Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 592/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.592/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 11 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
Judecător: - -
Grefier: -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și CURTEA DE APEL BRAȘOV, împotriva sentinței civile nr.446 din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 4 mai 2009 când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 11 mai 2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 446/M/05.03.2009, Tribunalul Brașova respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pe pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției și Libertăților să calculeze și să plătească fiecărui reclamant diferențele de drepturi de natura salariala, echivalente cu sporul de 50% din indemnizația de încadrare bruta lunara pe perioada 1.02.2007-30.09.2007, sume reactualizate conform indicelui de inflație la data plății și cu aplicarea dobânzii legale prevăzute de OG 9/2000.
A obligat pe paratul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natura salariala, reactualizate, menționate anterior.
A obligat pârâta Curtea de APEL BRAȘOV să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
A luat act că reclamanții au renunțat la soluționarea petitului privind obligarea pârâților să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței, a sumelor solicitate.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de asistenți - judiciari în cadrul Tribunalului-B, numiți prin ordin al Ministrului Justiției, aspect ce rezultă din înscrisurile depuse în copie la dosar.
Aceștia au obținut sporul solicitat prin acțiune până în februarie 2007, prin sentința civilă nr. 1065 /M din 30.05.2008, arătând faptul că sunt discriminați față de alți asistenți - judiciari, respectiv, colegii lor din cadrul Tribunalului Brașov și cei din cadrul Tribunalului Gorja căror sentință civilă a rămas irevocabilă, aceștia obținând acest spor pentru perioada 03.10.2004 -30.09.2007.
S-a constatat de catre instanta ca dreptul la sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica in procent de 50% din indemnizatia de incadrare bruta lunara a fost recunoscut de legea interna (Legea nr.50/1996.), precum si de Decizia in interesul legii nr.21/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, obligatorie pentru instantele judecatoresti, care constata că "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
In consecinta, instanta a constatat că reclamantii au fost privati de dreptul de a beneficia de drepturile cerute, existand astfel o diferenta de tratament intre reclamanti si celelalte persoane ce se afla intr-o situatie similara cu a acestora.
Nu poate fi reținută afirmația potrivit căreia " nu poate exista discriminare prin efectul hotărârilor judecătorești care se bucură de prezumția interpretării și aplicării corecte a dispozițiilor legale și de putere de lucru judecat", deoarece Declarația Universală a Drepturilor Omului la art. 23, interzice orice formă de discriminare între categorii de salariați ale aceluiași angajator care desfășoară aceiași activitate, trebuind să fie retribuiți în mod egal.
De asemenea, fata de practica instantelor judecatoresti mentionate anterior, constând în hotararile invocate de reclamanti, o altă soluție decât cea de admitere a cererii de chemare in judecata ar echivala cu acceptarea unor divergențe de jurisprudență (practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.(cauza Beian împotriva României, nr.30658/05), fapt care a condus prima instanță la admiterea pretențiilor reclamanților.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, în ceea ce privește recursul declarat de recurenta Curtea de APEL BRAȘOV, se arată că art. 47 din legea 50/2000 a fost abrogat expres prin art. 42 din OG 83/2000 și prin acest lucru nu s-a dorit diminuarea salariului magistraților ci modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești.
Acordându-se astfel drepturi salariale care nu sunt prevăzute de nici un act normativ, instanța de judecată și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, arogându-și atribuții de legiferare.
În speță nu sunt incidente nici disp. art. 1 ale Protocolului adițional 1 al CEDO, pentru că la alin. 2 se stipulează că " prevederile precedente nu aduc atingere drepturilor statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor pentru interesul general".
Referitor la recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentant legal Direcția Generală a Finanțelor Publice B, sentința este criticată pentru faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, față de atribuțiile pe care le are, de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs că acest recurent nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale ale angajaților altor ordonatori de credite.
În ceea ce privește fondul cauzei se mai arată că sumele solicitate nu pot fi acordate pentru că norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații este înscrisă în legea bugetului, și potrivit acesteia nici o cheltuială nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
Ministerul Justiției critică sentința pentru faptul că, sporul solicitat de reclamanți nu a fost niciodată acordat asistenților judiciari, făcându-se trimitere la legislația care reglementează aceste drepturi.
Se mai arată că instanța de fond a ignorat dispozițiile OG 83/2000 și nu s-a pronunțat în nici un fel asupra apărărilor Ministerului, în ceea ce privește abrogarea încă din octombrie 2000 disp. art. 47 din legea 50/1996.
În final se solicită a se constat de instanța de recurs că pretențiile intimaților reclamanți sunt neîntemeiate iar soluția Tribunalului Brașov, este una nelegală și netemeinică.
Examinând sentința primei instanțe în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt întemeiate, și în consecință, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă va fi modificată în tot, în sensul respingerii acțiunii, pentru următoarele considerente.
Reclamanții au calitatea de asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Brașov. Legislația care reglementează statutul asistenților judiciari a înregistrat mai multe modificări în timp.
În ceea ce privește salarizarea acestora, asistenții judiciari nu au beneficiat niciodată de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, introdus prin OG 56/1997, care stipulează clar faptul că acest spor este instituit numai pentru magistrați și executorii judecătorești.
Ulterior, prin legea 104/1999 acest spor nu s-a mai aplicat executorilor judecătorești ci sfera de aplicabilitate a acestuia s-a extins la personalul auxiliar de specialitate.
Raționamentul instanței de fond cu privire la statutul asistenților judiciari care sunt asimilați magistraților prin OUG 177/2002 și prin OG 27/2006, este unul greșit, pentru că analiza trebuia să se facă prin prisma reglementărilor de la momentul instituirii sporului.
Ori prin statutul lor, asistenții judiciari nu intrau în categoria personalului auxiliar de specialitate și nici în categoria magistraților, chiar dacă legea de salarizare a acestora face trimitere la salariul de bază pentru judecătorul stagiar anul I - II. În perioada în care sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost introdus de legiuitor, asistenții judiciari, nu erau asimilați magistraților, ci erau funcționari publici, cărora l-i se aplicau dispozițiile legii de organizare judecătorească. Nu trebuie ignorat faptul că pretențiile în discuție reprezintă un spor, care se adaugă la indemnizația brută lunară, și nu se include în indemnizație, pentru a putea spune că beneficiază și reclamantele de această majorare salarială.
Deși Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia nr. 21 din 2008, asupra problemei sporului în discuție, din dispozitivul deciziei rezultă că de acesta beneficiază numai "judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate". Ori, asistenții judiciari, nu se regăsesc în nici una din categoriile enumerate limitativ, de instanța supremă, astfel încât, în lipsa unui text legal care să prevadă expres acest drept, în mod greșit prima instanța a admis acțiunea reclamantelor.
Față de toate aceste considerente curtea apreciază că sentința pronunțată de prima instanță este nelegală și în consecință va fi modificată în tot respingând acțiunea reclamanților.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de APEL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr. 446/M/05.03.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în tot, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL BRAȘOV și Tribunalul Brașov.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - - -
GREFIER
-
Red./14.05.09
Tehnored.AN/15.05.09 - 3 ex.
Jud. fond /
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Daniel Marius Cosma
