Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 603/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.603
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.05. 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER - - -
-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursurilor declarate de pârâtele DIRECȚIA NAȚIONALA ANTICORUPȚIE B și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTIȚIE B, împotriva sentinței civile nr.542/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți -reprezentant legal al reclamanților, A, G, C, și intimații-pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL G, PARCHETUL -, CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE G, chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reclamanți, lipsă fiind recurenții-pârâți, intimații-reclamanți, intimații-pârâți și chematul în garanție.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Precizează că a fost împuternicit să reprezinte în fața instanței de judecată și pe reclamantul, neavând mandat și pentru moștenitorii acestuia.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantului reclamanților că, acțiunea nu este semnată de reclamantul.
Reprezentantul reclamanților depune la dosar certificatul de moștenitor nr.143/15.03.2008 eliberat de Biroul Notarial și Asociații cu sediul în B, din care rezultă moștenitorii reclamantului, decedat la data de 18.02.2008, anterior introducerii acțiunii.
Curtea, invocă din oficiu, excepția lipsei capacității procesuale a reclamantului și față de aceasta, nu consideră necesar a fi introduși în cauză moștenitorii reclamantului.
Pentru constituirea legală a completului, având în vedere că, prezenta cauză a fost luată în complet de 2 judecători, se lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut la a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate din oficiu și asupra fondului cauzei.
CURTEA:
Asupra recursului de față, înregistrat la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Prin cererea formulata la data de 12.03.2008, înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- reclamanții, A, G, C, au solicitat obligarea paraților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Casa de Asigurări de Sănătate G, CASAP. la plata sumelor de bani reprezentant spor pentru risc și suprasolicitare de 50% din salariul de bază brut lunar pe o perioadă începând cu luna ianuarie 2005 și in continuare. Au solicitat reclamanții ca aceste drepturi salariale să fie actualizate funcție de indicele de inflație până la data achitării integrale a sumelor datorate, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
In motivarea acțiunii au arătat reclamanții că au dobândit acest drept prin Legea nr.50/1996. Acest text a fost însă abrogat expres prin art. 42 din OG 83/2000 însă ei consideră că abrogarea nu produce efecte juridice deoarece actul de abrogare - ordonanța - este un act normativ de nivel inferior Legea 50/1996, fiind inacceptabilă o asemenea tehnică legislativă raportat la Constituția României și la art.56 din Legea 24/2000.
Pe de altă parte conform art. 1 Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale prevede că:"Orice persoană fizică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Un drept salarial este un drept de creanța și este un bun în sensul art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la CEDO.
Prin abrogarea art. 47 din Legea 50/1996 reclamanții consideră că au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun, iar OG 83/2000 nu arată utilitatea publică a lipsirii magistraților de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art. 20 alin. 2 Constituție:" Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile".
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați, având în vedere disp.art 36 alin.2 din nr.OUG27/2006 potrivit căruia competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari revine Curții de Apel București.
Instanța din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 01.01.2005-12.03.2005, motivat de faptul că potrivit art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958 dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termen de 3 ani.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost abrogat astfel că nu mai poate fi solicitat.
Pârâtul Ministerul Publica formulat cerere de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice, motivat de faptul că rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Pârâtele Casa de Asigurări de Sănătate G și CASAP. au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin Sentința Civilă nr. 542/23.04.2008 Tribunalul Galația admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei de Asigurări de Sănătate G și a și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceste pârâte pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
A respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați și excepția inadmisibilității acțiunii.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și i-a obligat pe pârâți să plătească acestora sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din îndemnizația de încadrare brută lunară, corespunzător perioadei lucrate, pentru perioada 12 martie 2005- la zi și, în continuare, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins ca fiind prescrise pretențiile aferente perioadei 1 ianuarie 2005-12 martie 2005.
I-a obligat pe pârâți să efectueze mențiunile cuvenite în carnetele de muncă ale reclamanților.
A respins ca nefondate cererile de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice.
În motivare a reținut următoarele:
In ce privește excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați instanța reține că nu ne aflam în situația prevăzută de art.36 alin.2 din OUG nr.27/2006 referitoare la modul de stabilire a drepturilor salariale, obiectul prezentei acțiuni constituindu-l plata de drepturi salariale ca urmare a neacordării unor sporuri.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța a admis-o motivat de faptul că dreptul material la acțiune s-a născut la data de 12.03.2005, astfel încât perioada cuprinsa între 01.01.2005-12.03.2005 este prescrisă, având în vedere art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958 potrivit căruia dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termen de 3 ani.
Referitor la excepția inadmisibilității invocată de pârâta Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, instanța având în vedere principiul liberului acces la justiție și faptul că asupra problemei de drept, a fost dezlegată prin Decizia pronunțată în interesul legii de ICCJ, decizia fiind obligatorie pentru instanțele de judecată, în cauză nu mai pot fi făcute interpretări cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor legale și apărările pârâtei fiind înlăturate.
Instanța a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Casa de Asigurări de Sănătate G și CASAP. motivat de faptul că între reclamanți și pârâte nu există raporturi juridice de muncă.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar ".
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cat si dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si condițiile prevăzute de aceasta.
Or, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii, a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Așa cum se arată în întâmpinarea Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție art.47 din legea nr. 50/1996 a fost într-adevăr abrogat, dar această abrogare nu poate produce efecte juridice atâta vreme cât ordonanța nr. 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000.
Pe de altă parte art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG nr.83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Așadar, există conflict între art.1 pct.42 din OG nr. 83/2000, care a abrogat art.48 din legea nr. 50/1996 și art.1 din protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și a lua aplicarea acestui din urmă text.
In cauză sunt incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice care la art.19 pct.3, stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse că înlăturarea unui spor a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Instanța, față de dispozițiilor art. 329 alin.3 din Codul d e procedură civilă, a avut în vedere și dispozițiile Deciziei nr. 21 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 5/2008, prin care a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Referitor la cererea de chemare în judecată a Ministerului Finanțelor Publice, instanța a respins-o ca nefondată deoarece între pârâta și chemata în garanție nu există raporturi juridice de natură a atrage obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata pretențiilor solicitate de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivare Direcția Națională Anticorupție a arătat că sporul solicitat de reclamanți a fost abrogat prin punctul 42 din OG 83/2000. Chiar în ipoteza în care ar fi rămas neabrogat, Legea nr. 50/1996 a fost abrogată integral prin nr.OG 8/2007. De asemenea a fost invocată decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În motivarea recursului său Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție a susținut că recursul în interesul legii produce efecte de la publicarea sa în Monitorul Oficial, iar nu de la pronunțare.
A invocat excepția necompetenței materiale a instanței având în vedere dispozițiile art. 36 din OUG 27/2006, considerând că litigiul trebuia judecat de Curtea de Apel București.
Pe fondul cauzei a considerat că se impunea respingerea acțiunii motivat de faptul că sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost abrogat astfel că nu mai poate fi solicitat.
Instanța de fond și-a depășit limitele puterii sale producând o imixtiune în sfera de atribuții a puterii legislative contrar disp.art.16 din Constituție. Prin sentința pronunțată la instanța de fond în mod nelegal s-a adăugat la lege ceea ce reprezintă o încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești.
A învederat că fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 388/31.12.2007, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata sumelor reprezentând actualizarea drepturilor salariale cu indicele de inflație, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de inflație - nu se justifică.
Neaplicarea indicelui de inflație se datorează și faptului că, în conformitate cu disp. art. 14 al. 2 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice: "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială".
Totodată, în conformitate cu prev. art. 29 al. 3 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice: "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată", iar potrivit art. 47: "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
Prin urmare, din dispozițiile legale precizate anterior reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Iar în această situație, dacă a fost admisă acțiunea principală, în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, apoi a fost înaintată la Inalta C de Casație și Justiție în baza OG 75/2008, prin Încheierea din 08.09.2008.
Prin Decizia Civilă nr. 2468/05.03.2009 Inalta C de Casație și Justiție și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Galați, cauza fiind reînregistrată cu nr-.
La termenul din 25.05.2009 instanța din oficiu a invocat excepția lipsei capacității procesuale a reclamantului, decedat la data de 18.02.2008, anterior introducerii acțiunii.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurenți cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursurile sunt parțial fondate, doar pentru următoarele considerente:
Analizând cererea de chemare în judecată se constată că reclamantul nu a semnat acțiunea, iar din probele administrate ulterior, respectiv certificatul de moștenitor nr. 143/15.03.2008 rezultă că acesta a decedat la data de 18.02.2008, anterior introducerii acțiunii.
Ca urmare instanța constată lipsa capacității de folosință a acestui reclamant la data introducerii acțiunii, motiv pentru care acțiunea formulată în numele său va fi respinsă.
Referitor la motivele de recurs invocate de recurenți, curtea constată ca acestea sunt neîntemeiate.
Fiind vorba de un litigiu de muncă, în mod corect a reținut instanța de fond că este de competența tribunalului, nefiind aplicabile dispozițiile art. 36 din OUG 27/2006.
Pe fondul cauzei, acțiunea este întemeiată față de decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Decizia este obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3.pr. civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, susținerile recurentului fiind înlăturate. Cu privire la actualizarea prejudiciului cu indicele de inflație, apreciem că au incidență prevederile art. 1082 din cod civil și art. 161 din Codul muncii.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice în mod corect a fost respinsă, având în vedere că Ministerul Finanțelor Publice nu are nici o atribuție legată de plata unor drepturi de natură salarială către reclamanți și nici de a include anumite sume în buget, așa cum rezultă din legile de organizare. Elaborarea proiectului de buget revine ordonatorului de credite, iar Ministerul Finanțelor Publice, are, potrivit disp. HG 736/2003, art.131 pct.(1) din Legea nr.304/2004 și art.19 din Legea 500/2002, atribuții privind finanțarea, coordonarea, aprobarea și rectificarea bugetelor pârâților în cauză, însă hotărârea judecătorească le este opozabilă în temeiul legii.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va admite recursurile și va modifica în parte sentința recurată, doar cu privire la reclamantul.
- menține celelalte dispozițiile ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții DIRECȚIA NAȚIONALA ANTICORUPȚIE B și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTIȚIE B, împotriva sentinței civile nr.542/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.542/23.04.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul pentru lipsa capacității de folosință.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red./19.06.2009
Dact./2 ex/ 26.06.2009
FOND:-
Asis jud.-
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Marioara Coinacel, Benone Fuică
