost de 29 de angajați.
A mai arată că, în situațiile în care pe parcursul unui litigiu postul angajatului se desființează, angajatorul îl reangajează scriptic în postul avut anterior, îi propune un alt post dacă există liber în statul de funcții, inclusiv de execuție, iar în caz de refuz se declanșează procedura concedierii în baza art. 65 din Codul Muncii, lucru pe care l-a făcut și societatea intimată.
Mai mult, cu adresa nr. 2096 din 30 iunie 2009 contestatoarea a fost rugată să prezinte la unitate cartea de muncă în original în vederea efectuării mențiunilor privind reintegrarea, însă aceasta nu s-a conformat solicitării unității, astfel că societatea a efectuat modificările în registrul electronic al salariaților unde contestatoarea figurează reintegrată pe funcția de inginer.
A mai susținut intimata că în perioada de preaviz contestatoarea nu s-a prezentat nici o zi la serviciu.
De asemenea, că daunele morale și pretinsele vătămări ale imaginii nu sunt fondate.
A mai susținut că a formulat contestație în anulare împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Suceava la 9 iunie 2009, cauza fiind înregistrată sub nr- cu termen de judecată la 13 octombrie 2009.
La termenul din data de 16 septembrie 2009, prima instanță a pus în discuția părților, din oficiu, excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește plata diferențelor salariale pentru intervalul 1 ianuarie 2009 - 2 iulie 2009 în raport cu sentința civilă nr. 411 din 25 martie 2009 Tribunalului Botoșani.
Prin sentința civilă nr. 1048 din 18 septembrie 2009, Tribunalul Botoșania admis excepția și a respins pentru autoritate de lucru judecat cererea formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata "" B privind plata diferențelor salariale pentru intervalul 01.01.2009-02.07.2009.
A admis, în parte, contestația formulată împotriva Deciziei nr. 322 din 17.06.2009 emisă de intimata "" B și a dispus anularea acesteia, obligând-o pe intimată să dispună integrarea contestatoarei pe postul deținut anterior, acela de inginer și să-i plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea în funcția de inginer, de la data de 03.07.2009 până la reintegrarea efectivă.
A respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 411 din 25 martie 2009 Tribunalului Botoșani, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 821 din 9 iunie 2009 a Curții de Apel Suceavaa fost obligată intimata "" să-i plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în funcția de inginer de la data de 1 ianuarie 2009 până la reintegrarea efectivă.
Prin decizia de încetare a contractului individual de muncă nr. 322 din 17 iunie 2009 intimata a dispus ca, începând cu data de 3 iulie 2009, să înceteze contractul individual de muncă al contestatoarei în temeiul art. 65 din Codul Muncii, stabilind perioada de preaviz de 15 zile, începând cu data de 18 iunie 2009.
Prin urmare pretențiile formulate de contestatoare pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 3 iulie 2009 au ca obiect plata diferențelor salariale cuvenite până la momentul emiterii noii decizii de încetare a contractului individual de muncă, cerere ce a făcut și obiectul judecății sentinței civile nr. 411 din 25.03.2009 a Tribunalului Botoșani.
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 cod civil și văzând și dispozițiile art. 166 Cod procedură civilă, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu și, în consecință, a respins - pentru acest motiv - pretențiile formulate de contestatoare privind plata diferențelor de drepturi salariale pentru intervalul 1 ianuarie 2009 -2 iulie 2009.
Situația invocată de către contestatoare privind neîndeplinirea de către societatea intimată a obligației de plată în integralitate a drepturilor salariale s-a apreciat că nu poate constitui temei al unei noi judecăți cu privire la aceleași pretenții, aceasta având posibilitatea de a solicita aducerea la îndeplinire a dispozitivului sentinței prin executare silită sau, în cazul în care sunt necesare lămuriri, să uzeze de dispozițiile art. 2811Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei s-a constatat că prin sentința civilă nr. 411 din 25 martie 2009 Tribunalul Botoșania admis, în parte, contestația formulată de împotriva intimatei "" SA B și a anulat decizia nr. 840 din 21.12.2007, intimata fiind obligată să reintegreze contestatoarea pe funcția de inginer.
Cu adresa nr. 1902 din 11 iunie 2009 (fila 65 ds.) intimata a convocat-o pe contestatoare pentru data de 17 iunie 2009, orele 14:00, la sediul societății în vederea punerii efective în executare a dispozitivului sentinței susmenționate.
La 11 iunie 2009 a fost emisă decizia nr. 1890 prin care se arată că se pune în executare dispozitivul sentinței civile nr. 411 din 25.03.2009 numindu-se o comisie pentru a duce la îndeplinire decizia.
În cuprinsul acestei decizii nu figurează nici o mențiune cu privire la reintegrarea contestatoarei pentru un post anume, decizia având doar caracterul de dispoziție pentru viitor, aceasta rezultând și din modul în care s-a dispus cu privire la numirea unei comisii care să decidă în legătură cu aducerea la îndeplinire a deciziei și din faptul că, potrivit adresei de convocare a contestatoarei, punerea efectivă în executare urma să se facă ulterior, respectiv la 17.06.2009..
Prin urmare, această decizie (1890 din 11.06.2009) nu reprezintă îndeplinirea obligației stabilită prin sentința civilă nr. 411 din 25.03.2009 a Tribunalului Botoșani, ci doar un act premergător. Prin emiterea acestei decizii intimata nu și-a îndeplinit obligația de reintegrare a contestatoarei pe funcția de inginer,așa cum în mod greșit a susținut intimata prin apărările sale.
De altfel prin adresa nr. 1953 din 16 iunie 2009, biroul resurse umane al societății a adus la cunoștința conducerii acesteia imposibilitatea reintegrării contestatoarei pe o funcție de inginer sau una echivalentă și ca urmare, la data de 17.06.2009, pentru când fusese convocată contestatoarea și când trebuia adusă la îndeplinirea Decizia nr. 1890 din 11.06.2009, nu s-a emis o decizie de reintegrare.
Nici ulterior acestei date nu s-a emis vreo decizie de reintegrare a contestatoarei pe postul de inginer așa cum era obligată intimata să procedeze în baza sentinței civile 411/25.03.2009.
Față de aceste împrejurări instanța a constatat că nu a avut loc o reintegrare scriptică efectivă a contestatoarei, nefiind intervenită situația invocată chiar de către intimată prin întâmpinarea sa (de reintegrare scriptică în postul avut, urmată de propunerea ocupării unui alt post existent liber în statul său de funcții, inclusiv de execuție).
Aplicarea dispozițiilor art. 65 din Codul Muncii ar fi putut avea loc doar în situația în care, anterior concedierii, ar fi existat o reintegrare efectivă a contestatoarei pe postul de inginer.
Cum nu a fost emisă o decizie de reintegrare a contestatoarei pe acest post, susținerea intimatei din întâmpinare potrivit căreia prin decizia nr. 1890 din 11 iunie 2009 s-a procedat la reîncadrarea scriptică a contestatoarei pe funcția de inginer, nu a fost primită.
În consecință, tribunalul a constatat că obligația de reintegrare a contestatoarei pe acest post nu s-a produs nici în fapt, dar nici scriptic, așa cum a susținut intimata.
Cum nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 65 din Lg. 53/2003, contestatoarea neavând în acel moment calitatea de salariat și față de dispozițiile art. 78 din Legea 53/2003, prima instanță a admis contestația, constatând nulă decizia nr. 322 din 17 iunie 2009.
În temeiul dispozițiilor art. 78 alin. 2 din Legea 53/2003, intimata a fost obligată să dispună reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior, respectiv acela de inginer și să-i plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea în funcția de inginer, de la data de 3 iulie 2009 - până la reintegrarea efectivă.
Instanța de fond a avut în vedere că, deși nu se dispusese reintegrarea contestatoarei pe postul de inginer, soluția de dispunere a reintegrării pe postul de inginer și respectiv la plata unei despăgubiri începând cu emiterea acestei decizii s-a impus în considerarea efectelor nulității deciziei de concediere ce a format obiectul cauzei.
Deoarece contestatoarea nu a făcut dovada existenței unor daune morale respectiv a legăturii de cauzalitate între starea sănătății sale și cea a atitudinii societății intimate, s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea acestor daune.
Împotriva sentinței au declarat recurs, contestatoarea și intimata SC SA
Contestatoarea a criticat sentința sub aspectul modului de soluționare a capătului de cerere privind obligarea intimatei la plata daunelor morale, susținând că, începând cu data de 26 noiembrie 2008, datorită suferințelor fizice, morale și psihice la care fost supusă de conducerea unității i s-au declanșat afecțiunile grave consemnate în actele medicale depuse la dosar. A mai arătat că însăși intimata a depus la dosar acte din care reiese starea de stres în care și-a desfășurat activitatea.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041din Codul d e procedură civilă.
Intimata a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că prin decizia nr. 1890 din 11.06.2009 s-a procedat la reîncadrarea scriptică a contestatoarei pe funcția de inginer, conform hotărârii judecătorești. Instanța de fond a reținut greșit că această decizie nu conține o formulare explicită de reintegrare și că are caracterul unei dispoziții viitoare, în condițiile în care, referatul serviciului personal confirmă imposibilitatea reintegrării.
În speță, contestatoarea a fost reintegrată scriptic pe funcția de inginer deținută anterior și care, între timp, a fost desființată, apoi s-a dispus concedierea acesteia deoarece comisia numită să supravegheze punerea în executare a hotărârii judecătorești a constatat imposibilitatea reintegrării faptice a contestatoarei pe funcția de inginer sau una echivalentă, la nivelul unității asemenea posturi nemaifiind disponibile încă din anul 2008.
Intimata a mai arătat că organigrama compartimentului tehnic unde contestatoarea a îndeplinit funcția de inginer a suferit modificări, numărul de angajați reducându-se de la 34, la 29 în anul 2009, nefiind disponibil nici un post cu pregătire studii superioare. În aceste condiții s-a adus la cunoștința contestatoarei că poate opta pentru un post cu studii medii. Cum aceasta a refuzat, unitatea a procedat la încetarea contractului de muncă conform art. 65 din Codul Muncii, în decizia emisă în acest sens reținându-se că încetarea raporturilor de muncă s-a făcut de pe funcția de inginer a contestatoarei.
În consecință, a solicitat admiterea recursului și respingerea contestației ca nefondată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe disp. art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, contestatoarea a solicitat respingerea recursului declarat de intimată. La rândul său, intimata a solicitat respingerea recursului declarat de contestatoare, ca nefondat.
Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că sunt nefondate, din următoarele considerente:
Cât privește recursul declarat de contestatoare, se reține că, în raport de disp. art. 998 din Codul civil, pentru acordarea unor despăgubiri morale este necesar a se dovedi existența unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită a celui chemat în judecată în acest scop.
Daunele morale se pot cere în principiu în cazul răspunderii delictuale și numai pe cale de excepție în cazul răspunderii contractuale.
Într-o astfel de cerere, partea reclamantă trebuie să se bazeze pe dovedirea concretă a prejudiciului moral suferit pe planul aprecierii sociale, a conduitei, a priceperii profesionale, sănătății, etc.
În speță recurenta contestatoare nu a dovedit prejudiciul real și concret suferit. Susține aceasta că starea sănătății i s-a agravat, însă actele medicale depuse la dosar sunt datate anterior perioadei de timp analizate de instanță în prezenta cauză și pentru care ar putea pretinde despăgubiri morale,respectiv cea de după pronunțarea deciziei nr. 411 din 25.03.2009. Ultimul act medical a fost emis la data de 2 martie 2009 (fila 17 dosar recurs), după această dată contestatoarea nefăcând dovada că starea sănătății i s-a agravat așa cum susține în motivarea cererii de acordare a daunelor morale.
Mai mult, înscrisurile provenind de la unitatea intimată, invocate pentru a evidenția condițiilor de stres în care și-a desfășurat activitatea (filele 22- 31 dosar recurs) sunt din perioada 2006 - 2008, neavând, astfel, relevanță juridică în prezenta cauză.
Așadar, instanța de fond a reținut în mod corect că nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor necesare atragerii răspunderii intimatei pentru pretinsele daune morale suferite de contestatoarea recurentă, nefiind incidente disp. art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Recursul declarat de intimata "" este, de asemenea, nefondat, soluția de anulare a deciziei nr. 322 din 17.06.2009 impunându-se în cauză deoarece la data emiterii actului contestatoarea nu avea calitatea de angajată a societății.
Astfel, deși intimata recurentă continuă să susțină că anterior emiterii deciziei contestate în prezenta cauză procedase la reintegrarea contestatoarei pe postul de inginer, fapt dispus prin sentința civilă nr. 411/2009 a Tribunalului Botoșani, recunoaște că în organigrama serviciului tehnic pe anul 2009 nu figura nici un post cu pregătire studii superioare și că referatul serviciului personal confirmă imposibilitatea reintegrării contestatoarei pe acest post.
Mai mult, arată că, urmare a imposibilității repunerii contestatoarei în situația anterioară, i s-a pus în vedere că poate opta pentru un post cu studii medii.
Ori, reintegrarea în funcție înseamnă repunerea angajatului în situația anterioară prin reluarea raporturilor de muncă încetate la data emiterii deciziei de concediere. Intimata era obligată să facă toate demersurile administrative necesare pentru crearea acestui post în schema de personal, însă aceasta nu a făcut nici măcar dovada depunerii unor diligențe în acest sens.
Cum, în cauză, s-a dovedit că reintegrarea contestatoarei pe postul de inginer nu a avut loc, este evident că decizia de încetare a contractului de muncă este lovită de nulitate, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 65 din Codul Muncii.
Pe cale de consecință, justificat fost admisă și cererea contestatoarei privind plata de despăgubiri conform art. 78 al. 2 Codul Muncii, însă pentru perioada ulterioară datei de 3.07.2009, deoarece până la momentul încetării raporturilor de muncă potrivit deciziei 322/2009, asupra pretențiilor contestatoarei privind plata diferențelor de drepturi salariale instanța de judecată s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 411 din 25.03.2009 a Tribunalului Botoșani.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea constată că nu este dat nici unul din motivele de recurs invocate de intimată, hotărârea atacată fiind legală și temeinică sub aspectul criticilor formulate.
În consecință, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de contestatoarea și de intimata SC SA B împotriva sentinței civile nr. 1048 din 18 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored. E,
Ex. 2/9.02.2010
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Plăcintă Dochița
