Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 6540/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4201/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6540R
Ședința publică de la 13 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientul, a deciziilor civile nr.3291/R din 13.05.2009 și nr.493/R din 28.01.2009, pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarele nr-, respectiv nr- și a sentinței civile nr.5345 din 04.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.120/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații, Academia de Studii Economice - Institutul Național de Dezvoltare Economică, având ca obiect-drepturi bănești contestație în anulare - cerere de revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns revizuientul personal,lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la legitimarea revizuientului.
Curtea invocă din oficiu excepția inadmisibilității cererii de revizuire formulată împotriva deciziilor civile nr.3291R din 13.05.2009 și nr.493R din 28.01.2009 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarele nr-, respectiv nr-, excepția de necompetență materială a Curții de apel în soluționarea cererii de revizuire a sentinței civile nr.5345 din 04.07.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.120/3/LM/2008, precum și disjungerea capătului de cerere privind revizuirea sentinței civile nr.5345 din 04.07.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.120/3/LM/2008.
Revizuientul solicită citarea intimatului, arătând că la acest termen este lipsă de procedură cu acesta.
Curtea constată că la termenul din 28.08.2009 a fost prezent apărătorul intimatului, acesta luând termen în cunoștință, motiv pentru care la acest termen nu era necesară citarea acestuia.
Revizuientul solicită respingerea excepțiilor, arătând că instanțele nu au pronunțat o soluție legală, în consecință solicită rejudecarea cauzei privind obiectul cererii formulate.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.5345 din data de 04.07.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins cererea principală, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul, ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție a Academiei de Studii Economice - Institutul Național de Dezvoltare Economică,
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art.282 Codul muncii pot fi părți în proces salariații, angajatorii persoane fizice și/sau persoane juridice, sindicatele și patronatele, alte persoane juridice sau fizice care au aceasta vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
S-a mai avut în vedere că pârâtul nu a avut calitate de angajator al reclamantului, acesta din urmă având raporturi de muncă cu Academia de Studii Economice în baza contractului de muncă nr.1138/1 din 24.03.2003.
Ca atare, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul și a respins cererea formulată împotriva acestuia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, constatând că nu există identitate între persoana chemată în calitate de pârât și titularul obligației corelative dreptului dedus judecății.
Pe cale de consecință, prima instanța a respins ca neîntemeiată și cererea de chemare în garanție, față de soluția dată cu privire la cererea principală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.493/R/28.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.5345 din data de 04.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.1210/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații și Academia de Studii Economice - Institutul Național de Dezvoltare Economică.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că recurentul reclamant a fost încadrat, în baza contractului individual de muncă nr. 1138/1/24.03.2003, ca pensionar în cumul cu 1/2 normă în funcția de economist în cadrul Academiei de Studii Economice din B pe perioadă nedeterminată începând cu data de 1.03.2003.
Ca urmare a demisiei recurentului reclamant, raporturile de muncă dintre acesta și Academia de Studii Economice din B au încetat la data de 1.11.2005, în temeiul art.79 Codul muncii.
În speță, prima instanță a fost învestită să soluționeze cererea recurentului reclamant de obligare a pârâtului la plata despăgubirilor rezultate din nerespectarea raporturilor de muncă stabilite prin lege și a contractului de muncă, precum și a dobânzii legale, dat fiind rolul negativ hotărâtor al acestuia prin minimalizarea și apoi suspendarea programului derulat în baza convenției privind crearea și funcționarea rețelei naționale de Centre regionale - România intervenită între Academia de Studii Economice din B prin Institutul Național de Dezvoltare Economică (), în calitate de coordonator național al rețelei naționale de Centre regionale și Camerele de Comerț și Industrie B, C, Oltenia, I și
Această cererea a fost corect calificată și soluționată ca un conflict de muncă, în raport de dispozițiile legale invocate în cuprinsul său - art.8 alin.1, art.188-189, art.248 alin.1, art.281-284 Codul muncii, precum și față de susținerile recurentului reclamant, care a arătat expres în tot cursul procesului că acțiunea sa vizează raporturile juridice de muncă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, instanța de recurs a reținut ca fiind nefondată critica adusă hotărârii recurate de către recurentul reclamant, întrucât instanța de fond a interpretat și aplicat judicios prevederile art.282 Codul muncii, conform cărora "pot fi părți în proces salariații, angajatorii persoane fizice și/sau persoane juridice, sindicatele și patronatele, alte persoane juridice sau fizice care au aceasta vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă."
Pârâtul a avut calitatea de directorul adjunct de la Institutul Național de Dezvoltare Economică, iar între acesta și recurentul reclamant nu s-a încheiat un contract individual de muncă sau un act adițional de formare profesională, care să îi confere calitate procesuală pasivă în litigiul de dreptul muncii dedus judecății.
Astfel, tribunalul a constatat judicios faptul că pârâtul nu poate avea calitatea de parte în cauză, de vreme ce nu a fost angajatorul recurentului reclamant, Academia de Studii Economice din B fiind aceea care a avut calitatea de angajator al recurentului reclamant, astfel cum rezultă în mod neîndoielnic din contractul individual de muncă nr. 1138/1/24.03.2003 depus la dosar.
Adresa nr.103/16.09.2005 invocată în cauză de către recurentul reclamant, prin care se aducea la cunoștința Directorului CCINA B faptul că "Programul în colaborare cu Camerele de Comerț se aproprie de finalizare datorită încetării finanțării internaționale oferită de Geneva" și că "în perioada 16 septembrie - 4 va avea loc pregătirea lucrărilor de disertație pentru cursanții interesați și eligibili de a obține Diploma de Studii B, fără a se mai organiza noi cursuri." a fost semnată de către pârâtul în calitate de director adjunct al Institutului Național de Dezvoltare Economică, iar nu în calitate de persoană fizică, ca atare corect s-a constatat că nu există identitate între acesta și titularul obligației deduse judecății.
Nu s-a putut reține că pârâtul l-a împiedicat pe recurentul reclamant să-și exercite sarcinile de serviciu, din înscrisurile depuse la dosar rezultând că recurentul reclamant a fost cel care a avut inițiativa încetării raporturilor de muncă cu angajatorul Academia de Studii Economice, conform art.79 Codul muncii, prin demisie.
Legat de rolul activ al judecătorului, instanța de recurs a reținut că prima instanță nu a încălcat prevederile art.129 alin.5 pr.civ. la dosar fiind depuse suficiente dovezi referitoare la raporturile de muncă ale recurentului reclamant.
De asemenea, instanța de fond a respectat prevederile art.129 alin.1 pct.6 și art.261 alin.1 pct.5 pr.civ, în considerentele hotărârii recurate fiind arătate atât obiectul cauzei, susținerile părților, cât și motivele de fapt și de drept care au fost avute în vedere la soluționarea cauzei.
Nu s-a putut reține că motivarea instanței de fond este ambiguă, de vreme ce argumentele cuprinse în sentința recurată sunt clare, concise, cu trimiteri la mijloacele de probă relevante administrate în cauză.
Nu s-a putut primit critica referitoare la faptul că procesul nu a fost echitabil, de vreme ce recurentul reclamant a avut posibilitatea să își facă apărările necesare cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârât prin întâmpinare, fiindu-i acordat un termen de judecată în acest sens, astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul din 7.03.2008.
De vreme ce s-a apreciat ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, prima instanță corect nu a intrat în cercetarea fondului pricinii, motiv pentru care nu se poate reține că s-a omis a se analiza obiectul acțiunii.
Nu s-a putut aprecia că s-a încălcat principiul contradictorialității prin faptul că nu i s-a cerut pârâtului să răspundă la toate capetele din cerere, de vreme ce acesta a fost citat cu copie de pe acțiune și cu mențiunea de a depune întâmpinare, iar la dosarul cauzei s-a depus o astfel de întâmpinare prin care s-a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, la care s-au atașat înscrisuri doveditoare, excepție a cărei soluționare favorabilă a făcut de prisos cercetarea fondului cauzei.
Instanța de recurs a reținut ca fiind neîntemeiată și critica referitoare la cererea de chemare în garanție, întrucât prima instanță a interpretat și aplicat corect prevederile art.60 - 63.pr.civ. soluționarea acestei cereri depinzând de modul în care este judecată cererea principală. Astfel, de vreme ce cererea principală a fost respinsă, iar pârâtul nu a căzut în pretenții, prima instanță corect a respins și cererea de chemare în garanție.
În ceea ce privește durata procesului, instanța de recurs a reținute că aceasta nu a fost excesivă, având în vedere că s-a impus transferarea dosarului de la Judecătoria Sectorului 1 B la Tribunalul București, ca urmare a admiterii excepției de necompetență materială, apoi citarea chematului în garanție, precum și încuviințarea cererii de amânare formulată de către recurentul reclamant, în temeiul art.156 pr.civ.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul.
Prin decizia civilă nr.3291/R/13.05.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (1926/2009), a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr.493/R din data de 28.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (7303/2008), în contradictoriu cu intimații Academia de Studii Economice - Institutul Național de Dezvoltare Economică și.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că potrivit art.317 alin.1 pct.1 pr.civ. o hotărâre irevocabilă poate fi atacată pe calea contestației în anulare atunci când procedura de citare cu partea nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
Așadar, pentru a exista acest motiv de contestație în anulare este necesar ca procedura de chemare pentru termenul când a avut loc judecata pricinii să nu fi fost legal îndeplinită față de partea care a exercitat prezenta cale de atac extraordinară, în speță față de contestatorul.
Verificând procesul-verbal întocmit de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură, aflat în dosarul instanței de recurs, Curtea constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.100 pr.civ. ceea ce înseamnă că procedura cu partea recurentă a fost legal îndeplinită pentru termenul când s-a judecat în fond recursul.
De altfel, astfel cum rezultă din practicaua hotărârii supuse prezentei căi extraordinare de atac, contestatorul a fost prezent la termenul când s-a judecat recursul, având posibilitatea de a-și susține oral apărările în cauză.
Cum contestația în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, Curtea constată ca fiind nefondat primul motiv de contestație în anulare, de vreme ce din probele administrate în cauză nu a rezultat faptul că instanța de recurs, care a pronunțat decizia atacată în cauză, a judecat pricina în fond cu încălcarea procedurii de citare cu partea recurentă, în sensul dispozițiilor art.317 alin.1 pct.1 pr.civ.
În privința celui de al doilea motiv de contestație în anulare, întemeiat pe dispozițiile art.318 teza a II-a pr.civ. Curtea reține că instanța de recurs nu a omis din greșeală să examineze vreunul dintre motivele de casare cu care a fost învestită de către recurent.
Astfel, în privința excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, instanța de recurs a reținut ca fiind nefondată critica adusă hotărârii recurate de către recurentul reclamant, avându-se în vedere că pârâtul a avut calitatea de directorul adjunct de la Institutul Național de Dezvoltare Economică și că între acesta și recurentul reclamant nu s-a încheiat un contract individual de muncă sau un act adițional de formare profesională, care să îi confere calitate procesuală pasivă în litigiul de dreptul muncii dedus judecății.
S-a mai constatat în recurs că pârâtul nu poate avea calitatea de parte în cauză, de vreme ce nu a fost angajatorul recurentului reclamant, Academia de Studii Economice din B fiind aceea care a avut calitatea de angajator al recurentului reclamant, astfel cum rezultă în mod neîndoielnic din contractul individual de muncă nr. 1138/1/24.03.2003 depus la dosar.
Referitor la adresa nr.103/16.09.2005 invocată în cauză de către recurentul reclamant, prin care se aducea la cunoștința Directorului CCINA B faptul că "Programul în colaborare cu Camerele de Comerț se aproprie de finalizare datorită încetării finanțării internaționale oferită de Geneva" și că "în perioada 16 septembrie - 4 va avea loc pregătirea lucrărilor de disertație pentru cursanții interesați și eligibili de a obține Diploma de Studii B, fără a se mai organiza noi cursuri.", instanța de recurs a reținut că această adresă a fost semnată de către pârâtul în calitate de director adjunct al Institutului Național de Dezvoltare Economică, iar nu în calitate de persoană fizică și ca atare, a constatat că nu există identitate între acesta și titularul obligației deduse judecății.
Prin hotărârea instanței de recurs s-a mai avut în vedere că pârâtul nu l-a împiedicat pe recurentul reclamant să-și exercite sarcinile de serviciu, din înscrisurile depuse la dosar rezultând că recurentul reclamant a fost cel care a avut inițiativa încetării raporturilor de muncă cu angajatorul Academia de Studii Economice, conform art.79 Codul muncii, prin demisie.
Legat de rolul activ al judecătorului, instanța de recurs a reținut că prima instanță nu a încălcat prevederile art.129 alin.5 pr.civ. la dosar fiind depuse suficiente dovezi referitoare la raporturile de muncă ale recurentului reclamant.
De asemenea, instanța de recurs a constatat că instanța de fond a respectat prevederile art.129 alin.1 pct.6 și art.261 alin.1 pct.5 pr.civ, în considerentele hotărârii recurate fiind arătate atât obiectul cauzei, susținerile părților, cât și motivele de fapt și de drept care au fost avute în vedere la soluționarea cauzei.
Critica recurentului referitoare la faptul că procesul nu a fost echitabil, a fost înlăturată de către instanța de recurs, motivat de faptul că acesta a avut posibilitatea să își facă apărările necesare cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârât prin întâmpinare, fiindu-i acordat un termen de judecată în acest sens, astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul din 7.03.2008.
În privința cererii de chemare în garanție, instanța de recurs a avut în vedere prevederile art.60 - 63.pr.civ. și a arătat că soluționarea acestei cereri a depins de modul în care a fost judecată cererea principală.
Împotriva acestor decizii și sentinței civile a formulat revizuire contestatorul.
În motivarea cererii de revizuire, îndreptată împotriva sentinței civile nr.5345/4.07.2008, pronunțată de Tribunalul București, revizuientul a arătat că rima p. instanță a pronunțat respectiva sentință, în temeiul unei excepții procesuale, respectiv lipsa calității procesuale a pârâtului și neglijând prevederile art.129.6 Cod pr.civ. nu a soluționat cererea cu care a fost investită, respectiv capetele de cerere, deci s-a pronunțat la altceva decât i s-a cerut.
Cu privire la decizia nr.493/R/28.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, s-a arătat că deși revizuientul a formulat cerere de recurs prin care a solicitat Curții de apel să exercite un control juridic asupra hotărârii instanței de fond și în conformitate cu prevederile art.269 Codul muncii să oblige pârâtul la plata de daune, în loc să judece pricina în fond, care înseamnă capetele de cerere enumerate, instanța de recurs a confirmat excepția lipsei calității procesuale pasive și celelalte "argumente" ale instanței de fond.
Referitor la decizia nr.3291/R/13.05.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, s-a arătat că deși s-a formulat contestație în anulare, prin care s-a solicitat Curții de apel reanalizarea actului dedus judecății, rejudecarea în fond și pronunțarea unei noi hotărâri corecte, în loc de soluționarea acestei cereri, instanța fără o analiză juridică, nu a dat altă soluție asupra fondului și nu a schimbat situația de fapt, confirmând excepțiile procedurale ale celorlalte instanțe.
S-a mai arătat că la toate cele trei instanțe reclamantul a cerut daune, pretenții formulate în condiții procedurale prin cereri scrise, note scrise și cereri verbale, însă acestea nu au soluționat cererile cu care au fost legal investite, deși în toate cazurile a fost clar stabilit obiectul pricinii dedus judecății.
Hotărârile sunt sumare, cu aplicarea, interpretarea greșită sau neglijarea legii, schimbând situația de fapt și conducând la pierderea procesului.
Conform prevederilor art.2811pr.civ. sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul și întinderea dispozitivelor și hotărârilor, pentru înlăturarea dispozițiilor potrivnice. In cererea de recurs s-a arătat documentat că sentința Tribunalului este nelegală, netemeinică și nemotivată, iar procesul nu a fost echitabil, în loc de analiză juridică și îndreptarea soluțiilor, instanțele confirmă soluțiile date de instanța de fond.
În realitate arată revizuientul din probele administrate rezultă că, a avut calitatea de director adj. și între acesta și revizuient nu s-a încheiat un contract individual de muncă sau alt act adițional de formare profesională care să-i confere calitate procesuală.
S-a mai arătat că instanțele au reținut că pârâtul a semnat adresa de încetare a activității programului în calitate de director și nu de persoană fizică, ca atare nu există identitate între acesta și titularul obligației deduse judecății. Dar el este de fapt singurul titular.
Revizuientul a mai susținut că instanțele au reținut că pârâtul nu l-a împiedecat pe reclamant să-și exercite sarcinile de serviciu, din înscrisuri rezultând că el a avut inițiativa încetării raporturilor de muncă. înscrisurile sunt scrisoarea nr.103 datată 16.09.2005 prin care pârâtul a dispus abuziv încetarea programului "fără a se mai organiza cursuri" și demisia reclamantului datată 10.11.2005 după aproape 2 luni), pentru că a rămas fără obiect de activitate;
Hotărârile mai sus amintite au mai fost criticate și sub aspectul susținerii că soluționarea cererii de chemare în garanție a depins de modul în care a fost judecată cererea principală, în condițiile în care cererea a fost rezolvată într-un mod nelegal.
Revizuientul a mai susținut și faptul că, în mod eronat în decizia nr.493/R/28.01.2009, se arată că recurentul a fost încadrat la 1.03.2003 ca pensionar în cadrul, situație și care nu se bazează pe un document doveditor, din moment ce recurentul era o persoană activă și la 1.03.2003 și în perioada următoare, fiind detașat la pentru coordonarea programului, așa cum arată documentele din dos.14024.
În final, s-a arătat și faptul că intimatul este singura persoană răspunzătoare pentru fapta culpabilă.
Analizând cererea de revizuire, formulată întemeiată pe dispozițiile art.322.2 pr.civ. Curtea reține Următoarele:
Potrivit art.323 pr.civ. cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere.
În speță, se observă faptul că revizuientul a sesizat Curtea de APEL BUCUREȘTI cu o cerere de revizuire îndreptată împotriva deciziilor civile nr.3291/R din 13.05.2009 și nr.493/R din 28.01.2009, pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarele nr-, respectiv nr- și a sentinței civile nr.5345 din 04.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Cu privire la cererea de revizuire îndreptată împotriva sentinței civile nr.5345 din 04.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, Curtea în temeiul dispozițiilor art.323 alin.1 pr.civ. va dispune declinarea competenței de soluționare a acesteia, în favoarea Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Referitor la deciziile nr.3291/R din 13.05.2009 și nr.493/R din 28.01.2009, pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI, se rețin următoarele:
Potrivit art.322 pr.civ. se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanța de recurs atunci când evocă fondul.
Însă, prin decizia civilă nr.493/R/28.01.2009, Curtea de APEL BUCUREȘTI nu a evocat fondul ci a respins ca nefondat, recursul formulat de recurentul împotriva sentinței civile nr.5345/4.07.2008, pronunțată de Tribunalul București, menținându-se cele stabilite de instanța a cărei hotărâre a fost recurată, iar prin decizia civilă nr.3291/R/13.05.2009, s-a respins, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile mai sus amintite.
Or, revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare ce se poate exercita doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, situație ce nu se regăsește în speța de față.
Cum din analiza deciziilor revizuite nu rezultă existența situației premisă reglementată de dispozițiile art.322 pr.civ. și anume, existența unei hotărâri dată de o instanța de recurs atunci când evocă fondul, în temeiul dispozițiilor legale mai sus indicate urmează a se respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul, împotriva deciziilor civile nr.3291/R din 13.05.2009 și nr.493/R din 28.01.2009, pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarele nr-, respectiv nr-, în contradictoriu cu intimații, Academia de Studii Economice - Institutul Național de Dezvoltare Economică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul, împotriva deciziilor civile nr.3291/R din 13.05.2009 și nr.493/R din 28.01.2009, pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarele nr-, respectiv nr-, în contradictoriu cu intimații, Academia de Studii Economice - Institutul Național de Dezvoltare Economică.
Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuientul, împotriva sentinței civile nr.5345 din 04.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.120/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații, Academia de Studii Economice - Institutul Național de Dezvoltare Economică, în favoarea Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Irevocabilă cu privire la respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, formulată împotriva deciziilor civile nr.3291/R din 13.05.2009 și nr.493/R din 28.01.2009, pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarele nr-, respectiv nr-.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare cu privire la declinarea de competență, privind cererea de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr.5345 din 04.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.120/3/LM/2008.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
ta
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
13.12.2009
Jud. fond.: Dalina;
Jud. recurs și contestație în anulare:;;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Enache Daniela Georgeta
