Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 585/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 585/
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - SA B, cu sediul în sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 240/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în B, str. - -, - 1,. 16, având ca obiect "".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.09.2008, fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 17.09.2008 când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 240/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - SA B în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a motivat următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 2955/113/01.10.2007, reclamanta - SA B ( B) a chemat în judecată pe pârâtul pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 1.506.931.171 lei ROL (150.693,1171 lei RON) și dobânda legală la data plății precum și la plata cheltuielilor judiciare.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a ocupat funcția de gestionar produse petroliere la Depozitul Port al fostei SNP SA B - Sucursala B, actuala - SA Prin decizia nr. 120/2003 s-a dispus inventarierea produselor petroliere din Depozitul Port întrucât pârâtul prin referatul nr. 8022/11.09.2003 a înștiințat conducerea sucursalei că la data de 11.09.2003 a depistat ventilul de scurgere al R2 deschis prin care curgea motorina în interiorul de retenție. Comisia a inventariat motorina din rezervoare și a constatat o lipsă de 120.703 kg motorină în valoare de 2.585.543.268 lei și prin procesul-verbal de valorificare s-a propus recuperarea pagubei de la salariații considerați a fi răspunzători. a fost imputată la patru salariați: -gestionar, -pontonier, -paznic și -paznic și în urma refuzului acestora de a achita contravaloarea motorinei lipsă au fost promovate acțiuni la Tribunalul Brăila.
Prin sentința nr. 483/9.06.2006 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosar nr. 6134/2003 s-au respins cauzele civile conexe formulate de SNP SA B - Sucursala B, iar în urma recursului declarat de prin decizia nr. 631/28.09.2006 s-a admis recursul, s-a modificat sentința în parte și în rejudecare a fost obligat pârâtul la plata sumei de 1.078.612.097 lei cu dobânda legală calculată la data plății menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Reclamanta a precizat că suma de 1.506.931.171 lei ROL pe care o solicită reprezintă diferența dintre contravaloarea motorinei constatată lipsă, adică 2.585.543.268 lei și suma la care a fost obligat pârâtul prin decizie, respectiv 1.078.612.097 lei. S-a arătat că lipsa din gestiune nu a făcut obiectul vreunei obiecțiuni din partea pârâtului care având calitatea de gestionar răspundea pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea care i-a fost încredințată, răspundea de integritatea bunurilor din gestiune și era obligat să ia măsuri pentru evitarea sustragerilor. Procesul verbal de inventariere, dată fiind calitatea de gestionar a pârâtului, determină o prezumție relativă de culpă a acestuia pentru lipsa cantitativă constatată. În drept s-au invocat dispozițiile art. 270 Codul muncii, art. 1075, art. 1088.civ, art. 274.civ.
Cod PenalPrin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepțiile autorității de lucru judecat și a prescrierii. Cu privire la autoritatea de lucru judecat a arătat că prin decizia nr. 631/28.09.2006 a Curții de APEL GALAȚIs -a dispus obligarea sa la plata sumei de 1.078.612.097 lei, astfel că diferența de sumă solicitată de reclamant nu poate fi pusă în discuție deoarece în conformitate cu art. 1201.civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate, adică există identitate de obiect, cauză și persoane. Pârâtul a arătat că acțiunea este prescrisă conform dispozițiilor Decretului nr. 167/1985 art. 3 și 7 deoarece de la data când a înștiințat conducerea societății prin referatul nr. 8022/11.09.2003 cu privire la faptul că a depistat ventilul de scurgere al rezervorului R2 deschis și până în prezent a trecut un termen de 3 ani 11 luni și 10 zile, iar acțiunea trebuia introdusă în cel mult 3 ani de la data la care a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul.
Reclamanta - SA a solicitat respingerea excepțiilor, a autorității de lucru judecat pe motiv că nu există identitate de obiect, iar cu privire la prescripție a precizat că prin cererile înregistrate sub nr. 6134-6137/14.10.2003 la Tribunalul Brăilas -a întrerupt cursul prescripției extinctive.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat proba cu înscrisurile de la dosar, fiind atașat la solicitarea reclamantei și dosarul nr. 6134/2003 al Tribunalului Brăila.
Din actele și lucrările dosarului, unind excepțiile invocate cu fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Pârâtul a fost angajat la SNP SA B - Sucursala (actuala - SA) în funcția de gestionar la Depozitul Port, conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. -/14.10.1999.
La data de 11.09.2003, în jurul orei 9,00, în cadrul Depozitului Port s-a descoperit că ventilul rezervorului nr. 2 este deschis și că în digul de retenție se scursese și continua să se scurgă motorină. Fiind anunțat despre aceasta, pârâtul a întocmit un referat, înregistrat sub nr. 8022/11.09.2003, prin care aducea la cunoștința conducerii societății reclamante incidentul produs.
Prin decizia nr. 120/11.09.2003emisă de SNP SA B - Sucursala s-a hotărât constituirea unei comisii de inventariere, care să cerceteze evenimentele ce au avut loc.
Comisia a alcătuit un raport, din care reiese că motorina scursă în digul de retenție a fost recuperată și încărcată într-o cisternă auto, cantitatea recuperată fiind de 11.088 litri. În urma cercetărilor s-a stabilit că la data de 10.09.2003, ora 16,00, pârâtul a predat membrilor schimbului următor ce constituiau de pază, și, în baza procesului-verbal de predare-primire, bunurile din depozit asigurate și sigilate; aceștia au predat la rândul lor, la ora 18,00 din ziua de 10.09.2003, către, întregul inventar asigurat și rezervoarele sigilate. Din raportul de rond întocmit de rezultă că acesta și-a efectuat rondul conform fișei postului și planului de pază, dar comisia a constatat că, potrivit notei explicative date, pârâtul și-a efectuat rondul doar până la ora 2,00 după această oră fiindu-i teamă să patruleze în depozit. S-a mai stabilit că la data de 11.09.2003, ora 7,00, a predat bunurile către, dar fără a controla integritatea sigiliilor la rezervorul nr. 2. Întrucât în raportul de rond întocmit de la predarea schimbului era precizat că "toate rezervoarele sunt încuiate și sigilate" și pentru că la poarta depozitului era un camion plin cu saci de cărbuni grill ce trebuiau descărcați, pârâtul împreună cu tot personalul depozitului au trecut la descărcarea camionului în magazia depozitului, astfel că avaria a fost descoperită în jurul orei 9,00, de către pompagiul, care a fost trimis de gestionarul să facă linia la rezervorul nr. 2, deoarece la poarta depozitului erau cisterne ale beneficiarilor pentru a lua motorină. Deplasându-se la fața locului, pârâtul a constatat că la robinetul de scurgere al rezervorului nr. 2 sigiliul era rupt și motorina curgea în digul de retenție prin acest robinet.
Comisia a concluzionat că neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, prevăzute în fișa postului și în planul de pază al depozitului, respectiv realizarea rondului la intervalele orare programate și efectuarea corectă a activității de predare-primire a serviciului de pază de către și, a făcut ca nici unul dintre cei doi să nu sesizeze la timp avaria produsă la rezervor. Apreciind, cu aproximație, perioada care a trecut din momentul scurgerii motorinei până la descoperirea acestui eveniment, comisia a stabilit că robinetul a fost deschis în ziua de 10.09.2003 pe la ora 15,30, adică atunci când tot personalul era în depozit și înainte ca gestionarul să-l fi sigilat la plecare. Având în vedere însă însemnările din raportul de rond, conform cărora la data de 10.09.2003 și la ora 2,00 din data de 11.09.2003 rezervoarele erau încuiate și sigilate, comisia a calculat că de la ora 2,00 până la ora 9,00 s-a scurs o cantitate de 793de motorină. În finalul raportului s-a precizat că aprecierile teoretice referitoare la cantitatea de motorină scursă pot avea o oarecare doză de aproximație, dar în nici un caz eroarea nu poate fi de 10 ore, iar o expertiză tehnică ar furniza date mult mai reale.
Comisia a întocmit și o listă de inventariere la produsele din Depozitul Port, conform căreia la data de 11.09.2003 se aflau 56.667 litri în rezervorul 2, 4572 litri în rezervorul 6, 1.823 litri în rezervorul 14 și 3.765 litri în conductă, la care s-a adăugat cantitatea de 11.088 litri recuperată.
Pe baza raportului și inventarierii efectuate de comisie, reclamanta a susținut că în cele trei rezervoare s-a constatat existența a 66.827 litri de motorină, la care s-a adăugat cantitatea recuperată, în total 77.915 litri, care, ținând seama de densitatea motorinei, reprezintă 66.539 kg. Ca urmare, față de stocul scriptic din cele trei rezervoare, de 187.242 kg, și motorina aflată în rezervoare și recuperată, 66.539 kg, reclamanta a susținut că există o lipsă în rezervoare de 120.703 kg, de producerea căreia sunt vinovați, și.
La data de 24.09.2003, reclamanta a înregistrat la Inspectoratul Județean de Poliție B sesizarea nr. 8036/12.09.2003, în vederea soluționării evenimentului produs în data de 10/11.09.2003 la Depozitul Port, în urma căruia s-a produs o pierdere de motorină din rezervorul R2. Cercetările penale au fost efectuate față de sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare, neglijență în serviciu, fals în înscrisuri sub semnătură privată, rupere de sigilii și instigare la rupere de sigilii, iar față de și pentru infracțiunea de neglijență în serviciu. Prin rezoluția nr. 179/P/29.12.2004, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăilaa dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților și, în temeiul art. 249, art. 11 pct. 1 lit. b și art. 10 lit. a Cod procedură penală și disjungerea de restul cauzei și continuarea cercetărilor pentru faptele penale reținute în sarcina învinuitului.
Împotriva acestei rezoluții reclamanta a formulat plângere, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr.99/II/2/2005 dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila. Cele două rezoluții au fost atacate de către reclamantă în temeiul art. 2781.pen.Cod Penal, solicitându-se infirmarea soluției referitoare la scoaterea de sub urmărire penală a lui și. Prin sentința penală nr. 1102/11.04.2005, Judecătoria Brăilaa respins plângerea formulată de reclamantă, menținând soluția dispusă prin rezoluția 179/P/29.12.2004. Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr. 331/29.06.2005 a Tribunalului Brăila. În ce privește cercetările penale efectuate față de pârâtul, acestea au fost finalizate prin rezoluția nr. 1064/P/27.06.2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, învinuitul fiind scos de sub urmărire penală în temeiul art. 249, art.11 pct. 1 lit. b și art. 10 lit. a Cod procedură penală. Din adresa nr. 1064/P/2006/24.02.2006 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila reiese că această soluție nu a fost contestată.
Reclamanta a promovat și acțiuni de chemare în judecată împotriva celor patru salariați, înregistrate la Tribunalul Brăila sub nr. 6134 - 6137/14.10.2003, pârâtul fiind chemat în judecată pentru a fi obligat la plata sumei de 1.078.617.097 lei și dobânda legală calculată la data plății, reprezentând contravaloarea cantității de 50.354 kg motorină 0,2 sulf densitatea 0,854 kg/litru, pagubă în gestiune, pentru a fi obligat la plata sumei de 507.090.115 lei și dobânda legală calculată la data plății, reprezentând contravaloarea cantității de 23.673 kg motorină 0,2 sulf densitatea 0,854 kg/litru, pagubă în gestiune, și pentru a fi obligați la plata a câte 499.918.013 lei și dobânda legală calculată la data plății, reprezentând contravaloarea cantității de 23.338 kg motorină 0,2 sulf densitatea 0,854 kg/litru, pagubă în gestiune.
În cauză s-a efectuat expertiză tehnică prin care s-a stabilit că la o deschidere a robinetului de scurgere cu 2 ture, în 13 ore (de la 10.09.2003 ora 18,00 la 11.09.2003 ora 7) cantitatea de motorină ce se putea scurge era de - kg și de 113.160 kg la o deschidere de 10 ture, iar în intervalul orar 7,30-9,00 (de când s-a prezentat la serviciu pârâtul până la descoperirea pierderii), se puteau scurge 12.750 kg la o deschidere de 2 ture și 42.227 kg la 10 ture. Dat fiind faptul că rezervoarele de pe aliniamentul lui R2 au și o împrejmuire îndiguită, capabilă să preia întregul volum al rezervorului, însă nu au fost identificate semne care să facă dovada că zona a fost atinsă de motorină și ținând seama că scurgerea liberă de motorină, mai ales cea de durată, este asociată cu un miros specific intens, ce depășește cu mult intensitatea de miros normală din depozit, expertul a apreciat ca nefiind veridică supoziția că lipsa cantității incriminate poate fi atribuită numai scurgerii de motorină produsă în perioada de analiză (cca. 15 ore), o astfel de scurgere îndelungată neputând trece neobservată.
Prin sentința civilă nr. 483/9.06.2006 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosar nr. 6134/2003 s-au respins cauzele civile conexe formulate de SNP SA B - Sucursala
Prin decizia nr. 631/28.09.2006 a Curții de APEL GALAȚIs -a admis recursul declarat împotriva sentinței nr. 483/9.06.2006, s-a modificat sentința în parte și în rejudecare s-a admis în parte acțiunea și a fost obligat doar pârâtul la plata sumei de 1.078.612.097 lei cu dobânda legală calculată la data plății, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței civile.
Reclamanta a promovat prezenta acțiune solicitând obligarea pârâtului la plata diferenței de prejudiciu care a fost inițial imputat lui, și.
Referitor la excepțiile invocate de pârâtul tribunalul a apreciat că sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat s-a constatat că deși există identitate de cauză și părți, nu există identitate de obiect întrucât prin prezenta acțiune reclamanta nu solicită de la pârâtul aceeași sumă ca cea din acțiunea care a făcut obiectul dosarului nr. 6134/2003. Prin urmare s-a constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 cod civil pentru a se reține autoritatea de lucru judecat.
Cu privire la excepția prescrierii tribunalul a apreciat că termenul de prescripție de 3 ani a fost întrerupt în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. b din Decretul nr. 167/1958 prin promovarea cererilor de chemare în judecată care au făcut obiectul dosarului nr. 6134/2003 al Tribunalului Brăila.
Analizând fondul cauzei, s-a reținut în drept, că potrivit art. 270 al. 1 Codul muncii salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Din cuprinsul acestui text de lege rezultă că, pentru a exista răspundere patrimonială, este necesar să fie îndeplinite cumulativ anumite condiții de fond, respectiv calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția (culpa) salariatului.
Instanța a constatat că în prezenta cauză nu sunt întrunite elementele răspunderii patrimoniale privind existența unei fapte ilicite a pârâtului, săvârșită cu vinovăție și în legătură cu munca sa, întrucât în cauză nu s-a dovedit că pârâtul ar fi săvârșit vreo faptă care să reprezinte o încălcare a atribuțiilor de serviciu și care să fi cauzat prejudiciul imputat. Se reține că organul de urmărire penală a dispus scoaterea acestuia de sub urmărire penală pentru inexistența faptelor cercetate, întemeiat pe dispozițiile art. 249, art. 11 pct. 1 lit. b și art. 10 lit. a Cod procedură penală, iar constatarea inexistenței unei fapte exclude imputarea ei oricărui făptuitor, producând efecte și asupra laturii civile, întrucât în situația în care fapta nu există este înlăturată și răspunderea civilă.
Referitor la prejudiciul pretins de reclamantă, instanța a apreciat că acesta nu este cert, deoarece cantitatea de motorină lipsă, respectiv de 120.703 kg, a fost stabilită în raport de stocurile din trei rezervoare (2, 6 și 14), cu toate că scurgerea s-a constatat a se fi produs dintr-un singur rezervor, R2. Totodată se constată că prejudiciul a fost stabilit prin raportarea stocului faptic la cel scriptic, așa cum reiese din procesul verbal întocmit de comisie la data de 11.09.2003, dar, în lipsa unei expertize contabile care să stabilească exact cantitatea lipsă, se creează incertitudine cu privire la întinderea prejudiciului. Aceasta cu atât mai mult cu cât expertiza efectuată în dosarul nr. 6134/2003 concluzionează că prejudiciul nu s-ar fi putut produce în modalitatea redată de reclamantă, lipsa cantității de motorină neputând fi atribuită numai scurgerii de motorină produsă în perioada analizată.
Tribunalul a reținut că reclamanta, în dovedirea acțiunii, a solicitat doar proba cu înscrisurile depuse la dosar, dar s-a constatat că din aceste înscrisuri nu reiese cu certitudine valoarea pagubei produse societății de către pârât. Nu se poate considera că simpla constatare a lipsei cantitative din gestiune este suficientă pentru imputarea acesteia gestionarului, având în vedere că nu sunt îndeplinite și celelalte condiții ale răspunderii patrimoniale.
Pentru considerentele mai sus reținute, tribunalul a apreciat că prin probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada producerii de către pârâtul a prejudiciului în sumă de 1.506.931.171 lei ROL (150.693,1171 lei RON), prin urmare tribunalul a constatat ca fiind nefondată acțiunea reclamantei, astfel că a respins-
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamanta - SA solicitând rejudecarea cauzei și obligarea pârâtului la plata sumei solicitate prin cererea de chemare în judecată.
A reiterat aspectele de fond ale cauzei precizând faptul că suma de 150.693,1171 lei RON reprezintă diferența dintre contravaloarea cantității de motorină constatată lipsă de către comisie și suma la care pârâtul a fost obligat prin decizia civilă nr. 631/28.09.2006 a Curții de APEL GALAȚI.
A considerat dovedită vinovăția pârâtului în producerea prejudiciului pe baza lucrărilor dosarului nr. 6134/2003 al Tribunalului Brăila în condițiile în care acesta nu ar fi fost prezent în fața instanței de judecată, nu a contestat întinderea prejudiciului și nu a solicitat proba cu expertiză.
În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 22 alin. 1 Cod procedură civilă, recurenta a arătat că pretențiile au fost solicitate separat pe cale civilă fiind antrenate răspunderea civilă a angajatului urmare a neîndeplinirii obligațiilor de serviciu.
A considerat astfel îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale privind existența faptei ilicite, a pârâtului săvârșită cu vinovăție și în legătură cu munca sa.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea acțiunii nefiind întrunite condițiile răspunderii patrimoniale în sensul că nu s-a dovedit că ar fi săvârșit vreo faptă care să reprezinte o încălcare a obligațiilor de serviciu și care să fi cauzat prejudiciul înregistrat.
A invocat rezoluția nr. 1064/P/2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila prin care s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală, constatarea inexistenței faptei excluzând și răspunderea civilă.
A mai arătat că prejudiciul pretins nu este cert, expertiza efectuată în dosarul nr. 6134/2003 al Tribunalului Brăila concluzionând că prejudiciul nu s-ar fi putut produce în modalitatea redată de reclamantă.
Nu se poate considera că o simplă constatare a lipsei cantitative este referința pentru imputarea gestionarului, considerând că nu sunt îndeplinite celelalte condiții pentru răspunderea patrimonială.
A mai învederat desfășurarea altor litigii între părți, considerând demersurile recurentei-reclamante ca fiind rezultatul reîncadrării sale în funcția anterioară și plata la zi a tuturor salariilor.
Examinând recursul astfel declarat potrivit motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în motive, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Protecția unui drept subiectiv sau a unor situații juridice ocrotite de lege, este susceptibilă a se realiza pe calea acțiunii civile.
Printre elementele acțiunii civile se identifică și cauza reprezentând scopul spre care se îndreaptă voința celui ce reclamă sau se apără, scop explicat prin împrejurările care au determinat partea să acționeze.
Raportat la cele de mai sus, cererea de chemare în judecată reprezintă o modalitate concretă de exercitare a acțiunii civile și include în cuprinsul său motivele de fapt pe care se întemeiază, adică situația de fapt la care se raportează obiectul procesului.
În speță, cererea introductivă formulată de reclamanta - SA B ( B) având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 150.693,1171 lei RON cu dobânda legală la data plății, a fost fundamentată pe faptul existenței deciziei civile nr. 631/28.09.2006 a Curții de APEL GALAȚI prin care pârâtul a fost obligat până la concurența sumei de 1.078.612.097 lei cu dobânda legală calculată la data plății cu titlu de prejudiciu.
Cum valoarea integrală prejudiciului pentru acoperirea căruia s-a îndreptat inițial și împotriva altor persoane a fost mai mare, a solicitat obligarea pârâtului și la plata sumei de 150.693,1171 lei RON, reprezentând diferența dintre contravaloarea motorinei constatată lipsă de către comisia de inventariere și suma la plata căreia a fost obligat prin decizia civilă nr. 631/2006 a Curții de APEL GALAȚI.
A mai invocat răspunderea ce revenea pârâtului în calitatea îndeplinită de gestionar, pentru pagubele cauzate în gestiunea ce i-a fost încredințată constând în lipsa constatată de 120.703 kg motorină și prezumția relativă de culpă a acestuia.
Se constată că deși instanța de fond avea obligația ca prin hotărârea pronunțată să examineze cererea, așa cum a fost învestită, raportat la fundamentul acesteia și apărările părților, acest lucru nu s-a realizat.
Motivarea oricărei hotărâri presupune o analiză a cererilor și apărărilor părților pe baza probelor administrate în cauză cu referire la faptele constatate și judecățile verificate în concret în speța respectivă.
Motivarea hotărârii reprezintă o condiție și pentru exercitarea controlului judiciar, în lipsa motivelor pe care se sprijină și a mijloacelor de probă administrate, realizarea controlului judiciar nefiind posibilă.
În cauză, motivarea propriu-zisă a hotărârii instanței de fond este înscrisă în filele 6-7 din sentință, răspunzându-se mai întâi excepțiilor invocate privind puterea de lucru judecat și a prescripției.
Sub aspectul fondului sunt prezentate condițiile generale privind răspunderea patrimonială concluzionându-se că nu sunt îndeplinite, pe baza anchetei penale efectuate și a caracterului incert al prejudiciului, iar simpla constatare a lipsei cantitative în gestiune nu este suficientă pentru imputarea acesteia gestionarului.
Nu s-a analizat astfel fundamentul acțiunii civile formulată de recurenta-reclamantă dar nici nu au fost administrate în mod nemijlocit probe în stabilirea situației de fapt și care să argumenteze soluția pronunțată.
Mai mult, instanța de fond își argumentează soluția pe mijloacele de probă administrate în dosarul nr. 6134/2003 al Tribunalului Brăila, deci într-o altă cauză, fără a explica și asigura o administrare a probelor în mod nemijlocit și direct, cu respectarea principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare.
Exercitarea de rol activ în scopul aflării adevărului presupune din partea instanței de judecată dezbaterea în mod direct și nemijlocit a oricăror împrejurări de fapt ori de drept, chiar și în situația în care nu au fost menționate în cerere sau în întâmpinare.
Pentru stabilirea faptelor și aplicarea corectă a legii, judecătorii pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Însăși principiul nemijlocirii presupune ca instanța de judecată să cerceteze direct și nemediat toate elementele care servesc la dezlegarea pricinii iar, în exercitarea rolului activ, să administreze nemijlocit asemenea mijloace de probă apreciate ca necesare stabilirii faptelor și aplicării corecte a legii.
În situația încălcării unor asemenea dispoziții rezolvarea direct în recurs a aspectelor privind litigiul dintre părți nu este justificată, contravenind principiului dublului grad de jurisdicție.
Prin decizia civilă nr. 21/12.06.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în materia recursului în interesul legii, s-a statuat că, în recurs, casarea cu trimitere în materia conflictelor de muncă poate fi dispusă numai în situațiile prevăzute expres și limitativ în art. 81 alin. 2 lit. a, b din Legea nr. 168/1999, precum și în cazul în care prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei.
A considera astfel ar însemna ca instanței de recurs să i se atribuie, contrar spiritului legii, atribuția de a se ocupa de stabilirea situației de fapt și de a se pronunța asupra fondului procesului și în alte situații decât cele la care se referă art. 3041Cod procedură civilă, fără ca această chestiune să fi fost rezolvată mai întâi de instanța de fond, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 305 Cod procedură civilă, potrivit cărora în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 329 alin. 3 și art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, urmează să fie admis recursul declarat de reclamanta - SA B și casată sentința civilă nr. 240/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, instanța va analiza și se va pronunța asupra cererilor și apărărilor părților astfel cum au fost formulate, cu exercitarea de rol activ în ceea ce privește cercetarea nemijlocită a împrejurărilor cauzei și administrarea de mijloace de probă apreciate ca necesare în scopul stabilirii faptelor și aplicării corecte a legii.
Potrivit art. 315 alin. 3 Cod procedură civilă, după casare instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamanta - SA B, cu sediul în sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 240/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Casează sentința civilă nr. 240/01.04.2008 a Tribunalului Brăila și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 17 2008.
PREȘEDINTE: Benone Fuică | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Valentina Gabriela |
Grefier, |
: - -
: 2 ex.//21 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Valentina Gabriela
