Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 596/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.596
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.541/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL GALAȚI, intimatul-expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII și intimata-reclamantă, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin încheierea din camera de consiliu din 25.05.2009 a fost soluționată cererea de abținere formulată de doamna judecător, fiind admisă, completul de judecată fiind constituit potrivit planificării de permanență, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului formulat.
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.541/23.04.2008 Tribunalul Galația admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALAȚI și TRIBUNALUL GALAȚI, în parte.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând indemnizația lunară de 10 % din venitul brut pe perioada 10 octombrie 2004-31 ianuarie 2007 și indemnizația lunară de 10 % din salariul de bază începând cu 1 februarie 2007 până la 10 octombrie 2007 în cuantum de 6110,44 RON și, în continuare, până la încetarea cauzei de discriminare, actualizate cu rata inflației la data plății, corespunzător perioadei lucrate.
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 500 RON către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Au fost obligați pârâții să înscrie mențiunile cuvenite în carnetul de muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați, Ministerul Finanțelor plata drepturilor salariale reprezentând indemnizație lunară de 10% din salariul brut pentru perioada 10.10.2004-10.10.2007și, în continuare, până la încetarea discriminării, actualizate cu indicele de inflație, obligarea pârâților să înscrie aceste drepturi în carnetele de muncă.
De asemenea, reclamanta în temeiul disp. art.21 pct. 3 din OG.137/2000 a solicitat citarea pentru opozabilitate, a Consiliului Național al Discriminării.
Motivându-și în fapt acțiunea, a arătat că îndeplinește funcția de grefier în cadrul Judecătoriei.
A mai susținut că art. 6 alin.2 din Codul muncii, consacră principiul pentru muncă și pregătire profesională egală, drepturi egale, principiu ce se regăsește și în disp. art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
De asemenea, au precizat că nr.OG 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, statuează principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitatea între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru munca egală.
Contrar acestor principii consacrate legislativ, prin art. 19 pct.3 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modificările ulterioare, respectiv OG nr. 83/2000 "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
Astfel, a considerat reclamanta că față de grefierii menționați mai sus, sunt tratate inegal din punct de vedere al salarizării, discriminate fără un criteriu obiectiv și rațional, motiv pentru care, a promovat prezenta acțiune.
În susținerea acțiunii s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâta Curtea de APEL GALAȚIa solicitat respingerea acțiunii ca nefondată apreciind că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru a fi reținută discriminarea.
Pârâtul Ministerul Justiției, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A invocat disp. Legii nr. 50/1996 potrivit căreia, de aceste drepturi beneficiază numai o anumită parte din personalul auxiliar, expres prevăzut de lege și numai pentru perioada efectiv lucrată.
A mai precizat pârâtul că restul personalului auxiliar, nu este discriminat prin această prevedere legală, întrucât principiul egalității, nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
De asemenea, a susținut că nici dispozițiile Codului muncii, invocate de către reclamante, nu contravin prevederilor Legii nr. 50/1996, dat fiind faptul că nu tot personalul auxiliar desfășoară a activitate egală, sarcinile fiecăruia fiind stabilite prin fișa postului.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 6 alin.2 din Codul muncii, tuturor salariaților care prestează o muncă, le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
G nr. 137/2000, prevede la art. 1 alin.2, principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor, trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate, la care România este parte.
Art. 19 pct.3 din Legea nr. 50/1996, prevede că, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.
În prezenta cauză, deși reclamanta îndeplinește funcția de grefier în cadrul Judecătoriei L, nu primește sporul de 10% arătat mai sus, fiind astfel discriminată și prejudiciată în sensul dispozițiilor invocate.
Instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a unor categorii de grefieri, conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Împrejurarea că reclamanta nu a desfășurat activități din cele prevăzute în art. 19 pct.3 din Legea nr. 50/1996 și nu este astfel îndreptățită la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea pretențiilor reclamantei întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10%, reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră, pârâtul Ministerul Justiției neputând invoca propria sa culpă discriminatorie.
Față de aceste considerente, și având în vedere disp. Legii nr. nr.50/1996 și OG nr.8/2007, s-a admis în parte acțiunea și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada 10.10.2004-10.10.2007 și din salariul de bază începând cu data de 01.02.2007, până la data încetării discriminării, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, urmând a se face și mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că la data de 12.05.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul General al României cu privire la aplicarea disp.art.19 al.3 din Legea 50/1996 și ale art.3 al.8 din OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, referitor la stabilirea acordării indemnizației lunare de 10% din salariul de bază tuturor grefierilor din cadrul instanțelor și parchetelor.
A mai invocat recurenta că reglementarea prin lege sau printr-un act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului stabilit prin OG nr.37/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
De asemenea, instanța de fond a depășit limitele puterii judecătorești, acordând niște drepturi care nu sunt prevăzute de OG nr.8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar.
A mai precizat că restul personalului auxiliar care nu îndeplinește astfel de atribuții, nu este discriminat prin această prevedere legală, întrucât principul egalității, nu se impune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
Intimata, deși citată legal nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL GALAȚI, apoi a fost înaintată la Înalta Curte de Casație și Justiție în baza OG nr.75/2008, prin încheierea din 1.09.2008.
Prin decizia civilă nr.1937/23.02.2008 Înalta Curte de casație și Justiție a declinat competența în favoarea Curții de APEL GALAȚI, cauza fiind reînregistrată la această instanță cu nr-.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept în conf.cu disp.art.3041pr.civ.Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
La data de 12.05.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr.24 prin care a admis recursul în interesul legii și a stabilit că disp.art.19 al.3 din Legea nr.50/1996, și ale art.3 al.8 din OG nr.8/2007, se interpretează în sensul că, indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului ( Hotărârea din 6.12.2007 în cauza Beian contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art.47 din Legea nr.50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr.93 din 11.05.2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art.329 din pr.civ. scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării.Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale-se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului( cauza contra Regatului Unit", 1995)- în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]".Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art.16 al.1 din Constituție în conformitate cu care: " Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Printr-o altă decizie, nr.528/2.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a disp.art.25 lit.d) și ale art.31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr.56/1993, statuând că:" Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art.123 al.2 din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar ducea la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință".De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că " Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un " proces echitabil", conform art.6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat ( prin hotărârea pronunțată în cauza " Brincat contra Italiei, 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
În consecință, în baza art.312 pr.civ. instanța va admite recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.541/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Se va modifica în tot sentința civilă nr.541/23.04.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Se va respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați și Ministerul Justiției, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.541/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința civilă nr.541/23.04.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați și Ministerul Justiției, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red./11.06.2009
Dact.R/2 ex/25.06.2009
FOND: -
Asis.jud. -
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
