Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 669/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 669/
Ședința publică din 25 aprilie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,- și Direcția Generală a Finanțelor Publice H, Direcția Generală a Finanțelor Publice V, ambele în nume propriu și în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.3029 din 6 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea, se constată că au sosit relațiile solicitate de la Tribunalul Harghita, referitoare la drepturile bănești achitate reclamantei.
Având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, în raport de actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin acțiunea înaintată la 20 noiembrie 2007 la Tribunalul Harghita, reclamanta, a chemat în judecată pe pârâții Minierul Justiției, Tribunalul Vaslui, Ministerul Economiei și Finanțelor și DGFP V, solicitând obligarea în solidar a pârâților la plata diferențelor de drepturi salariale, echivalente cu sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 11.04.2002-31.05.2002, cu actualizare în momentul plății. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului de rând II să înscrie în carnetul de muncă sporul solicitat iar pârâtul de rând III să aloce fondurile necesare plății. În susținerea acțiunii, reclamanta s-a prevalat de decizia VI din 15 ianuarie 2007 ICCJ B, prin care s-a stabilit că în aplicarea nediscriminatorie a disp.art.11 din OUG nr.177/2002 și a disp.art.28 din OUG nr.43/2002, modificată prin OUG nr.24/2004, aprobată prin Legea nr.601/2004, drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraților.
Prin sentința civilă nr.3029 din 6 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive, invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin H; s-a admis acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Vaslui, Ministerul Economiei și Finanțelor și V; a obligat pârâții în solidar să plătească reclamantei suma de 593 lei reprezentând diferențele de drepturi salariale echivalente cu sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 11.04.2002-31.05.2002 cu actualizarea sumei în raport de rata inflației calculată până la data plății efective; a obligat pârâtul Tribunalul Vaslui să înscrie în carnetul de muncă al reclamantei drepturile acordate prin hotărâre iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare în vederea efectuării plăților solicitate de către reclamantă.
Împotriva sentinței civile menționate, DGFP H și DGFP V, în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor, au declarat în termen legal recurs solicitând modificarea în parte a hotărârii și respingerea acțiunii față de minister, pentru lipsa calității procesual pasive a acestuia.
În opinia recurentelor, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate decât în cadrul unui raport juridic de muncă clar definit, ceea ce nu există între părți. În lipsa unui raport juridic obloigațional, sarcina plății tuturor drepturilor salariale și de orice natură, revine exclusiv angajatorului. Rolul ministerului este de a răspunde numai de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor de buget depuse de ordonatorii de credite, iar în caz de divergență, guvernul este organul competent a lua decizii.
Cele două recurente mai invocă și excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune la reclamantei, iar pe fondul pricinii consideră neîntemeiată acțiunea, întrucât prin OUG nr.43/2002 modificată prin OUG nr.24/2004, se stabilesc în mod clar și limitativ care sunt categoriile de magistrați cărora li se acordă sporul de 30%, în funcție de anumite criterii legate de complexitatea activității desfășurate și de riscul la care sunt supuși.
În drept recurentele au invocat motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ.
În termen legal s-a declarat recurs și de către Ministerul Justiției, solicitându-se modificarea în tot a hotărârii, rejudecarea pricinii și respingerea acțiunii reclamantei, prevalându-se de motivul prev. de art.304 pct.5,9 pr.civ.
În primul rând, se invocă faptul că hotărârea primei instanțe a încălcat formele de procedură prev. de art.105 alin.2 pr.civ. întrucât cauza s-a soluționat la primul termen de judecată iar recurentul a depus cerere de amânare pentru a formula întâmpinare. De asemenea, se invocă și excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamantei, întrucât decizia VI/2007 a ICCJ nu a stabilit în cuprinsul său un termen de la care a început să curgă prescripția, astfel că începutul cursului prescripției trebuie determinat potrivit Decretului nr.167/1958 și art.283 Codul muncii.
Recursurile deduse judecății sunt nefondate, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art.156 pr.civ. instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivat. Este adevărat că la dosarul cauzei s-a depus o cerere de amânare în vederea formulării întâmpinării, la primul termen de judecată, când instanța a reținut cauza în pronunțare. Însă, acordarea termenului de amânare fiind facultativă și cum potrivit art.114 ind.1 alin.2 pr.civ. întâmpinarea se depune cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată, se apreciază că în cauză nu au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 pr.civ. Pe cererea de amânare din dosarul de fond de la fila 17, este făcută și mențiunea "de cusut după ședință", ceea ce înseamnă că cererea de amânare a ministerului a fost depusă la dosar după închiderea dezbaterilor.
În legătură cu excepțiile de procedură invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor prin cele două direcții subordonate, curtea apreciază că ministerul are calitate procesual pasivă în cauză, deoarece potrivit HG nr.208/2005 și Legii nr.500/2002, ministerul coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. De asemenea, calitatea procesual pasivă a MEF se justifică și prin disp.art.1 din OG nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288 din 2002, potrivită cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul unor titluri executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele ale acestora cu titlu de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plată respectivă. Drepturile salariale solicitate de reclamantă nu pot fi plătite decât după aprobarea dată de MEF, împreună cu ceilalți pârâți, aceștia fiind obligați concomitent de lege să aprobe sumele datorate. Cele două direcții județene financiare sunt chemate să execute dispozițiile MEF la nivel județean, potrivit descentralizării locale în cadrul administrației publice de stat.
În legătură cu excepția prescripției extinctive invocată de ambii recurenți, aceasta în mod legal și temeinic a fost respinsă de către prima instanță, întrucât plata muncii umane reprezintă valoarea acesteia, materializată prin forme distincte de salarizare, având în esență aceleași consecințe juridice. Pretențiile reclamantei se bazează pe un serviciu deja prestat, ele constituind bunuri în sensul practicii CEDO, proprietatea asupra acestor bunuri conferind dreptul reclamantei de a nu fi lipsită de ele în mod nejustificat. Actele internaționale ratificate de România în condițiile art.20 din Constituția României, nu prevăd limitări ale drepturilor reclamate, decât în condiții speciale, ce nu sunt întrunite în speță.
Analiza excepției invocate trebuie făcută și prin prisma deciziei VI/2007 a ICCJ, care în interpretarea art.33 din Legea nr.50/1996 a statuat că și magistrații sunt îndreptățiți la plata sporului de anticorupție în cuantumul prevăzut de lege, decizie publicată în Monitorul Oficial. Coroborând acest eveniment cu pronunțarea hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării din 6 iulie 2006, rezultă fără echivoc faptul că dreptul material la acțiune al reclamantei nu este prescris, în caz contrar, însemnând o altă discriminare în sarcina reclamantei.
Însă, pe parcursul derulării procesului civil de față, reclamantei i-a fost achitat sporul de anticorupție acordat prin hotărârea menționată din fondurile bănești ale Tribunalului Harghita, în baza adresei nr.1013/25.02.2008 a Ministerului Justiției adresată tuturor ordonatorilor secundari și terțiari de credite din cadrul autorității judecătorești. Fiind vorba de o plată benevolă vizând prestații succesive în timp, precum și de o obligație naturală de plată, prin efectul plății de către debitor nu mai subzistă și nu poate fi invocată prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune.
Pe fondul pricinii, recurenții nu fac nicio critică soluției instanței de fond, care și-a întemeiat hotărârea pe decizia nr.VI/2007 a ICCJ, stabilindu-se că în aplicarea nediscriminatorie a disp.art.11 alin.1 din OUG nr.177/2002 și a disp.art.28 alin.4 din OUG nr.43/2002, modificată prin OUG nr.24/2004 și aprobată prin Legea nr.601/2004, drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraților. Relevantă este și hotărârea nr.185/2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, publicată în Monitorul Oficial nr.244/2002, hotărâre ce se coroborează și cu disp.art.28 din OUG nr.43/2002.
Față de cele ce preced, recursurile declarate în cauză sunt nefondate și în consecință urmează a fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții cu sediul în M C-, județul H și cu sediul în V-, județul V, în nume propriu și în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor cu sediul în B-, sector 5, și Ministerul Justiției, cu sediul în B -, sector 5, împotriva sentinței civile nr.3029 din 6 decembrie 2007 Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
21.05.2008.
Jud.fond: -
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
