Pretentii civile. Speta. Decizia 711/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 711/
Ședința publică din 25 aprilie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, județul H, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.101 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, în raport de actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înaintată la 23 mai 2007 la Tribunalul Harghita, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Tg-M, Tribunalul Harghita și Ministerul economiei și Finanțelor, solicitând obligarea în solidar la plata primei de vacanță aferente anului 2005, în cuantum de 658 lei (RON).
În drept, reclamanta s-a prevalat de dispozițiile OG nr.83/2000 care au modificat Legea nr.50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și care a suspendat aplicarea dreptului solicitat. Ulterior, prin art.50 din OUG nr.177/2002, s-a abrogat art.41 din legea sus citată doar în ceea ce privește drepturile magistraților, pentru personalul auxiliar de specialitate rămânând aplicabile în continuare dispozițiile Legii nr.50/1996.
Prin sentința civilă nr.2215 din 28 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Harghita - secția civilă, în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive, precum și excepția prematurității formulării cererii, invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin H; s-a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Tg-M, Tribunalul Harghita și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta.
Curtea de Apel Tg-M, prin decizia civilă nr.1106/R din 12 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, a admis recursul reclamantei, a casat integral hotărârea atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, Tribunalul Harghita, avându-se în vedere încheierea pronunțată de instanța supremă la data de 21 mai 2007 prin care s-a precizat că și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de prima de vacanță, precum și intervenirea și publicarea în Monitorul Oficial a deciziei nr.XXIII/2005 a ICCJ B, care este obligatorie pentru toate instanțele judecătorești.
În rejudecare, Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr.101 din 24 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, a respins excepția lipsei calității procesual pasive, precum și excepția prematurității formulării cererii, invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin H; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de Apel Tg-M, Tribunalul Harghita și Ministerul Economiei și Finanțelor; a obligat în solidar pârâții să plătească reclamantei suma de 658 lei, reprezentând prima de vacanță neachitată, aferentă anului 2005, actualizată cu indicele de inflație până în momentul plății.
Împotriva sentinței civile menționate DGFP H, în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, a înaintat în termen legal recurs solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul respingerii acțiunii față de minister, invocându-se lipsa calității procesual pasive a acestuia.
În drept, recurenta s-a prevalat de disp.art.304 pct.9 pr.civ. relevând că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata unor drepturi salariale sau de orice altă natură, către salariații altor instituții. Rolul ministerului este de răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor de buget depuse de ordonatorii principali de credite, iar Guvernul este organul competent să ia decizii. Pe fondul pricinii, recurenta consideră neîntemeiată acțiunea reclamantei, avându-se în vedere că plata primelor de vacanță a fost suspendată prin numeroase acte normative din ultimii anii, ultimul act fiind Legea nr.379/2005 care a dispus suspendarea până la data de 31 decembrie 2006.
Recursul dedus judecății este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Privitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerului economiei și Finanțelor este de consemnat faptul că atât doctrina cât și practica judiciară în materie au statuat faptul că în materia litigiilor de muncă, citarea MEF și chemarea lui în garanție este admisibilă, deoarece pârâții nu au nicio acțiune în regres împotriva ministerului. Această cerere este întemeiată și în temeiul art.16 din HG nr.2192/2004 și art.13 din Lege anr.379/2005, raportat la art.60 pr.civ. ministerul răspunzând pentru finanțarea instituțiilor publice, care cuprinde atât finanțarea de bază cât și cea complementară. Potrivit disp.art.167 alin.5 din aceiași lege, în finanțarea de bază sunt cuprinse și cheltuielile de personal.
În completare, potrivit Legii nr.500/2002 și HG nr.208/2005, MEF coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anula de execuție.
În plus, calitatea procesuală pasivă a MEF se justifică și prin disp.art.1 din OUG nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Ca atare, MEF are calitate procesuală pasivă în cauză, atât sub aspectul opozabilității cât și a executării hotărârii de către reclamantă.
Pe fondul pricinii, prima instanță a reținut în mod corect că acțiunea reclamantei este întemeiată, având în vedere încheierea dată de instanța supremă la data de 21 mai 2007 precum și intervenirea deciziei nr.XXIII/2007 a ICCJ, care are caracter obligatoriu pentru toate instanțele judecătorești.
Inițial, prin decizia menționată s-a stabilit că magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001-2002, conform art.41 din legea nr.50/1996. La pronunțarea acestei decizi s-a reținut faptul că de la 1 ianuarie 2003 când a intrat în vigoare OUG nr.177/2002, erau abrogate implicit și disp.art.41 din legea sus citată.
Îndreptarea greșelii materiale prin încheierea civilă a instanței supreme a vizat înlăturarea mențiunii "și personalul auxiliar de specialitate" context în care aspectele reglementate prin decizie nu vizează și personalul auxiliar de specialitate care își desfășoară activitatea în cadrul instanțelor judecătorești.
Prin OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, s-a prevăzut că magistrații și celelalte categorii de personal salarizate potrivit legii au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu.
Hotărârea primei instanțe este ferită de critici, în sensul în care la momentul formulării cererii normele legale de suspendare cuprinse în Legea nr.511/2004 și Legea nr.379/2005 nu mai erau în vigoare, astfel că legalitatea acestor norme și concordanța lor cu prevederile constituționale este atributul instanței judecătorești sesizată cu judecare a cererii potrivit art.29 din Legea nr.47/1992.
Din această perspectivă instanța de fond a reținut în mod corect că dispozițiile legii bugetare prin care prima de concediu a fost suspendată, contravin prevederilor art.53 și 15 alin.2 din Constituție. Mai mult decât atât la momentul ieșirii din vigoare a legii bugetare, dispoziția de suspendare nu mai poate fi aplicată, ca atare, la momentul sesizării instanței pentru anul 2005 nu mai există norme legale în vigoare prin care dreptul solicitat să poată fi considerat suspendată.
Având în vedere cele de mai sus, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, nefiind incident motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul H cu sediul în M C-, județul H, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor cu sediul în B-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.101 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
20.05.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
