Pretentii civile. Speta. Decizia 689/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 689/
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de intimata cu sediul în G, str. G -, Bloc 7A,. 22, jud. G și contestatorul, domiciliat în G,-, - 19,. 43, jud. G împotriva sentinței civile nr. 397/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: recurentul-contestator personal și asistat de avocat cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta-intimată și reprezentantul acesteia avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Curtea, vis-a-vis de hotărârea instanței de fond comunicată intimatului-contestator invocă excepția tardivității recursului declarat de acesta.
Reprezentantul intimatului-contestator lasă la aprecierea instanței excepția de tardivitate invocată la acest termen.
Curtea, având în vedere că la acest moment nu sunt toate părțile reprezentate, iar dosarul nu a fost apelat în ordinea de pe lista de ședință dispune apelarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: recurentul- contestator personal și asistat de avocat cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta-intimată și reprezentantul acesteia avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul intimatului-contestator depune la dosar din partea doamnei avocat cerere de reziliere a contractului de asistență juridică.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului intimatului-contestator în dezbateri.
Reprezentantul intimatului-contestator pe excepția de tardivitate a recursului declarat de acesta lasă la aprecierea instanței.
Pe fondul cauzei reprezentantul intimatului-contestator solicită să se observe că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. Acel proces verbal nu poate ține loc de convocator, nu există o dovadă a înmânării convocatorului către contestator. Ca dovadă a convocării salariatului la cercetarea disciplinară societatea a depus un înscris care nu poate produce nici un fel de efecte juridice întrucât nu este datat, semnat, ștampilat și nici înregistrat la societate, sens în care în mod corect instanța de fond a constatat că decizia de desfacere a contractului de muncă este nulă. Reprezentantul intimatului-contestator precizează că a mai solicitat și plata unor daune în cuantum de 10.000 euro cu titlu de prejudiciu legată în mod intrinsec de constatarea nulității deciziei de desfacere a contractului individual de muncă. Solicită, în concluzie, admiterea recursului și, în rejudecare, admiterea în totalitate a contestației. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 397/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost respinsă excepția tardivității formulată de contestator.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata - SRL
A fost admisă excepția nulității absolute a deciziei nr. 64/2008 emisă de intimată.
S-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 64/2008 și a dispus plata drepturilor salariale până la data de 31.12.2008.
S-a luat act că nu s-a solicitat reîncadrarea în funcția avută anterior și s-a constatat că reclamantul este de acord cu încetarea contractului individual de muncă.
A fost respinsă cererea privind plata daunelor ca nefondată.
A fost obligată intimata către contestator la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- din 11.11.2008, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata - SRL, anularea deciziei nr. 64/01.09.2008, obligarea la daune reprezentând valoarea contractului care a fost încheiat până la data de 18.12.2006 și care a fost denunțat unilateral și abuziv, cu cheltuieli de judecată.
Motivându-și în fapt contestația a arătat că decizia de desfacere a cărții de muncă nu i-a fost comunicată niciodată, că decizia e nulă pentru lipsa cercetării prealabile, nu a fost convocat la discuții, nu i s-au luat declarații, nu i s-a dat posibilitatea să se apere. Cu privire la suma de 10.000 de euro, pe aceasta ar fi realizat-o dacă ar fi lucrat până la sfârșitul contractului.
Intimata, în termen legal, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației, întrucât decizia a fost comunicată la data de 28.09.2008, când societatea a depus întâmpinare și acte în dosarul nr-, astfel că față de momentul introducerii contestației, față de prevederile art. 283 Codul muncii, contestația este tardivă.
Pe fond, a solicitat respingerea contestației ca nefondată, expunând situația de fapt existentă în cauză, precizând că a fost convocat pentru a da explicații, dar a refuzat să se prezinte în fața comisiei.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 64/01.09.2008 emisă de intimată, contestatorului a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă.
Potrivit art. 268 alin. (5) din Codul muncii (o aplicație a termenului general prevăzut de art. 283 Codul muncii, invocat de intimată), decizia de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.
Așa cum e firesc, comunicarea trebuie făcută chiar de societatea angajatoare, în condițiile art. 268 pct. 3, 4 din Codul muncii, care prevăd:
(3) Decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării.
(4) Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată de acesta.
Intimata nu a parcurs această procedură, dar a depus decizia de desfacere a contractului individual de muncă, într-un alt dosar în care se judecau părțile, odată cu întâmpinarea. În situația în care această decizie ar fi fost comunicată contestatorului în acel dosar, s-ar fi putut admite ideea că termenul de contestație curge de la data unei astfel de comunicări.
Din toate verificările efectuate de Tribunalul Galați nu s-a putut stabili dacă actele anexe întâmpinării s-au depus în două exemplare și nu există la dosar nici o dovadă a comunicării deciziei, pe citația din dosarul nr- s-a consemnat doar comunicarea întâmpinării, nu și a altor acte.
Acest dubiu profită contestatorului, pentru că nu se poate stabili data la care el a luat cunoștință despre existența acestei decizii, pentru a putea promova contestația.
În consecință, instanța a respins excepția tardivității formulării contestației.
Cu privire la cea de-a doua excepție, tribunalul a apreciat-o întemeiată.
Conform dispozițiilor art. 267 din Codul muncii:
(1) Sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
(2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Ca dovadă a convocării salariatului la cercetarea disciplinară, societatea a depus un înscris care nu poate produce nici un fel de efecte juridice întrucât nu este datat, semnat, ștampilat și nici înregistrat la societate. Este un simplu înscris despre care nu se face nici o dovadă dacă s-a înmânat sau nu salariatului sau la ce dată.
În nici un caz acest înscris nu poate face dovada unei convocări la cercetarea disciplinară și, în condițiile în care s-a considerat că salariatul a lipsit nejustificat de la cercetare și aceasta s-a făcut în lipsa lui, este evident că lipsa unei convocări, făcută în condițiile legii, a fost de natură să-i producă acestuia un prejudiciu, constând în lipsa dreptului la apărare.
Instanța a admis contestația și a constatat nulitatea absolută a deciziei.
În temeiul art. 78 din Codul muncii, a repus părțile în situația anterioară, în sensul obligării societății la plata drepturilor salariale aferente perioadei de la data emiterii deciziei și până la 31.12.2008 (așa cum a solicitat contestatorul).
Conform principiului disponibilității, s-a luat act că nu se solicită reîncadrarea în muncă și că reclamantul este de acord cu încetarea contractului individual de muncă, societatea urmând a emite o decizie în acest sens.
S-a solicitat și plata unor daune în cuantum de 10.000 de euro, cu titlu de prejudiciu, reprezentând suma pe care ar fi realizat-o până la încetarea contractului. Or, potrivit art. 78 din Codul muncii, instanța poate dispune obligarea la plata salariilor și a celorlalte drepturi numai până la momentul reîncadrării. Întrucât în cauză nu s-a solicitat reîncadrarea, plata drepturilor s-a dispus, conform principiului disponibilității, până la data solicitată de contestator. Nu există temei juridic pentru obligarea la plata altor daune materiale decât cele prevăzute de art. 78 din Codul muncii, prin urmare, acest capăt de cerere a fost respins.
În baza art. 274 Cod de procedură civilă, a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestator reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs intimata - SRL și contestatorul.
Recurenta-intimată - SRL a criticat hotărârea primei instanțe invocând faptul că intimatului i s-a pus în vedere să se prezinte pentru declarații în legătură cu comportamentul său la locul de muncă și s-a făcut o mențiune a refuzului primirii acestei convocări semnată de colegii acestuia iar prin procesul-verbal al comisiei de cercetare disciplinară rezultă că nu s-a prezentat pentru a da explicații în legătură cu incidentul produs.
Acest lucru s-a produs în Spania, unde societatea recurentă nu își poate organiza lucrări proprii.
Angajatorul a dorit să respecte legislația și lipsa unui eventual formalism în înscrisuri nu poate duce la lipsa convocării în scris.
interpretat cu privire la momentul comunicării deciziei de concediere nu poate fi asimilat unei prezumții legale, în mod eronat reținându-se că nu se poate stabili cu exactitate data comunicării deciziei de concediere.
A solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației formulate.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurentul-contestator a criticat hotărârea primei instanțe încercând ca temei al despăgubirilor solicitate prevederile art. 992, 998 Cod civil, pentru acoperirea prejudiciului produs prin aplicarea nelegală de către societate a contractului, fiind pus în imposibilitatea de a realiza veniturile preconizate din muncă.
A solicitat admiterea recursului și, în judecare, admiterea integrală a contestației.
Examinând recursurile astfel declarate, pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul intimatei - SRL, prima instanță s-a pronunțat pe excepție constatând nulitatea absolută a concedierii dispusă prin decizia nr. 64/01.09.2008 pentru lipsa dovezii convocării la efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Potrivit dispozițiilor art. 267 alin. 1, 2 Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute nici o măsură, cu excepția celei prevăzută la art. 264 alin. 1 lit. a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întâlnirii.
Așa cum a reținut și prima instanță, angajatorul - SRL nu a făcut dovada întrunirii condițiilor prevăzute de lege în mod imperativ, referitoare la convocarea salariatului în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile iar în recurs nu s-au depus noi înscrisuri.
Procesele-verbale din data de 12.08.2008 întocmite de comisia de cercetare și invitația depuse la dosar nu oferă suficiente elemente care să conducă la concluzia certă a înștiințării legale a recurentului-contestator în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile.
În consecință, urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de intimata - SRL.
În ceea ce privește recursul declarat de contestatorul în cauză a fost invocată excepția tardivității acestuia.
Potrivit art. 301 Cod procedură civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 284 alin. 2 - 4 se aplică în mod corespunzător.
Cu titlu special, în cazul conflictelor de muncă, dispozițiile art. 80 din Legea nr. 168/1999 prevăd că termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Se au în vedere astfel dispozițiile art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă potrivit cărora termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici până când s-a sfârșit termenul.
În speță, sentința civilă nr. 397/03.03.2009 a Tribunalului Galația fost comunicată contestatorului la data de 07.04.2009 (fila 58 din dosarul de fond).
În conformitate cu dispozițiile art. 102 Cod procedură civilă termenul de declarare a recursului a început să curgă de la data comunicării actului de procedură, respectiv 07.04.2009, moment de la care s-a născut și dreptul contestatorului la exercitarea căii de atac, acesta împlinindu-se la data de 22.04.2009.
Ca atare, declararea în cauză a recursului la data de 28.04.2009 apare ca fiind îndeplinită cu nesocotirea termenului prevăzut de lege în mod imperativ, fapt ce atrage stingerea dreptului procedural pe baza căruia ar fi putut avea loc examinarea căii de atac.
În consecință, urmează să fie respins ca fiind tardiv recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 397/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În temeiul dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă, va fi obligată recurenta-intimată să plătească cheltuieli de judecată efectuate de recurentul-contestator corespunzător apărărilor efectuate în recursul acestuia, apreciate la suma de 750 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca fiind tardiv formulat recursul declarat de contestatorul, domiciliat în G,-, - 19,. 43, jud. G împotriva sentinței civile nr. 397/03.03.2009 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de intimata cu sediul în G, str. G -, Bloc 7A,. 22, jud. G împotriva sentinței civile nr. 397/03.03.2009 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
Obligă pe recurenta-intimată - SRL să plătească recurentului-contestator suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată micșorate în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Iunie 2009.
pt. judecător pt. judecător JUDECĂTOR 1: Alina Savin
- -, - -, - -
cf. art. 261 al. 2. cf. art. 261 al. 2.
Președinte PREȘEDINTE: Alina Savin
Judecător Dr. Judecător Dr.
Pt. grefier
,
cf. art. 261 al. 2.
Prim grefier
: - -/22.07.2009
: 2 ex.//05.08.2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
