Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 643/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 643/
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE Coinacel
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții CURTEA DE APEL G, cu sediul în G,-, județul G, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și reclamantul, cu domiciliul ales la Tribunalul Brăila, din B, nr. 47, județul B, împotriva sentinței civile nr. 160/02.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul de fond nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâtul TRIBUNALUL B, cu sediul în B, nr. 47, județul B, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: recurentul reclamant, lipsă fiind intimatul pârât TRIBUNALUL BRĂILA și recurenții pârâți CURTEA DE APEL G și MINISTERUL JUSTIȚIEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru, după care:
Recurentul reclamant învederează instanței că a luat la cunoștință motivele pentru care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului pe care l-a declarat în cauză, respingerea recursurilor declarate de pârâți pentru motivele descrise în cererea de recurs și în concluziile scrise pe care le depune la dosar.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra cererilor de recurs, înregistrate la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 160/12.03.2008 pronunțată de către Tribunalul Brăila, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila să plătească reclamantului despăgubirile reprezentând drepturi salariale de 40% din indemnizația brută lunară pe perioada 23.11.2004-31.03.2006, actualizate cu rata inflației până la data plății.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Brăila, reclamantul, a solicitat ca pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila, să fie obligați prin hotărâre judecătorească la plata despăgubirilor, reprezentând drepturile bănești de 30 % pe perioada 11.11.2002 - 30.04.2004, respectiv de 40% pe perioada 01.05.2004 - 31.03.2006 din indemnizația brută lunară, actualizate cu rata inflației până la data plății.
În motivarea cererii reclamantul a susținut că a fost prejudiciat la plata îndemnizației lunare prin neacordarea procentului prevăzut de art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002, modificată prin nr.OUG 24/21.04.2004 și aprobată prin Legea nr. 601/16.12.2004, reglementat în beneficiul celor care au instrumentat sau au participat la soluționarea cauzelor care privesc infracțiuni de corupție.
În drept, au fost invocate art. 16 și 123 din Constituție, dispozițiile Ordonanței Guvernului României nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aprobată prin Legea nr. 48/2002, art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În dovedirea discriminării, s-a depus la dosar practică judiciară.
Prin precizările depuse la termenul din 10.01.2008, reclamantul a menționat că sporul de 30% se solicită pentru perioada 22.06.2002 - 30.04.2004.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinare, a invocat prescripția dreptului la acțiune pe perioada anterioară datei de 23.11.2004.
Pe fond, instituția pârâtă a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii, susținând că acordarea sporurilor este condiționată de calitatea de magistrat și de participarea la soluționarea cauzelor având ca obiect infracțiuni de corupție, asistenții judiciari nu au calitate de magistrat, iar dispozițiile nr.OG 137/2000, modificată prin nr.OG 77/2003, aprobată prin Legea nr. 27/2004, nu sunt incidente în cauză.
Tribunalul, examinând susținerile și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat că acțiunea civilă formulată în condițiile Legii nr. 168/1999, coroborate cu cele ale Codului muncii este fondată pentru următoarele considerente:
Cu privire la prescripție, având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la instanță la data de 23.11.2007, precum și dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, care reglementează un termen de prescripție de 3 ani, coroborate cu cele ale art. 283 alin. 1, lit. c din Codul muncii, excepția a fost găsită fondată pentru perioada anterioară datei de 23.11.2004.
Cu privire la cererea de despăgubiri, în fapt s-a reținut că reclamantul îndeplinește funcția de asistent judiciar la Tribunalul Brăila.
Instituția pârâtă a apreciat că cererea este neîntemeiată, întrucât acordarea sporurilor este condiționată de calitatea de magistrat și de participarea la soluționarea cauzelor având ca obiect infracțiuni de corupție, asistenții judiciari nu au calitate de magistrat.
În drept, s-a reținut că principiul nediscriminării constituie unul din principiile fundamentale care guvernează raporturile de muncă și conform art. 5 din Codul muncii, garantează egalitatea de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Potrivit art. 1 alin. 2 lit. e, pct. i din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării este garantat inclusiv în ceea ce privește dreptul la un salariu egal la muncă egală.
Salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost reglementate prin Legea nr. 50/1996, modificată, respectiv prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002, aprobată prin Legea nr. 347/2003, până la intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Ordonanța de Urgență nr. 177/2002, în vigoare în perioada pentru care se solicită despăgubirile, în art. 1 prevedea că la stabilirea salarizării se au în vedere rolul, răspunderea și complexitatea activității, pregătire și competența profesională a magistraților.
Prin urmare, actele normative de mai sus stabilesc criterii unitare fără să se facă distincție între magistrați în funcție de cauzele soluționate. În aceste condiții, acordarea unui procent de 30%, respectiv de 40 % prin dispozițiile art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002, modificată prin nr.OUG 24/21.04.2004 și aprobată prin Legea nr. 601/16.12.2004, doar celor care au instrumentat sau au participat la soluționarea cauzelor care privesc infracțiuni de corupție a fost de natură să creeze discriminare.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în baza competențelor stabilite de dispozițiile nr.OG 1194/2001, prin Hotărârea nr. 185/22.07.2005, a apreciat că diferențierea salarială instituită astfel nu constituie o modalitate adecvată nici pentru a asigura incoruptibilitatea și ordinea de drept și nici pentru intensificarea luptei împotriva corupției, iar prin actele normative care reglementează sporul s-a creat o discriminare directă între în sensul art. 2 alin. 1 și 2 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În perioada 23.11.2004 - 31.03.2006, vizată în această cauză, au fost incidente dispozițiile Ordonanței de Urgență nr. 177/2002, care prin art. 15 prevedea că asistenții judiciari sunt salarizați în baza acestor acte normative, în aceeași condiții ca și magistrații.
Față de această situație, nu are relevanță faptul că asistenții judiciari nu au calitatea de magistrați și nici natura activității desfășurate de aceștia, ci nivelul de salarii stabilit în beneficiul acestora de către legiuitor, egal cu cel al magistraților.
În baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007, asistenții judiciari beneficiază începând cu luna aprilie 2006 de o indemnizație în care a fost inclus sporul.
Conform art. 21 din nr.OG 137/2000, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și la restabilirea situației anterioare discriminării.
În aceste condiții, pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 269 din Codul muncii, coroborat cu art. 21 din nr.OG 137/2000, aprobată prin Legea nr. 48/2002, acțiunea a fost admisă în parte ca fiind fondată pentru perioada 23.11.2004 - 31.03.2006.
Tribunalul a dispus ca plata despăgubirilor să fie făcută în cuantumul ce va rezulta prin aplicarea coeficientului de inflație până la data plății, reclamantul fiind îndreptățit la repararea integrală a prejudiciului suferit.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Galați, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Asistenții judiciari nu au aceleași competențe profesionale ca și judecătorii și nu pot participa la soluționarea unor cauze privind infracțiuni de anticorupție, ci doar la soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale.
În aceste condiții, nu se poate constata discriminarea.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Discriminarea vizează doar persoanele aflate în situații similare, ceea ce nu este cazul asistenților judiciari, care au alte atribuții față de judecători și nu participă decât la soluționarea cauzelor de muncă cu vot consultativ.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304. pct. 9 Cod procedură civilă.
A declarat recurs și reclamantul, considerând sentința nelegală și netemeinică față de următoarele motive:
A invocat incidența art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă: instanța a acordat altceva decât ceea ce s-a cerut. Astfel, neobservând că a solicitat constatarea unei stări de discriminare în care se află față de ceilalți asistenți judiciari din țară, prima instanță a acordat despăgubiri reprezentând drepturi salariale, intrând în acest mod pe teritoriul autorității de lucru judecat.
mai invocat motivul de casare prevăzut la art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, prima instanță schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic pe care l-a avut în vedere la introducerea cererii și anume constatarea stării de discriminare față de ceilalți asistenți judiciari din țară și nu față de JUDECĂTORI: Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată privind constatarea discriminării existente între reclamant și toți ceilalți asistenți judiciari din țară, anularea situației create prin discriminare și înlăturarea consecințelor discriminării prin obligarea pârâților la plata despăgubirilor egale cu drepturile bănești actualizate ca urmare a diferenței dintre drepturile cuvenite și plătite celorlalți asistenți judiciari și cele efectiv încasate de reclamant pentru perioadele arătate.
În cauză nu s-au formulat întâmpinări.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurenți sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă invocate de către reclamantul recurent sunt incidente în cauză.
Astfel, prima instanță nu a reținut în mod corect obiectul acțiunii și motivele de fapt învederate de către reclamantul recurent, deși acesta a precizat în mod clar obiectul acțiunii ca fiind constatarea discriminării întrereclamant și toți ceilalți asistenți judiciari din țarăprin neacordarea unui salariu egal pentru muncă egală ca urmare a neplății sporului de anticorupție.
A motivat în fapt reclamantul că a suferit o discriminare directă față de toți ceilalți asistenți judiciari din țarăca urmare a practicii judiciare neuniforme.
Or, prima instanță arată în mod greșit că reclamantul ar fi susținut că a fost prejudiciat prin neacordarea procentului prevăzut de art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002 față de judecătorii care au instrumentat sau au participat la soluționarea cauzelor care privesc infracțiuni de corupție.
De asemenea, considerentele expuse de prima instanță sunt contradictorii față de obiectul acțiunii, arătându-se că, prin neacordarea sporului anticorupție, asistenții judiciari au fost prejudiciați în raport de magistrați.
În aceste condiții, instanța de recurs constată că prima instanță a dat altceva decât ceea ce s-a cerut și a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, așa cum corect a arătat recurentul reclamant.
În consecință, fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6, 8 și 9 Cod procedură civilă, se vor admite toate recursurile declarate și se va trimite cauza spre rejudecare în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1, 2, 3, 5 Cod procedură civilă, pentru a se asigura o judecată unitară.
Menționează instanța de recurs faptul că nu se poate reține cauza spre rejudecare întrucât prima instanță nu a analizat fondul cauzei, pronunțându-se pe altceva decât ceea ce s-a cerut, ceea ce atrage aplicarea prevederilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, și anume casarea cu trimitere în rejudecare pentru a nu se lua părților dreptul la un grad de jurisdicție.
În rejudecare, instanța va analiza în mod corect acțiunea și toate motivele de fapt și de drept învederate de reclamant și se va pronunța pe ceea ce s-a cerut, ținându-se seama și de toate motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursurile declarate de reclamantul și pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL G, împotriva sentinței civile nr. 160/02.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul de fond nr-.
Casează sentința civilă nr. 160/02.03.2008 a Tribunalului Brăila și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 1: Marioara Coinacel
,
cf. art. 261 al. 2. cf. art. 261 al. 2.
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE: Marioara Coinacel
- -
Grefier,
-
: - -/15.06.2009
: 2 ex.//10.07.2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
