Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 6890/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A VII-A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC SI ASIGURRI SOCIALE
Dosar nr-(5348/2009)
DECIZIA CIVIL NR.6890/
Ședința public de la 25.11.2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECTOR - - -
JUDECTOR -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenta-reclamant și recurenta-pârât SC SA împotriva sentinței civile nr.5345/18.06.2009 pronunțate de Tribunalul Bucure ști -Secția a VIII-a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale în dosarul nr.7270/3/LM/2009.
La apelul nominal fcut în ședința public au rspuns recurenta-reclamant prin avocat, cu împuternicire avocațial, emis în baza contractului de asistenț juridic nr.148/2009 și recurenta-pârât prin consilier juridic, care depune la dosar delegație de reprezentare juridic.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, în sensul c recurenta-pârât a formulat întâmpinare, înregistrat la dosar la data de 21.10.2009, dup care,
Președintele completului comunic un exemplar al întâmpinrii recurentei-reclamante, prin avocat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul pe cererea de recurs formulat de recurentul-reclamant.
Recurenta-reclamant, prin avocat, solicit admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea cererii de chemare în judecat, așa cum a fost formulat. Reprezentantul avocat al recurentului-reclamant arat în susținerea motivelor de recurs c recurenta-pârât este obligat la plata a 11 salarii compensatorii, întrucât situația financiar a societți este favorabil, potrivit balanței și extrasului din bilanțul contabil, înscrisuri depuse la dosar, de unde reiese c la contul de profit și pierderi, este înregistrat un profit în cuantum de 6 milioane de euro. Prin urmare, plata compensațiilor devine obligatorie, potrivit art.64 alin.1 lit.a din Contractul colectiv de munc. În ceea ce privește motivarea c acordarea compensațiilor nu este o obligație, ci o latitudine a angajatorului, arat c din interpretarea art.64 alin.1 lit.a rezult c nu este vorba de o condiție pur potestativ, ci o condiționare a plții acestor compensații, în funcție de situația financiar.
Contractul dintre prți constituie legea prților și în virtutea acestui contract aceast obligație revine recurentei-pârâte SC SA.
Recurenta-pârât, prin consilier juridic, solicit respingerea recursului reclamantei, ca nefondat. Solicit s se constate c recurenta-pârât a îndeplinit obligația stabilit de art.78 din Contractul Colectiv de Munc și a pltit o compensație echivalent cu un salariu.
Curtea acord cuvântul pe cererea de recurs formulat de recurenta-pârât.
Recurenta-pârât, prin consilier juridic, solicit admiterea recursului.
Arat c în recurentul-reclamant nici nu a solicitat restituirea impozitului. În ceea ce privește cererea de restituire a contribuției la asigurrile sociale, arat c suma de bani ce reprezint compensație este un venit ce se pltește din fondul de salarii și sunt asimilate salariilor. Din acest motiv se oprește și CASS, iar obligația de plat nu-i revine numai angajatului, ci și angajatorului.
Recurenta-reclamant, prin avocat, solicit respingerea recursului, ca nefondat. Arat c prevederile art.78 sunt cumulate cu prevederile art.80 din Contractul Colectiv de Munc. Mai arat c nu a solicitat restituirea procentului de 16% reprezentând impozit, ci au solicitat restituirea valorii contribuției la fondul special de asigurri sociale, însumând 15,5%. De asemenea, solicit obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecat, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței nr.4/24.11.2009, pe care o depune la dosar, cheltuieli ocazionate la fond și în recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea formulat și înregistrat pe rolul Tribunalului Bucure ști. Secția a VIII-a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale sub nr-, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta. obligarea pârâtei la plata a 11 salarii compensatorii, conform contractului colectiv de munc, în cuantum de 26.950 lei, obligarea pârâtei la restituirea contribuțiilor deduse din salariul compensatoriu acordat, daune morale în cuantum de 10.000 lei și cheltuieli de judecat.
Prin sentința civil nr.5345/18.06.2009 Tribunalul Bucure ști Secția a-VIII-a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale a admis în parte acțiunea precizat formulat de reclamanta în contradictoriu cu pârâta având ca obiect drepturi bnești; a obligat pârâta la restituirea sumei reprezentând impozit pe venit, contribuția de asigurri sociale si contributia de asigurari de sanatate reținute din salariul compensatoriu,; a respins în rest acțiunea, a obligat parata la 700 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut urmtoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr. 38/21.01.2009, s-a dispus încetarea contractului individual de munc al reclamantei, prin concediere, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a desființrii locului de munc ocupat de acesta. In conformitate cu art. 7 din decizia menționat, reclamantei i s-a acordat o compensație la nivelul unui salariu de baz brut avut în luna premergtoare concedierii.
Cererea reclamantei de a fi obligat pârâta la plata a 11 salarii compensatorii a fost apreciata de tribunal ca neîntemeiat, intrucat, din formularea art. 64 alin.l din CCM rezult c acordarea a 12 salarii brute, în cazul concedierilor ce nu țin de persoana salariatului, nu este o obligație a angajatorului, ci o latitudine, salariații fiind de acord cu aceast prevedere la momentul negocierii contractului. De asemenea, tribunalul mai reține c acordarea acestor salarii este condiționat și de situația financiar a societții, de posibilitțile sale reale de plat.
Referitor la cererea având ca obiect restituirea contribuțiilor deduse din salariul compensatoriu acordat, tribunalul apreciaz c este întemeiat. Astfel,conform art. 55 alin.4 lit. j din Legea nr.571/2003 nu sunt incluse în categoria veniturilor impozabile veniturile reprezentante de compensații bnești individuale acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective. De asemenea, art. 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii prevede obligatia platii contributiei la asigurarile de sanatate numai pentru veniturile supuse impozitului pe venit, astfel ca parata a retinut in mod eronat aceasta contributie.
In ceea ce privește contribuția la asigurri sociale, potrivit art. 21 alin.6 din Legea nr. 19/2000, pentru persoanele care beneficieaz de plți compensatorii se suport din bugetul asigurrilor pentru șomaj la nivelul cotei contribuției individuale de asigurri sociale, astfel c în mod eronat i s-a reținut reclamantei aceast contribuție.
Referitor la cererea privind acordarea sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale, tribunalul consider c temei al acordrii acestora îl reprezint prejudiciul suferit de reclamant. Sarcina dovedirii prejudiciului revine reclamantului, conform art. 1169 civil. Or, în cauz tribunalul constat c reclamanta nu a indicat în motivarea acțiunii în ce mod a fost prejudiciata și prin ce acțiune a pârâtei și nici nu a produs vreo prob din care s rezulte existența acestui prejudiciu, pentru ca apoi instanța s poat aprecia asupra necesitții reparrii sale.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat recurs ambele parti.
Recurenta-reclamanta a criticat sentința pentru urmtoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Motivarea instantei de fond, in sensul ca acordarea compensațiilor nu este o obligație, ci o latitudine a angajatorului este netemeinic și nelegal, întrucât din interpretarea art. 64, alin.l, lit. a, rezult c nu este vorba de o condiție pur potestativ, ci de o condiționare a plții acestor compensații, în funcție de situația financiar, mai ales c în materia dreptului muncii orice dispoziție ambigu în materie contractual se interpreteaz în favoarea angajatului, nu a angajatorului.
Așadar, dac situația financiar a societții pârâte este favorabil, plata compensațiilor devine obligatorie pentru aceasta. Din actele contabile depuse la dosar, extrasul din bilanțul contabil, contul de profit și pierderi, reiese c în anul 2008, s-a înregistrat un profit în cuantum de aproximativ șase milioane de euro.
Mai sustine recurenta ca instanța de fond a respins captul al treilea de cerere privind acordarea de daune morale, apreciind c nu a fcut dovada unui prejudiciu, îns simplul fapt c pârâta a obligat-o s îsi solicite aceste drepturi pe cale judectoreasc reprezint un prejudiciu, mai ales c din bilanțul contabil rezult c domnii administratori și manageri, in loc s plteasc salariile compensatorii, și-au repartizat din profit suma de 1.135.360 lei, iar în fața instanței se prezint cu un flux de numerar care este negativ.
Prin recursul sau, parata a solicitat modificarea sentintei si respingerea actiunii.
Sustine ca este incident motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 6.proc.civ. intrucat instanta de fond a acordat mai mult decat s-a cerut, respectiv a dispus restituirea sumei reprezentand impozitul pe venit, desi reclamanta nu a solicitat acest lucru.
Mai arata ca hotararea este data cu aplicarea gresita a legii, motiv de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 Cpc. Instanta a aplicat gresit dispozitiile art. 55 alin. 4 lit. j din Codul fiscal, considerand ca sumele reprezentand salarii compensatorii nu sunt supuse impozitului pe venit si, in consecinta, asupra lor nu s-ar datora nici contributia de asigurari de sanatate. In realitate, aceste sume se includ in categoria veniturilor impozabile, conform 55 alin. 2 din Codul fiscal, coroborate cu pct. 68 lit. l) din Normele metodologice de aplicare ale Codului fiscal.
In privinta contributiei de asigurari sociale, recurenta parata arata ca aceasta a fost retinuta in mod corect, in baza Ordinului ne. 340/2001 lit. A, cap. II, pct 18 si ca la art. 26 din Legea nr. 19/2000 sunt prevazute expres categoriile de venituri exceptate de la plata CAS, printre care nu se regasesc si salariile compensatorii.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursurile sunt fondate, urmand a fi admise, pentru urmatoarele considerente:
Art. 64 alin. 1 lit. a din Contractul colectiv de munca incheiat la nivelul societatii parate prevede ca, in situatia concedierilor colective, pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, angajatorul poate acorda, in functie de situatia financiara, o compensatie echivalenta cu 12 salarii brute din luna premergatoare concedierii.
Instanta de fond a apreciat in mod gresit ca textul instituie doar o facultate pentru angajator, si nu o obligatie pentru acesta, de a achita compensatia in cuantumul mentionat. O astfel de interpretare nu poate fi primita, intrucat aceasta prevedere din contractul colectiv de munca ar deveni, asa cum in mod corect a subliniat recurenta reclamanta, o obligatie afectata de o conditie pur potestativa din partea debitorului, nula absolut conform art. 1010.civ.
Or, potrivit regulilor generale de intrepretare a contractelor, cuprinse in art. 977 si urm. proc.civ. clauzele se interpreteaza in sensul in care ar putea produce un efect, si nu in in sensul in care nu ar putea produce niciunul. Prin urmare, urmeaza sa interpretam aceasta clauza in sensul ca angajatorul este obligat sa plateasca o compensatie echivalenta cu 12 salarii, in masura in care situatia financiara a societatii permite acordarea acesteia, fiind esentiala cercetarea situatiei financiare a societatii.
Sub acest aspect, Curtea noteaza faptul ca recurenta reclamanta a fost disponibilizat in luna ianuarie 2009, ceea ce inseamna ca in speta intereseaza situatia financiara a angajatorului de la sfarsitul anului 2008, ca an de referinta. Din inscrisul de la filele 55-56 din dosarul de fond, reprezentand situatia contului de profit si pierdere la data de 31.12.2008, rezulta ca societatea a inregistrat un profit semnificativ, care ii permite achitarea compensatiei, conform contractului colectiv de munca.
Cat priveste cererea recurentei reclamante de acordare a daunelor morale, prima instanta a apreciat in mod corect ca nu sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale, respectiv nu s-a facut dovada existentei unui prejudiciu de natura morala, cauzat printr-o fapta ilicita a angajatorului.
In consecinta, se va dispune admiterea recursului reclamantei, modificarea hotararii sub aspectul mentionat si obligarea paratei la plata catre reclamanta a celor 11 salarii compensatorii, conform 64 alin. 1 lit. a din Contractul colectiv de munca.
Este fondat si recursul declarat de parata, sub aspectul dispozitiei primei instante de obligare la restituirea impozitului pe venit si a contributiei de asigurari de sanatate, din salariul compensatoriu acordat.
Astfel, prima instanta a acordat mai mult decat s-a cerut, si anume a dispus restituirea catre reclamanta a impozitului pe venit, desi reclamanta nu a formulat un capat de cerere in acest sens. In consecinta, se va dispune modificarea sentintei, in baza art. 304 pct. 6.proc.civ. urmand a fi inlaturata aceasta dispozitie.
Prima instanta a facut si o gresita aplicare a legii, considerand ca salariul compensatoriu nu este supus contributiei de asigurari de sanatate.
Conform art. 55 alin.2 din Legea nr.571/2003 și art. 68 lit. L din Normele metodologice de aplicare ale Codului fiscal, sunt incluse în categoria veniturilor impozabile și veniturile reprezentante de compensații bnești individuale acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, motiv pentru care în mod corect a fost reținut și virat impozitul de 16%. De asemenea, în aceeași ordine de idei, Curtea apreciaz c în mod corect i s-a reținut contribuția de asigurri sociale de sntate, art. 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii prevazand obligatia platii contributiei la asigurarile de sanatate pentru veniturile supuse impozitului pe venit. Prin urmare, se va dispune modificarea hotararii, in baza art. 304 pct. 9.proc.civ. si sub acest aspect.
Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei, referitoare la restituirea CAS, intrucat prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale, retinand ca potrivit art. 21 alin.6 din Legea nr. 19/2000, pentru persoanele care beneficiaz de plți compensatorii, aceasta contributie se suport din bugetul asigurrilor pentru șomaj la nivelul cotei contribuției individuale de asigurri sociale, concluzia fiind aceea c parata a reținut in mod eronat reclamantei aceast contribuție.
de aceste considerente, in baza art. 312 rap. la art. 304 pct.6 si 9.proc.civ. Curtea va admite recursurile, va modifica în parte sentința recurat, în sensul c va obliga pârâta la plata ctre reclamanta a 11 salarii de baza brute din luna premergatoare concedierii, conform contractului colectiv de munca, va respinge pretentiile pentru restituirea retinerilor din salariul compensatoriu acordat, cu exceptia CAS, precum si pretentiile pentru daune morale, ca neintemeiate, urmand a fi mentinute celelalte dispoziții ale sentinței atacate privind restituirea contributiei de asigurari sociale.
Modificand solutia instantei de fond, in sensul admiterii pretentiilor reclamantei intr-o masura mai mare, urmeaza ca acest aspect sa se repercuteze si in planul cheltuielilor de judecata. Astfel, Curtea va obliga parata la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecata avansate la fond, din totalul de 2100 lei, proportional cu admiterea pretentiilor.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata din recurs, Curtea considera ca, de imprejurarea ca au fost admise ambele recursuri, se impune obligarea intimatei parate numai la plata sumei de 1500 lei, reprezentand parte din onorariul in cuantum total de 2200 lei, avansat in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenta-reclamant și recurenta-pârât SC SA împotriva sentinței civile nr.5345/18.06.2009 pronunțate de Tribunalul Bucure ști -Secția a VIII-a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale în dosarul nr.7270/3/LM/2009
Modific în parte sentința recurat, în sensul c:
Oblig pârâta la plata ctre reclamanta a 11 salarii de baza brute din luna premergatoare concedierii, conform contractului colectiv de munca.
Respinge pretentiile pentru restituirea retinerilor din salariul compensatoriu acordat, cu exceptia CAS, precum si pretentiile pentru daune morale, ca neintemeiate.
Mentine celelalte dispoziții ale sentinței atacate privind restituirea contributiei de asigurari sociale.
Obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de1500 lei, reprezentand cheltuieli de judecata avansate la fond.
Obliga intimata parata la plata catre recurenta reclamanta a sumei de1500 lei, reprezentand cheltuieli de judecata avansate in recurs.
IREVOCABIL.
Pronunțat în ședinț public, azi 25.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
GREFIER
Red./tehnored.
03.12.2009/ 2 ex.
Jud. fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Maria
