Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 5854/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5854
Ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Maria Corneliu
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA prin lichidator judiciar Insolvency Specialists împotriva sentinței nr. 5051/01.10.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru recurenta-pârâtă consilier juridic, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că pricina a fost repusă din oficiu pe rol, recursul fiind declarat și motivat în termen legal.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă pune concluzii de admitere a recursului și modificare a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 5051 din 01 octombrie 2008 admis excepția nulității clauzei prevăzută de art. 174 din CCM al intimatei, invocată de petent.
A constatat nulă clauze prevăzută de art. 174 din CCM al intimatei.
admis în parte acțiunea formulată de petentul în contradictoriu cu intimata SC SA
A fost obligată intimata la plata către petent a drepturilor bănești reprezentând contravaloarea indemnizației alimentație de protecție efort, în valoarea unei sume zilnice reprezentând minimum 1% din salariul minim de bază la nivelul societății, pe perioada 23.06.2005 - 01.02.2008, indexate cu indicele de inflație de la data datorării, la data plății efective.
A respins cererea pentru acordarea drepturilor bănești pentru perioada 01.05.2004-23.06.2005, ca fiind prescrisă.
A fost obligată intimata la plata către petent sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut că petentul a fost salariatul intimatei începând cu 01.05.2004, când a fost preluat prin reorganizare, conform nr.23/20.10.2003, iar până la data de 01.05.2004, când intimata a preluat de la B activitatea de sondări și agregate operațiuni speciale, petentul a beneficiat în baza art. 174 din Contractul colectiv de muncă al de o indemnizație privind alimentație protecție efort ca urmare a faptului că și-a desfășurat activitatea în condiții grele de muncă.
La data de 06.05.2004 intimata a încheiat actul adițional nr.3193 la contractul colectiv de muncă nr.9002/2003 prin care art. 174 din contractul colectiv de muncă a fost modificat în sensul că "dreptul privind alimentația protecție efort este compensat prin acordarea tichetelor de masă".
Conform dispozițiilor art. 183 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze "personalul din activitățile de foraj, probe de producție, intervenții, reparații capitale sonde, detubări sonde, mine de petrol, montaj turle petroliere și săparea puțurilor pentru repararea coloanelor la sonde vor primi la intrarea în schimb alimente protecție efort, în limita unei sume zilnice ce va fi stabilită prin contractul colectiv de muncă la nivel de agent economic", iar potrivit alin.3 "nu este permisă compensarea în bani a dreptului prevăzut la alin.1".
Prin modificarea dispozițiilor art. 174 din contractul colectiv de muncă, intimata a încălcat prevederile art. 8 alin.2 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit căruia "contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior", iar potrivit art. 24 din același act normativ "clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art.8, sunt lovite de nulitate".
Față de dispozițiile legale menționate mai sus, instanța considerat că, clauza prevăzută de intimată în art.174 din contractul colectiv de muncă, modificat prin actul adițional nr. 3193/06.05.2004, este lovită de nulitate, petentului fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 183 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de.
Întrucât, Contractul Colectiv de Muncă nr.9002/31.10.2003, modificat prin actul adițional nr.3193/06.05.2004, încheiat la nivelul societății intimate este aplicabil și în prezent, în mod corect petentul a invocat nulitatea clauzei prevăzută de art. 174 din, conform art. 283 alin.1 lit. d Codul Muncii.
În consecință, instanța a considerat că acțiunea este întemeiată, și intimata a fost obligată la plata către petent a contravalorii indemnizației alimentație protecție efort, în valoarea unei sume zilnice reprezentând minimum 1% din salariu minim de bază la nivelul societății pe perioada 23.06.2005-01.02.2008, sumă actualizată la data plății efective.
Având în vedere dispozițiile Decretului nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor bănești pentru perioada 01.05.2004-23.06.2005, ca fiind prescrisă.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta SC SAB, susținând că, instanța de fond, în mod greșit a reținut că, prin actul adițional nr. 1 la Contractul Colectiv de Muncă al SA din 31.10. 2003 s-a încălcat dispoziția ce stabilește interdicția compensării în bani a dreptului la alimentație protecție efort.
Că, prin acest act adițional nu a fost modificată natura dreptului, ci doar modalitatea concretă a îndeplinirii obligației, ce incubă angajatorului, către salariați pentru o alimentație corespunzătoare față de efortul depus datorită activității desfășurată în condiții grele și nu folosirea sumei în alte scopuri.
Verificând criticile formulate în recurs de pârâtă în raport de cererile formulate de părți, probele administrate cât și sub toate aspectele potrivit dispozițiilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă Curtea reține următoarele:
Reclamantul, angajat în cadrul societății pârâte, a beneficiat în temeiul art. 174 din Contractul colectiv de muncă de alimentație protecție efort, în limita unei sume zilnice reprezentând minim 1% din salariul minim de bază brut lunar actualizat.
Conform art. 174 alin. 2, din același contract "nu este permisă compensarea în bani a alimentației protecție efort", tocmai datorită scopului pentru care aceasta a fost acordată, respectiv protejarea salariatului printr-o alimentație corespunzătoare față de efortul depus datorită activității desfășurate în condiții grele.
Prin actul adițional nr. 3193/06.05.2004 a fost modificat art. 174 din Contractul colectiv de muncă, în sensul că "dreptul privind alimentația protecție efort este compensată prin acordarea tichetelor de masă."
Actul adițional, prin care s-au modificat prevederile art. 174 din Contractul colectiv de muncă fost înregistrat la Direcția pentru, Familie și Solidaritate Socială din cadrul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
În aceste condiții, clauza privind modalitatea de acordare a acestor drepturi către salariații din activitățile de montaj - demontaj turle petroliere, curățirea rezervoarelor de țiței, săparea puțurilor pentru repararea coloanelor de sonde, sub forma tichetelor de masă, a devenit aplicabilă tuturor salariaților, conform dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
Cum prin cererea de chemare în judecată reclamantul a arătat că a primit tichete de masă, conform dispozițiilor contractuale, soluția tribunului prin care pârâta a fost obligată la plata unor sume de bani, în acest scop, este nelegală.
Instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că dispozițiile art. 174 din contract colectiv de muncă la nivelul unității (în forma modificată prin actul adițional) stabilesc drepturi la nivel inferior celor prevăzute de art. 183 alin. 1 din contract colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996.
Argumentul instanței de fond a fost acela că prin art. 183 alin. 3 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii este interzisă compensarea în bani a dreptului prevăzut la alin. 1.
Eroarea instanței a constat în aceea că a apreciat că prin actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității s-a realizat compensarea în bani a dreptului. Această interpretare este contrară sensului neîndoielnic al clauzei negociate prin actul adițional la contractul colectiv de muncă la nivelul unității, potrivit căreia "dreptul privind alimentația protecție efort este compensat prin acordarea tichetelor de masă".
Pe de o parte, clauza nu modifică în nici un felul cuantumul dreptului negociat prin contractul colectiv de muncă anterior, rămânând la nivelul procentului de 1%. Pe de altă parte, compensarea cu tichete de masă nu reprezintă compensare în bani.
Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 142/1998, "tichetele de masă pot fi utilizate numai pentru achitarea mesei sau pentru achiziționarea de produse alimentare".
Rezultă astfel că prin negocierea actului adițional nu a fost modificată în niciun fel natura dreptului, ci doar modalitatea concretă de îndeplinire a obligației. Sunt corecte din punct de vedere legal susținerile recurentei - pârâte în sensul intervenirii unei novații obiective, obligația angajatorului de remitere a unor alimente fiind stinsă și înlocuită cu o obligație nouă, aceea de acordare de tichete de masă de aceeași valoare.
Prin urmare, în mod nelegal instanța de fond a reținut nulitatea art. 174 din contractul colectiv de muncă astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 3193/06.05.2004.
Pentru motivele expuse anterior, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 alin. 2 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă să admită recursul și să se modifice în parte sentința în sensul că respinge acțiunea și pentru perioada 23.06.2005-01.02.2008, precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și capătul de cerere privind nulitatea clauzei prevăzută de art. 174 din CCM.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței cu privire la perioada 01.05.2004-23.06.2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA prin lichidator judiciar Insolvency Specialists împotriva sentinței nr. 5051/01.10.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea și pentru perioada 23.06.2005-01.02.2008, precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și capătul de cerere privind nulitatea clauzei prevăzută de art. 174 din CCM.
Menține restul dispozițiilor sentinței cu privire la perioada 01.05.2004-23.06.2005.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 30 Octombrie 2009.
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/16.11.2009
fond:
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Maria Corneliu, Mihaela
