Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 586/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 586
Ședința publică din data de 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta --, domiciliată în,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.5 din 5.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SRL, cu sediul în,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimata-pârâtă SC SRL reprezentată de avocat din Baroul Prahova și recurenta reclamantă --, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. 8 încheiat la 23 ianuarie 2009.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei reclamante avocat depune la dosar chitanța fiscală nr. 132 din 23 ianuarie 2009 reprezentând onorariu apărător în valoare de 600 lei, după care, având cuvântul solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru avea posibilitatea să intre în posesia altor înscrisuri care au relevanță în cauză și pe care înțelege să le depună la termenul acordat de instanță.
La rândul său apărătorul intimatei pârâte SC SRL avocat depune la dosar concluzii scrise după care, având cuvântul, arată că se opune cererii de acordare a unui nou termen de judecată formulată de recurenta reclamantă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată că probatoriu în prezenta cauză este complet și concludent, astfel că respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată formulat de recurenta reclamantă și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei reclamante avocat având cuvântul în susținerea recursului, arată că instanța de fond nu avut în vedere la pronunțare hotărârii recurate datele furnizate de Registrul Comerțului din care rezultă că societatea SC Com SRL avut sediul secundar la adresa din str. -, pe periodă de 3 ani începând cu 18 noiembrie 2004. De asemenea, înscrisurile depuse la dosar referitoare la această societate reliefează faptul că SC Com SRL nu are nici un angajat, astfel că prezența recurentei la sediul societății nu este motivată de prestarea vreunei activități pentru această societate.
- 2 -
Cu privire la martorii audiați în cauză recurenta arată că aceștia au fost subiectivi, fiind și în prezent în relații de colaborare cu societatea pârâtă,
motiv pentru care împotriva martorilor, și formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 260. Depune în acest sens adresa nr. 2189/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.
Se arată în continuare că deși reclamanta a intrat în posesia unor facturi emise de societatea pârâtă în perioada în care presta activitate pentru aceasta, facturi întocmite și semnate de recurentă instanța respins fără măcar să se consemneze solicitarea de se suplimenta interogatoriul pârâtei.
În concluzie se arată că soluționarea cauzei s- făcut pe baza unor probe subiective și pe un material probator incomplet, de vreme ce s- solicitat suplimentarea probelor.
Se solicită astfel, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru administrarea completă probatoriului. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având din nou cuvântul pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului ca nefondat, avându-se în vedere că la pronunțarea sentinței instanța de fond a avut în vedere toate probele administrate în cauză.
Se arată că din răspunsul la interogatoriu luat recurentei reclamante de către intimata pârâtă rezultă că din luna decembrie 2007 s- înființat SC SRL la care unul dintre asociați era soțul recurentei.
Recurenta este administratorul SC Com SRL care își are sediul secundar și își desfășoară activitatea de producție în același imobil în care-și desfășoară activitatea și societatea pârâtă, respectiv în, str. -,
Prezența recurentei în acest imobil se datora faptului că SC Com SRL își desfășura activitatea de producție, respectiv producea pavele și tapițerie.
Nici din înscrisurile depuse la dosar recurenta nu putut face dovada existenței vreunei înțelegeri cu privire la angajare sau la plata vreunei remunerații.
În concluzie instanța de fond constatat că cererea reclamantei este neîntemeiată deoarece recurenta reclamantă nu fost salariata societății pârâte, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 154 și 155 din Codul muncii.
Se solicită astfel, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de reclamanta -, împotriva sentinței civile nr. 5 din data de 5 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, constată următoarele:
- 3 -
Reclamanta - a chemat în judecată civilă pe pârâta SC SRL, solicitând ca prin hotărârea cer se va pronunța să fie obligată la plata drepturilor salariale cuvenite acesteia pe perioada decembrie 2007 - mai 2008.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că începând cu luna decembrie 2007 prestat activitate în cadrul societății pârâte în temeiul unei înțelegeri verbale făcute cu administratorul societății, salariul stabilit fiind de 850 lei lunar și că până la data de 24 mai 2008 când și-a încetat activitatea la această societate administratorul a refuzat să încheie contractul de muncă în formă scrisă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei motivat de faptul că între aceasta și societatea pârâtă nu au existat raporturi juridice, precum și excepția inadmisibilității acțiunii pentru că între părți nu a existat un contract de muncă în care să fie prevăzut un salariu.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționată a respins excepțiile invocate de pârâtă precum și acțiune a formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că forma scrisă a contractului de muncă este cerută de lege ad probationem și nu ad validitatem, caz în care prestarea muncii la fel ca și salariul pot fi dovedite cu orice mijloc de probă, excepțiile invocate de pârâtă fiind neîntemeiate.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamanta avea calitatea de administrator la o altă societate comercială care avea un sediu secundar în aceeași locație cu societatea pârâtă la care soțul reclamantei avea calitatea de asociat nefiind însă dovedită prestarea vreunei munci de către reclamantă în folosul pârâtei.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că, în realitate, aceasta a prestat activitate în folosul societății pârâte fapt dovedit cu o serie de facturi completate și semnate de aceasta și care demonstrează fără nicio putință de tăgadă și-a desfășurat activitatea în cadrul acestei societății.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia așa după cum se va arăta în continuare:
Așa cum a reținut instanța de fond, reclamanta a avut calitatea de administrator al unei alte societăți comerciale care își desfășura activitatea în aceiași locație cu societatea pârâtă, că soțul acesteia era asociat al societății pârâte, condiții în care completarea unor înscrisuri de către recurentă în folosul societății pârâte nu poate fi considerată o dovadă concludentă a prestării unei munci în temeiul unui contract de muncă, fie el și în formă verbală.
Că este așa a rezultat și din depozițiile martorilor audiați în cauză și care au relatat instanței că nu a existat nicio discuție între recurentă și administratorul societății pârâte privind o eventuală încadrare cu contract individual de muncă a acesteia.
Față de aceste considerente recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
- 4 -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta -, domiciliată în,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.5 din 5.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SRL, cu sediul în,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red.AB/VD
2 ex/24.04.2009
f- - Tribunalul Prahova
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
