Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 649/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 649/
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE Coinacel
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 500/14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL G, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL G, ambele instituții cu sediul în G,- și reclamantul, domiciliat în G,-, -. 1,. 5, având ca obiect "DREPTURI ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.06.2009, fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 04.06.2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 500/14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.
Au fost obligați pârâții către reclamant la plata sumei de 870 lei cu titlu de pretenții.
A fost respinsă excepția lipsei de obiect ca nefondată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată cu nr. 133/121/14.01.2008, reclamantul a solicitat obligarea pârâților Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, la plata diferențelor salariale necalculate și neacordate la termen, pe perioada 01.04.2006 - 31.12.2007.
În motivarea acțiunii a arătat că urmare unor hotărâri judecătorești pârâții i-au stabilit eronat drepturile salariale cuvenite începând cu data de 01.04.2006, diferențe rezultate din calcularea și reținerea contribuției individuale de asigurări sociale de 9,5% neplafonat, față de procentul plafonat aplicabil în perioada 01.04.2006 - 01.08.2007, reclamantul având dreptul de a fi primit la timp drepturile salariale în cuantum legal și obligația de a suporta plata contribuțiilor individuale la buget în cuantumul datorat, și nu într-un cuantum sporit. Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei de obiect invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, instanța a respins-o ca nefondată motivat de faptul că obiectul acțiunii nu îl constituie aplicarea unui anumit coeficient de multiplicare, ci calcularea greșită a contribuției de CAS de 9,5%.
Reclamantul, urmare unor hotărâri judecătorești, a primit unele sume de bani iar din situația anexată la dosarul cauzei rezultă că pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Galația calculat contribuția de 9,5% la suma datorata de 17.626 lei prin aplicarea dispozițiilor art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, aplicabile de la data de 01.08.2007, în sensul că i s-a calculat contribuția datorată fără a se avea în vedere că anterior datei de 01.08.2007, această contribuție era plafonata la nivelul de 512 lei în anul 2006 și la 603 lei în 2007.
Instanța a reținut că având în vedere că suma brută totală de 17.626 lei plătită de pârât privește perioada cuprinsă între 01.04.2006 - septembrie 2007, iar această sumă trebuia acordată lunar, reținerea CAS asigurat neplafonat este nelegală și netemeinică, prin calcularea și reținerea sumei de 870 lei, prin neaplicarea procentului de 9,5% plafonat la nivelul contribuției de 512 lei în anul 2006 și de 603 lei în 2007, până la 01.08.2007, veniturile reclamantului fiind diminuate nejustificativ cu această sumă.
Față de aceste considerente, instanța a admis acțiunea și a obligat pe pârâți către reclamant la plata sumei de 870 lei, cu titlu de pretenții.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe;
A invocat în acest sens ca fiind competentă material Curtea de Apel București, în conformitate cu prevederile art. 36 alin. 1 și 2 din nr.OUG 27/2006, aprobată și modificată prin Legea nr. 45/2007.
- lipsa calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție întrucât procedura de restituire a sumelor reprezentând se aprobă de către conducătorul Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale potrivit prevederilor Anexei 1 pct. 3, 5 și 6 din Ordinul nr. 1646/17.10.2007 emis de Ministerul Economiei și Finanțelor;
- pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca fiind neîntemeiată, procentul de 9,5 % pentru calcularea contribuției de asigurări sociale fiind aplicat pentru magistrați la venitul lunar brut individual și nu, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond, că această contribuție era plafonată la nivelul de 512 lei în anul 2006 și la 603 lei în anul 2007.
A invocat în acest sens prevederile art. 23 alin. 3 din nr.OUG 91/2007.
Măsurile adoptate de legiuitor nu au caracter discriminatoriu întrucât principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate și a distinge nu înseamnă a discrimina și că diferența de tratament devine discriminare numai dacă intervine în cazuri similare.
Instanța învestită cu un litigiu nu poate decât să interpreteze legea și să o aplice și în nici un caz nu poate să adauge la aceasta, acordarea sumelor solicitate fiind de competența exclusivă a puterii legislative iar, până la stabilirea unor anumite baze de calcul pentru contribuția de asigurări sociale, calculul drepturilor salariale acordate de instanța de fond ar fi similar aplicării unui spor la un alt spor ceea ce este lipsit de temei legal și poate constitui o îmbogățire fără justă cauză prin încălcarea prevederilor legale în materia salarizării.
Și-a întemeiat recursul invocând dispozițiile art. 299, 304 pct. 3, 4 și 9, art. 3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat, veniturile salariale au fost reduse în mod nejustificat ca urmare a stabilirii lor sub limita prevăzută de lege și potrivit ordinelor emise cu ocazia preluării din funcția de procuror financiar.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. 133/121/11.07.2008, prin încheierea de ședință din data de 08.09.2008 dispunându-se scoaterea de pe rol și înaintarea spre competentă soluționare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin încheierea nr. 3567/20.03.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală în dosarul nr-, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea spre competentă soluționare la Curtea de APEL GALAȚI, avându-se în vedere declararea ca fiind neconstituționale a prevederilor art. I și II din nr.OUG 75/2008 prin decizia nr. 104/21.01.2009 a Curții Constituționale.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. 784/44/11.05.2009.
Intimatul-reclamant a depus la dosar precizări în sensul efectuării de către pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Galația plăților, apreciind că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală prin nerecurarea acesteia.
Examinând recursul astfel declarat, pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Excepția necompetenței materiale a instanței de fond ca instanță competentă să soluționeze litigii de muncă astfel cum a fost invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC, nu poate fi primită.
Este adevărat că reclamanții magistrați nu au încheiate contracte individuale de muncă dar aceștia se află totuși într-un raport de muncă sui generis cu statul, deci există un raport de muncă special iar pentru munca prestată primesc un salariu cu titlu de indemnizație.
Ori și acestei categorii de "salariați" le sunt aplicabile într-o anumită măsură reglementările Codului muncii privind drepturile salariale, nr.OUG 27/2006 și Legea nr. 303/2004 folosind noțiunile de salarizare a judecătorilor și procurorilor.
De altfel, dispozițiile art. 295 (2) din Codul muncii se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Calitatea procesuală reprezintă îndreptățirea unei persoane de a figura ca parte în proces și presupune existența unei identități între titularii raportului juridic dedus judecății, din punct de vedere al dreptului afirmat (calitate procesuală activă) și a obligației corelative (calitate procesuală pasivă).
Calitatea procesuală se stabilește funcție de dreptul ce face obiectul judecății, a cărui existență sau inexistență urmează a se constata prin hotărârea judecătorească.
În speță, fiind vorba despre pretenții rezultând din modalitățile de calcul și reținere a sumelor reprezentând contribuția individuală de asigurări sociale, acestea fiind realizate de către pârâți, rezultă ca fiind întrunită condiția existenței calității procesuale pasive.
Pretențiile intimatului-reclamant vizează modalitatea de calcul și plată a sumelor datorate cu titlu de contribuție individuală de asigurări sociale pe perioada 01.04.2006 - 01.08.2007.
De menționat că prin sentința civilă nr. 1881/27.06.2007 a Curții de Apel București - Secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr-, a fost admisă plângerea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, fiind obligat pârâtul la modificarea coeficientului de multiplicare pentru indemnizația de încadrare începând cu 01.04.2006, în sensul cuprinderii în indemnizația lunară de încadrare și a majorării de 20 % prevăzută de art. 41din nr.OUG 27/2006.
Urmare a punerii în executare a sentinței civile sus-menționate, conform adresei nr. 610/X/2/07.03.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, intimatului-reclamant i-au fost plătite drepturile salariale la data de 15.11.2007, pe perioada 01.04.2006 - septembrie 2007 fiind calculată ca datorată suma de 17.626 lei.
Deși perioada era anterioară intrării în vigoare a nr.OUG 91/2007 de modificare a art. 24 alin. 1 în referire la art. 23 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, rezultă că pentru contribuția individuală de asigurări sociale a fost avută în vedere suma veniturilor care constituie baza de calcul a contribuției, respectiv venitul brut realizat lunar.
Anterior acestor prevederi aplicabile începând cu 1 ianuarie 2008, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale a constituit-o salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, baza de calcul neputând depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut (art. 23 alin. 1 și 3 din Legea nr. 19/2000).
Raportat la un asemenea cuantum corespunzător perioadei aprilie 2006 - octombrie 2007, în mod corect a reținut prima instanță asupra sumei de 870 lei ca reprezentând diminuarea adusă veniturilor intimatului-reclamant prin aplicarea retroactiv a prevederilor art. 23 alin. 1 și art. 24 din Legea nr. 19/2000 astfel cum au fost modificate prin nr.OUG 91/2007, începând cu 1 ianuarie 2008.
În consecință, instanța de fond nu a stabilit asupra unor drepturi neprevăzute de lege sau a făcut aplicarea greșită a principiului nediscriminării, așa cum invocă recurentul-pârât, în speță fiind vorba despre greșita aplicare a legii prin reținerea unei contribuții individuale de asigurări sociale peste cuantumul prevăzut pe perioada de referință (aprilie 2006 - septembrie 2007).
În consecință, pentru toate considerentele arătate mai sus și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 500/14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 500/14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 1: Marioara Coinacel
,
cf. art. 261 al. 2. cf. art. 261 al. 2.
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE: Marioara Coinacel
- -
Grefier,
-
: - -/06.07.2009
: 2 ex.//10 Iulie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
