Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 6733/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6733
Ședința publică din data de 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Judecător - -
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.3085/19.12.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, - și intimații pârâți Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Gorj.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, că în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.3085/19.12.2007 a admis în parte acțiunea formulată de petenții -, -, împotriva intimaților Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Gorj și Ministerul Finanțelor Publice.
A obligat intimații să plătească petenților contravaloarea majorărilor salariale de 5% începând cu 01.01.2007, 2% începând cu 01.04.2007 și 11% începând cu 01.10.2007, ce vor fi actualizate la data plății.
A obligat intimatul Tribunalul Gorj să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
A respins capetele de cerere privind înlăturarea discriminării pe viitor, a dobânzilor legale și a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin adoptarea unor acte normative pentru majorarea salariilor unor categorii de salariați, pe tranșe, în cursul anului 2007 s-a creat un tratament discriminatoriu între categoria socială a reclamanților și celelalte categorii sociale.
Apărarea intimatei în sensul că nu poate fi vorba de o situație comparabilă sau a unei analogii, în sensul nr.OG 137/2000, nu poate fi reținută în raport de definiția discriminării directe dată de Directiva nr. 2000/EC/1943 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de rasă și origine etnică și Directiva nr. 2000/EC/1978, privind crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă, care analizează tratamentul diferențiat din prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare.
Astfel, instanța a apreciat că situația categoriei profesionale a consilierilor de probațiune, cu privire la neacordarea majorărilor salariale, trebuie analizată comparativ cu situația altor categorii profesionale, aflate într-o situație comparabilă.
Întrucât aceste majorări salariale s-au acordat în principal pentru acoperirea inflației este evidentă discriminarea petenților față de celelalte categorii de salariați care au beneficiat de aceste majorări pe parcursul anului 1997.
Trebuie reținut că în anii anteriori și petenții au beneficiat de diferite procente de majorări salariale în scopul acoperirii inflației ca urmare a majorării prețurilor la produsele alimentare și de consum.
Pentru considerentele expuse mai sus, s-a admis acțiunea în sensul obligării intimaților la plata către petenți a contravalori majorărilor salariale de 5%, 2% și 11%, sume ce vor fi actualizate la data plății, cu obligarea intimatului Tribunalul Gorj, să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Cu privire la capătul de cerere de înlăturare a discriminărilor pe viitor, instanța l-a respins fiind vorba de o situație care nu s-a născut încă.
S-a respins și cererea privind acordarea dobânzilor legale, care nu pot fi acordate în paralel cu coeficientul de inflație, precum și cheltuielile de judecată ce nu au fost dovedite.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Economiei și Finanțelor.
Primul recurent critică sentința în sensul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Instanțele judecătorești nu au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Câtă vreme drepturile solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute de legeislația în vigoare,prin acordarea indexărilor salariale,instanța și-a arogat atribuții de legiferare.
A doua critică vizează lipsa de temei legal al hotărârii care a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel nu poate fi reținută discriminarea întrucât reglementarea prin lege sau alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane, excede cadrului legal stabilit de OG 137/2000,câtă vreme consilierii de probațiune nu se află în situații similare și nici comparabile,din punct de vedere al răspunderii,complexității și interdicțiilor specifice cât și al salarizării.
Prin notele scrise depuse la dosar învederează că,Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de și a constatat că prevederile art.1, art.2 al.3 și art.27 al.1 din OG 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege.
Totodată, Curtea Constituțională a constatat că înțelesul dispoz. OG 137/2000, prin care se conferă instanțelor competența de a desființa norme juridice sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor.
Așadar, stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului, și prin urmare, modul de stabilire prin lege a unor drepturi nu este o măsură ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării.
Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Economiei și Finanțelor critică sentința în sensul lipsei calității sale procesuale pasive, precizând că are doar atribuții în ceea ce privește elaborarea proiectului legii bugetare anuale și nu ar putea fi obligat la plată către salariații altor instituții, atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților având exclusiv Ministerul Justiției.
Recursurile sunt fondate pentru următoarele argumente:
În ceea ce privește recursul declarat de prin DGFP G, Curtea reține ca fiind fondată excepția invocată prin motivele de recurs referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive.
Aceasta, întrucât potrivit Legii 500/2002 are atribuții în ceea ce privește elaborarea proiectului Legii bugetare anuale pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite și nu poate fi obligat direct către reclamanți la plata drepturilor bănești solicitate, nefiind ordonator principal de credite, iar între el și aceștia nu există raporturi juridice de muncă.
În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Justiției, Curtea reține a fi fondată doar critica privind modul de soluționare al acțiunii pe fond.
Este nefondată prima critică care vizează depășirea de către prima instanță a atribuțiilor puterii judecătorești, critică întemeiată pe dipoz. art. 304 al.4 pr.civilă.
Astfel, în temeiul art.27 din OG 137/2000 persoana care se consideră discriminată poate să formuleze în fața instanței o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea reține următoarele împrejurări:
Prin OG 92/2000, s-au înființat serviciile de reintegrare socială a infractorilor și de supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate, ca organisme specializate fără personalitate juridică, sub autoritatea Ministerului Justiției.
Potrivit art.7 al.3 din această ordonanță, salarizarea personalului de integrare socială și supraveghere se realiza potrivit dispoz. Legii 50/1996.
În mai 2006 fost adoptată Legea 123 privind statutul personalului din serviciile de probațiune, denumire care înlocuiește serviciile de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor.
La art.7 din lege sunt prevăzute categoriile de personal ce fac parte din aceste servicii, printre care consilierii de probațiune.
La art.81 din această lege s-a făcut mențiunea, că până la adoptarea legii privind salarizarea personalului din serviciile de probațiune, rămân aplicabile dispoz. Legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată cu modificările și completările ulterioare.
La 14 iulie 2006 fost adoptată și Legea 327/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune, lege care reglementează expres modul de salarizare începând cu salariul de bază și sporurile de care beneficiază această categorie de personal.
Personalul din cadrul serviciilor de probațiune reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific, cu drepturi salariale stabilite prin lege specială.
Curtea concluzionează astfel, că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.2 din OG 137/2000 pentru a se reține existența unei situații discriminatorii, care i-ar fi îndreptățit pe reclamanți, să solicite acordarea unor despăgubiri, așa cum prevăd dispoz. art.27 din același act normativ.
Majorările salariale acordate prin acte normative altor categorii de personal,nu presupune plasarea acestora într-o situație discriminatorie,salarizarea diferită a acestor categorii de salariați fiind determinată de situațiile deosebite în care se găsesc aceștia,fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității.
Art.14 din CEDO interzice discriminarea cu privire la exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de convenție însă majorările salariale acordate prin acte normative demnitarilor, funcționarilor publici, salariaților contractuali ai statului și altor categorii de personal la fac referire reclamanții nu reprezintă un drept recunoscut de Convenție, pentru a se reține o eventuală încălcare a disp.art.14.
Sunt argumentele pentru care, Curtea în temeiul dispoz. art.312 pr.civilă va admite ambele recursuri și va modifica hotărârea primei instanțe, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.3085/19.12.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, - și intimații pârâți Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Gorj, având ca obiect, drepturi bănești.
Modifică sentința.
Respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud. MP /7.01.2010.
Tehn.red. /2 ex/
Jud. fond - E și I
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Mariana Pascu, Ligia Epure
