Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 646/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 646
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Nicolae
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul "" Sibiu, cu sediul în municipiul Sibiu,-, județul Sibiu, împotrivasentințeinr.164din3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat avocat - pentru pârâtul recurent "" Sibiu și avocat pentru reclamanta intimată --, lipsă fiind aceasta din urmă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat -, pentru recurent, în principal a solicitat admiterea recursului casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe întrucât s-au încălcat dispozițiile art. 165 Cod procedură civilă, privind contradictorialitatea dezbaterilor nefiind pus în discuția părților disjungerea capătului de cerere privind acordarea diurnei care nu a fost soluționat nici până astăzi.
Pe fondul cauzei, referitor la plata celor 102 ore suplimentare instanța de fond greșit a respins proba cu expertiza contabilă deși era utilă soluționării cauzei, iar în ce privește plata cheltuielilor de judecată culpa fiind a contestatoarei care nu a dat curs adresei nr. 6.41344 din 11 august 2008 prin care i s-a cerut să se prezinte la societate pentru a i se calcula drepturile salariale neridicate, s-au încălcat dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, unitatea nu poate fi obligată la plata acestor cheltuieli.
În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea ca nefondat a capătului de cerere privind plata diurnei și a orelor suplimentare, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată din recurs conform chitanței.
Avocat pentru intimată, a cerut respingerea recursului conform motivelor arătate în întâmpinare, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței, reprezentând onorariu avocat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
La data de 24 iunie 2008 pe rolul Tribunalului Botoșani - secția civilă sub nr- a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamanta () -, în contradictoriu cu pârâtul "" Sibiu, prin care a solicitat obligarea acestuia la plata drepturilor salariale aferente perioadei 1.01.2008 - 18.03.2008 cu dobânda legală de la 1.01.2008, la data plății efective; acordarea contravalorii orelor suplimentare efectuate în perioada 1.01.2008 - 18.03.2008 conform pontajului; plata indemnizației de concediu pentru 2006 și 2008 cu dobânda legală de la data scadenței la data plății efective; restituirea contravalorii garanției materiale în cuantum de 210 lei; plata sumei de 2.086 Euro reprezentând diferență diurnă delegații; restituirea sumei de 300 Euro reprezentând garanție diurnă; emiterea și comunicarea deciziei de încetare a raporturilor de muncă; predarea carnetului de muncă, cu toate completările la zi.
În motivare a precizat că a fost salariata pârâtului în intervalul 11.05.2006 - 18.03.2008, dată la care a demisionat.
Pentru perioada 01.01.2008 - 18.03.2008 în care și-a desfășurat activitatea nu a primit drepturile salariale cuvenite. În plus deși în pontaje au fost evidențiate și orele lucrate suplimentar, nu a primit nici aceste drepturi de natură salarială.
Pentru intervalul 11.05.2006 - 31.12.2006 și 01.01.2008 - 18.03.2008 nu a beneficiat de concediu de odihnă astfel că se impune compensarea acestuia în baza art. 145 din Codul Muncii.
În plus pârâtul îi reținea suma de 10 lei lunar precum și 10% din valoarea diurnei și dată fiind încetarea raporturilor de muncă trebuie să-i fie restituită această garanție materială.
A mai precizat că i se cuvine și o diferență de diurnă în condiții în care pârâta nu a calculat corect aceste sume.
Până la data promovării acțiunii nu a emis decizia de încetare a raporturilor de muncă și nu i-a predat carnetul de muncă deși a depus înștiințarea privind demisia la 18.02.2008, acordându-i-se un termen de preaviz de 30 zile.
La 06.10.2008 pârâtul a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
A învederat că prin decizia 6.15865 din 26.03.2008 s-a dispus încetarea raporturilor de muncă începând cu 19.03.2008, actul fiind comunicat reclamantei.
Drepturile salariale nu au fost ridicate de reclamanta - astfel că la 11.08.2008 i s-a solicitat să se prezinte la sediul firmei pentru a-și face lichidarea.
Societatea a fost de acord să-i plătească acesteia drepturile aferente perioadei 01.01.2008 - 18.03.2008, orele suplimentare pentru aceeași perioadă, indemnizația de concediu neefectuat și să-i restituie garanția materială și garanția diurnei în sumă de 281 Euro. Toate sumele necesare au fost calculate și se află în casieria societății dar, dat fiind refuzul prezentării reclamantei, nu s-au putut acorda, la fel și despăgubirea compensatorie solicitată.
Decizia de încetare a raporturilor de muncă a fost comunicată reclamantei, iar carnetul de muncă urmează a fi eliberat după finalizarea procedurilor de lichidare ce reclamă prezența fostei salariate la sediu.
A mai arătat pârâtul că în ceea ce privește diurna aceasta poate fi calculată doar în raport cu prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de societate și nu în temeiul nr.HG 18/1995. Ca urmare, pretenția privind plata sumei de 2086 Euro o consideră nefondată.
La data de 21.01.2008 reclamanta a precizat că este de acord cu calculele efectuate de pârât cu privire la salariile neridicate pentru lunile ianuarie - martie 2008, indemnizația concediului de odihnă și garanția materială nerestituită.
În ceea ce privește diurna și-a majorat pretențiile în condițiile art. 132 din Codul d e procedură civilă la suma de 5.146 Euro.
La termenul din 03.11.2008 angajatorul a invocat excepția prematurității cererii motivat de faptul că reclamanta nu s-a prezentat în vederea ridicării sumelor de bani ce i se cuveneau.
Prin sentința civilă nr. 164 din 30 ianuarie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția civilă, s-a disjuns capătul de cerere privind plată diferență diurnă și s-a dispus înființarea unui alt dosar.
S-a respins excepția prematurității cererii ridicată de pârâtul "" Sibiu și s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta - -, în contradictoriu cu acesta, în sensul că a fost obligat să-i plătească următoarele sume:
- 733 lei, reprezentând salariu neridicat pentru luna ianuarie 2008; 692 lei reprezentând salariu neridicat pentru luna februarie 2008; 364 lei reprezentând salariu neridicat pentru luna martie 2008; 249 lei reprezentând indemnizația de concediu de odihnă pentru anii 2006 și 2008, precum și dobânda legală pentru aceste sume calculată de la 24.06.2008 până la data plății efective;
- 210 lei reprezentând garanție materială și 285 EURO reprezentând garanție diurnă neridicată;
- drepturile salariale aferente unui număr de 102 ore suplimentare efectuate în perioada 1.01.2008 - 18.03.2008;
A obligat pârâtul să predea reclamantei carnetul de munca completat cu mențiunile la zi.
A respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind comunicarea deciziei de desfacere a contractului de muncă.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 600 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță, după analiza susținerilor părților, în raport cu dispozițiile legale aplicabile și cu materialul probator, a constatat că în vederea soluționării capătului de cerere privind plată diurnă este necesară administrarea de probe suplimentare așa încât, în baza art. 164 din Codul d e procedură civilă a dispus disjungerea soluționării acestui capăt de cerere.
Cu privire la sumele reprezentând drepturi salariale pentru programul normal de activitate pentru intervalul 01.01.2008 - 18.03.2008, s-a constatat că acestea sunt evidențiate de pârât, reclamanta fiind de acord cu cuantumurile stabilite de 733 lei pentru luna ianuarie 2008, 692 lei pentru luna februarie 2008 și 364 lei pentru luna martie 2008. Reclamanta a mai precizat că suma de 249 lei reprezentând indemnizație de concediu pentru anii 2006 și 2008, este corect stabilită.
Cum angajatorul nu a făcut dovada plății acestor sume în baza art. 163 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 și art. 141 alin. 4 din același act normativ a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei aceste sume.
În baza art. 1088 din Codul civil au fost acordate și dobânzile legale pentru aceste sume de la data introducerii cererii de chemare în judecată 24.06.2008 și până la data plății efective. În privința acestui aspect tribunalul nu putea reține susținerile pârâtului "", cum că nu datorează daune compensatorii deoarece a solicitat reclamantei să se prezinte pentru a-și ridica drepturile, atât timp cât, până la momentul încetării raporturilor de muncă, plata drepturilor salariale se făcea prin virare într-un cont de card, situație pe care trebuia să o aplice și în privința plății salariilor restante. Pentru aceleași motive a fost respinsă și excepția prematurității cererii, ridicată la data de 03.11.2008 ( fila 38 dosar fond).
În temeiul art. 16 din Legea nr. 22/1969 a fost obligat angajatorul să plătească reclamantei suma de 210 lei reprezentând garanție materială cât și suma de 285 Euro reprezentând garanție diurnă neridicată.
În privința ultimei sume, instanța de fond a constatat că reclamanta a apreciat că s-ar ridica la 300 Euro, pe când angajatorul a specificat că este de acord cu restituirea a 281 Euro. Conform calculului efectuat de reclamantă și necontestat de pârât, angajatei i s-a plătit o sumă totală de 2834 Euro cu titlu de diurnă adică 989 Euro pentru deplasarea în Italia, 900 Euro pentru deplasarea în Franța și 945 Euro pentru cea din Spania ( filele 141, 142 dosar fond).
Conform notelor contabile de la filele 101 - 108 dosar fond, reclamantei i-a fost reținută pentru suma de 2474 Euro, o garanție de 249 Euro.
Conform contractului de la fila 60 dosar pentru restul sumei de 360 Euro plătită i-a fost reținută o garanție de 10% respectiv 36 Euro, rezultând deci un total de 285 Euro reprezentând garanție reținută.
Conform foilor colective de prezență depuse de pârât, reclamanta a lucrat în ianuarie 2008 un număr de 199 ore față de un program normal de 168 ore, în februarie 229 ore față de un program normal de 168 ore și în martie în intervalul 1 - 18 un număr de 106 ore față de un program normal de 96 ore.
A rezultat un total de 102 ore suplimentare pentru care angajatorul a fost obligat la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei.
În ceea ce privește carnetul de muncă a cărui restituire s-a solicitat, tribunalul l-a considerat ca făcând obiectul unui capăt de cerere accesoriu față de cererea principală privind obligarea pârâtului la comunicarea deciziei de încetare activitate, fapt ce duce la stabilirea competenței de soluționare în raport cu prevederile art. 17 din Codul d e procedură civilă.
Cum "" nu a făcut dovada înaintării acestui carnet, a fost obligat să-l predea reclamantei.
Procedurile interne privind lichidarea, invocate de pârât, nu înfrâng prevederile art. 4 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 care obligă la înmânarea carnetului de muncă titularului, la încetarea activității.
Capătul de cerere privind comunicarea deciziei de încetare a raporturilor de muncă a rămas fără obiect conform mențiunilor de la filele 35 și 36 dosar fond.
Împotriva sentinței pârâtul "" Sibiu a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 8,9 Cod procedură civilă solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii capetelor de cerere privind plata diferență diurnă și ore suplimentare precum și a cererii de obligare la cheltuieli de judecată, ca nefondate.
Privitor la capătul de cerere privind plată diferență diurnă s-a arătat că instanța de fond a disjuns soluționarea acestuia dispunând înființarea unui alt dosar fără a pune în discuție acest fapt, încălcând astfel principiul contradictorialității, așa încât sub acest aspect s-ar impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Pe de altă parte instanța trebuia să se pronunțe cu privire la acest capăt de cerere în sensul respingerii ca nefondat, având în vedere dispozițiile nr.HG 518/2005.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că este nefondat.
Instanța de fond nu a încălcat principiul contradictorialității privitor la capătul de cerere vizând plată diferență diurnă cât timp părțile au depus concluzii la dezbateri cu privire la acesta.
Cu ocazia deliberării, constatând necesitatea administrării de probe suplimentare, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 165 din Codul d e procedură civilă, conform cărora dacă instanța socotește că una din pricinile reunite nu este în stare de judecată, poate dispune, în orice stare a judecății, despărțirea acesteia.
În consecință, nu se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare nefiind dat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 din Codul d e procedură civilă potrivit căruia "instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut".
Privitor la celelalte critici vizând modul de soluționare cererii privind plata orelor suplimentare și acordarea cheltuielilor de judecată se constată a fi, de asemenea, nefondate.
Stabilind în sarcina pârâtului obligația de plată a orelor suplimentare efectuate de reclamantă în perioada 1.01. - 18.03.2008 și neplătite, instanța a avut în vedere foile colective de prezență potrivit cărora reclamanta a lucrat peste programul normal de lucru 112 ore, dar și acordul unității de a le achita, exprimat în întâmpinarea depusă la dosar ( 32 dosar fond) acesta arătând că suma datorată pentru orele suplimentare se află în casierie, reclamanta trebuind doar să se prezinte să-și ridice banii.
Referitor la obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, se constată că justificat instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă, conform cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată. Pârâtul nu s-a aflat în situația prevăzută de art. 275 din Codul d e procedură civilă, culpa în neplata drepturilor salariale fiind constatată de instanță, prin hotărârea pronunțată.
Pârâtul recurent a recunoscut în parte pretențiile reclamantei și aceasta nu la prima zi de înfățișare, așa încât obligația de plată a cheltuielilor de judecată a fost corect stabilită.
În consecință, nu sunt date nici motivele de nelagalitate a hotărârii, prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Față de aceste motive, Curtea constatând criticile aduse sentinței ca fiind nefondate, va respinge recursul ca atare, în baza art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, recurentul va fi obligat să plătească intimatei cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței (fila 21 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul"" Sibiu, împotrivasentințeinr.164din3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatei -- 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 19.06.2009
Președinte:Gheorghiu NicolaeJudecători:Gheorghiu Nicolae, Maierean Ana, Andronic Tatiana
