Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 679/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂNr. 679/
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier Răvdan
.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta " " - - RTFCG, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 416/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul G, domiciliat în F,-, județul B, având ca obiect drepturi bănești - PRETENȚII.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15.06.2009 fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 17.06.2009 și, ulterior la data de 18.06.2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 416/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea având ca obiect litigiul de muncă intervenit între reclamanta CFR CĂLĂTORI G, și pârâtul G.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 192 lei indemnizație de concediu de odihnă necuvenit, a sumei de 55 lei contribuții către bugetul de stat, a sumei de 226 lei c/val echipament de protecție nepredat, precum și a dobânzii legale calculate începând cu data pronunțării hotărârii și până la data plății.
Au fost respinse celelalte pretenții, ca nefondate.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 223/121/21.01.2009 pe rolul Tribunalului Galați - Secția civilă, reclamanta "CFR CĂLĂTORI" B - Regionala de Transport Feroviar de Călători Gas olicitat obligarea pârâtului G să-i plătească suma totală de 4233 lei, cu titlu de prejudiciu cauzat, compusă din: suma de 192 lei, contravaloare concediu odihnă încasată necuvenit, suma de 55 lei - contribuții plătite de reclamantă pentru pârât la bugetul de stat, suma de 226 lei - contravaloarea echipament de protecție nepredat, suma de 1344 lei, contravaloare autorizație de călătorie clasa a II-a și suma de 2416 lei, contravaloare a patru permise de călătorie clasa a II-a, precum și dobânda legală calculată debitului principal de 4233 lei, cu începere de la data producerii prejudiciului și până la data achitării integrale a sumei datorate.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost angajatul său în funcția de conductor tren I până la data de 23.09.2008, când i-a fost desfăcut disciplinar contractul de muncă prin Decizia nr-/2008.
A mai susținut că după desfacerea contractului de muncă și după verificarea evidențelor sale contabile s-a constatat că pârâtul îi datorează suma totală de 4233 lei, pârâtul a fost somat să-i plătească debitul conforma adresei nr-/2008, dar acesta nu a înțeles să-și achite benevol obligațiile, ceea ce a determinat promovarea prezentei acțiuni.
Totodată, reclamanta a arătat că pârâtul avea dreptul la 30 de zile concediu de odihnă anual, pentru perioada 01.01.2008 - 15.08.2008 pârâtul ar fi trebuit să beneficieze de 19 zile concediu de odihnă, dar a efectuat și i s-au plătit 21 zile concediu de odihnă, ceea ce impune restituirea sumei de 192 lei, cu titlu de contravaloare a două zile concediu de odihnă necuvenit.
De asemenea, reclamanta a precizat că pentru pârât a fost nevoită să plătească bugetului de stat, cu titlu de contribuții în sarcina societății angajatoare, în sumă de 55 lei.
A mai susținut că, pe perioada cât a fost angajat pârâtul a primit echipament de protecție, dar la momentul încetării raportului de muncă nu a restituit întregul echipament, respectiv un costum de iarnă, o scurtă, o, un bluzon și o pelerină, valoarea totală fiind de 226 lei.
Conform nr.OG 112/1999 pârâtul a primit o autorizație de călătorie clasa a II-a pentru anul 2004 și patru permise clasa a II-a cu câte 24 file fiecare pentru soție și cei trei fii, conform dispozițiilor art. 6 alin. 3 pct. 3 din nr.OG 112/1999 pârâtul având obligația să le restituie la momentul la care i s-a desfăcut contractul de muncă și a pierdut calitatea de angajat
A mai arătat că, în situația în care autorizația și permisele nu sunt restituite, se restituie contravaloarea lor (de 3760 lei, conform 1016/2007) indiferent dacă toate călătoriile gratuite au fost sau nu consumate până la data desfacerii contractului de muncă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu acte.
În drept, a invocat dispozițiile art. 270 și 285 Codul muncii.
Deși, legal citat pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nu și-a exprimat în scris poziția cu privire la acțiunea promovată.
Analizând și coroborând întreg materialul probator administrat în cauză, Tribunalul a apreciat că acțiunea este fondată în parte, având în vedere următoarele considerente:
Pârâtul a fost angajatul reclamantei în funcția de conductor de tren, prin Decizia nr-/23.09.2008 contractul de muncă a fost desfăcut disciplinar, decizie rămasă definitivă prin neatacarea ei în instanță.
Din actele contabile depuse de reclamantă la dosar (foaia colectivă de prezență pe lunile ianuarie - iunie 2008 și din statele de plată) rezultă că în anul 2008 pârâtul a absentat nejustificat în perioada 16.08. - 23.09.2008 (data desfacerii contractului de muncă), pentru perioada efectiv lucrată ar fi avut dreptul la 19 zile concediu de odihnă, dar a efectuat 21 de zile concediu de odihnă, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 270 al. 1 și 272 Codul muncii în referire la art. 145 Codul muncii se impune a plăti reclamantei suma de 192 lei, încasată astfel necuvenit.
Din adresa nr. 713/3/16/1049/22.12.2008 a G - Stații rezultă că pentru cele două zile de concediu de odihnă de care a beneficiat pârâtul necuvenit reclamanta a suportat contribuții către bugetul de stat în valoare de 55 lei.
Din fișele de magazie depuse de reclamantă la dosar rezultă că pe perioada derulării contractului de muncă pârâtul a beneficiat de echipament de protecție pe care ulterior nu l-a mai restituit, în valoare totală de 226 lei, astfel: un costum de iarnă, în valoare de 68,58 lei, o scurtă în valoare de 121,24 lei, o în valoare de 21,49 lei, un bluzon în valoare de 13,37 lei și o pelerină în valoare de 129 lei.
Având în vedere că la încetarea raporturilor de muncă angajatul are obligația de a restitui angajatorului echipamentul de protecție de care a beneficiat și a cărei perioadă de casare nu s-a împlinit, având în vedere că predarea aceasta nu a fost dovedită de către pârât și având în vedere dispozițiile art. 272 al. 2 Codul muncii, tribunalul a obligat pe pârât să-i plătească reclamantei suma de 226 lei cu titlu de echipament de protecție nepredat.
Din borderoul privind eliberarea autorizațiilor și a permiselor de călătorie gratuită pe calea ferată rezultă că la data de 08.02.2008 pârâtul a primit o autorizație de călătorie clasa a II-a și patru permise de călătorie clasa a II-a pentru el și familia sa, în conformitate cu nr.OG 112/1999.
În baza dispozițiilor art. 6 al. 2 lit. a și pct. 3 din nr.OG 112/1999 la momentul desfacerii disciplinare a contractului de muncă, dreptul de călătorie pe baza autorizației sau permisul de călătorie se pierde și autorizația și permisele de călătorie trebuie predate angajatorului.
Deși, reclamantei i s-a solicitat expres la termenul din data de 5.03.2009 să facă dovada de câte călătorii pe calea ferată a beneficiat pârâtul și fiecare membru al familiei sale pentru a se putea dispune cu privire la suma exactă pe care aceștia ar trebui să o plătească după deducerea contravalorii călătoriilor de care au beneficiat în perioada cât pârâtul avea calitatea de angajat, aceasta a arătat că o evidență a călătoriilor angajaților și membrilor familiilor acestora nu există și până la data desfacerii contractului de muncă exista posibilitatea ca nici o călătorie să nu fi fost efectuată sau să fi fost epuizate toate călătoriile repartizate pe un an întreg respectivelor persoane.
Având în vedere acest aspect, acela că reclamanta nu poate dovedi de câte călătorii a beneficiat pârâtul și familia sa până la data de 23.09.2008 (data desfacerii disciplinare a contractului de muncă) pentru a putea fi obligați să plătească contravaloarea restului de călătorii neefectuate, având în vedere că sarcina acestei probe îi incumbă reclamantei și respectând principiul de drept conform căruia dubiul îi profită debitorului obligației, tribunalul a respins acest capăt de cerere ca nefondat.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamanta CFR CĂLĂTORI B - G criticând-o în parte ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
Referitor la dovada numărului de călătorii efectuate de membrii de familie, a depus decizia privind folosirea permiselor de călătorie învederând faptul că nu exista garanția ca permisele aflate în această situație să nu se regăsească în evidența altor unități din țară.
A invocat temeiul de drept pe baza căruia a solicitat întreaga contravaloare a celor 4 permise de călătorie, respectiv Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1016/2007.
Referitor la c/val autorizației de călătorie clasa a II-a, posesorul unei astfel de legitimații are dreptul să călătorească fără restricții la clasa înscrisă pe legitimație, potrivit art. 6 din nr.OG 112/1999 și Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 1016/2007.
A solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile în sensul obligării pârâtului la plata sumelor reprezentând c/val autorizației de călătorie clasa a II-a de 1344 lei și a patru permise de călătorie în valoare totală de 24.165 lei cu dobânda legală până la data achitării debitului.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, nr.OG 112/1999, Ordinul nr. 1016/2007 și Metodologia de aplicare a nr.OG 112/1999.
Nu a fost formulată întâmpinare.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Criticile formulate de recurenta-reclamantă vizează exclusiv modalitatea de soluționare de către prima instanță a capetelor de cerere privind obligarea intimatului-pârât G la plata contravalorii permiselor de călătorie și a autorizației de călătorie clasa a II-a, emise în considerarea calității sale de salariat.
Prin decizia nr- din 23.09.2008 s-a dispus sancționarea disciplinară a intimatului-pârât cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă fapt ce atrage pierderea dreptului în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 2 lit. a și al alin. 3 din nr.OG 112/1999, cu modificările și completările ulterioare.
Referitor la aceste capete de cerere prima instanță a reținut că nu s-a făcut dovada faptului că intimatul-pârât și familia sa ar fi beneficiat de călătorii în baza autorizației și a permiselor eliberate, pentru a putea dispune cu privire la suma exactă datorată, deși o atare obligație procedurală îi revenea angajatorului.
Cu înscrisurile noi depuse în recurs potrivit art. 305 Cod procedură civilă, recurenta-reclamantă a făcut dovada utilizării permiselor de călătorie eliberate membrilor familiei intimatului-pârât pe perioada ulterioară desfacerii contractului individual de muncă, respectiv 26.09.2008 - 18.12.2008 până la concurența sumei de 592,9 lei (filele 41 - 58 dosar recurs).
În ceea ce privește autorizația de călătorie clasa a II-a emisă intimatului-pârât la data de 08.02.2008, c/val acesteia este de 1344 lei întrucât potrivit anexei la Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1016/2007, pentru fiecare autorizație de călătorie nominală sau carnet cu file de permis de călătorie, emise cu an de valabilitate 2008, se aplică tariful aferent, fără a se ține cont de data emiterii sau numărul călătoriilor efectuate cu legitimația respectivă.
În consecință, pentru considerentele arătat mai sus și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de reclamanta " " - - RTFCG,
- fi modificată în parte sentința civilă nr. 416/05.03.2009 a Tribunalului Galați.
- fi obligat pârâtul către reclamantă la plata sumelor de 1344 lei contravaloare autorizație călătorie clasa a II-a și 592,9 lei contravaloarea călătoriilor efectuate fără drept cu permisele de călători.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
ADMITE recursul declarat de reclamanta " " - B - RTFCG, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 416/05.03.2009 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 416/05.03.2009 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:
OBLIGĂ intimatul-pârât G, domiciliat în F,-, județul B, către recurenta-reclamantă " " - B - RTFCG și la plata sumelor de - 1344 lei, reprezentând contravaloarea autorizației de călătorie clasa a II-a și - 592,9 lei, reprezentând contravaloarea călătoriilor efectuate fără drept cu permisele de călătorie.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Benone Fuică
Pt. judecător pt. judecător pt. JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
- - - -, A -,
cf. art. 261 al. 2. cf. art. 261 al. 2. cf. art. 261 al. 2.
Președinte Președinte PREȘEDINTE: Benone Fuică
Judecător Dr. Judecător Dr. Judecător Dr.
Pt. grefier
,
cf. art. 261 al. 2.
Prim grefier
: - -/17.07.2009
: 2 ex.//03.08.2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /C-tin
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
