Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 703/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 703/2008
Ședința publică din 19 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu
- - - judecător
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție B și Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, împotriva sentinței civile nr. 361/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus prin registratură copie după nr. 444/13.VI.2008 în care s-a publicat decizia nr. 21 pronunțată de
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr-, reclamanții, G, (), a, (), -, a, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, DIICOT - Structura Centrală, Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâților la plata în favoarea fiecărui reclamant(ă) a drepturilor bănești, reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, începând cu luna noiembrie 2004 și în viitor, sume care se solicită a fi actualizate cu indicele de inflație. Se mai solicită de către reclamanți obligarea pârâților: Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, DIICOT - Structură Centrală și Direcția Națională Anticorupție la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
În motivarea în fapt a acțiunii civile se arată de către reclamanți că îndeplinesc funcția de magistrați-procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și a parchetelor subordonate, DIICOT - Structura Centrală și Direcția Națională Anticorupție.
În motivarea acțiunii se arată că sporul solicitat este reglementat până în prezent de art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, întrucât abrogarea adusă acestuia de Ordonanța nr.83/29 august 2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, nu a avut efecte în ceea ce privește acest articol de lege.
Prin efectul art.47 din Legea nr.50/1996 republicată în Monitorul Oficial nr.563/18 noiembrie 1999 magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare. Reclamanții mai arată că, prin dispozițiile Ordonanței nr.83/2000, act emis de Guvernul României care are natura unui act juridic de putere inferioară legii, le-a fost retras acest spor. Potrivit art.108 din Constituția României, Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitate, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.
Prealabil emiterii Ordonanței nr.83/2000, Guvernul a fost abilitat, prin art.1 pct.1 lit.Q din Legea nr.125/2000, să emită ordonanțe pentru perioada de la data intrării în vigoare a acestei legi și până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordonară a anului 2000 în următoarele domenii:
1. Modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată:
2. Guvernul a depășit competența legislativă delegată de parlament potrivit art.115 din Constituție și a dispus abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, care reglementa drepturile pe care reclamanții arată că le solicită prin acțiunea dedusă judecății.
Se arată că Legea nr.24/2000 republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, reglementează principiile de legiferare cât și cele de abrogare, care înlătură orice posibilitate de imixtiune a actelor Guvernului în actele Parlamentului, executivul având doar un drept limitat și expres prevăzut.
Cum executivul nu a fost abilitat să abroge dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 reclamanții solicită a se constata că acest text normativ este în vigoare și să le fie acordate drepturile astfel reglementate.
Reclamanții mai arată că, abrogarea dată prin Legea nr.334/2001, nu poate acoperi nelegalitatea și neconstituționalitatea abrogării dispusă fără drept de către executiv.
Pentru același considerent, reclamanții apreciază ca nelegală abrogarea în întregime a Legii nr.50/1996 prin Ordonanța nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar deși nu a fost abilitat în acest scop de Legea nr.502/2006.
Reclamanții concluzionează că, Ordonanța nr.83/2000 este un act putativ care nu a operat asupra textului art.47 din Legea nr.50/1996 invocând în acest sens și dispozițiile constituționale care statuează principiul separației și echilibrului puterilor -legislativă, executivă și judecătorească- în cadrul democrației constituționale.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinarea depusă -fila 78, solicită respingerea acțiunii civile, apreciind că nu i se poate da curs de către instanța de fond a cererii formulată de către reclamanți, întrucât aceasta ar însemna depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, respectiv adăugare la lege. Se apreciază ca fiind inadmisibilă acțiunea civilă, iar admiterea acesteia ar echivala cu depășirea puterii autorității judecătorești.
Se susține de asemenea că potrivit art.1 pct.42 din OG 83/2000 a fost abrogat art.47 din Legea 50/1996. Se mai solicită de asemenea respingerea capătului de cerere privind plata actualizată cu indicele de inflație a drepturilor bănești solicitate.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și DNA au formulat și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor. Asupra acestei solicitări instanța s-a pronunțat prin încheierea de ședință din data de 28.11.2007, în sensul disjungerii cererii conform dispozițiilor art.165 Cod procedură civilă și transpunerea acesteia spre competentă soluționare în favoarea Secției Comerciale și de contencios Administrativ a Tribunalului Alba, având în vedere că între pârâți și chematul în garanție nu există un raport juridic bazat pe dispozițiile Codului muncii.
De asemenea se invocă prin întâmpinare excepția necompetenței materiale a instanței, motivat de faptul că potrivit art.36 alin.2 din OUG nr.27/2006, competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari revine Curții de Apel București.
Direcția Națională Anticorupție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii civile ca nelegală pentru aceleași argumente ca și pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea acțiunii civile, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că reclamanții nu justifică chemarea în judecată a acestuia, neexistând nici un raport obligațional de garanție sau de despăgubire.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu se află în nici o culpă pentru a fi obligat la plata sporurilor solicitate de reclamanți și nu se poate substitui legislativului în ceea ce privește acordarea de sporuri pentru angajații altor instituții. Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca nefondată și nelegală.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, în calitatea procesuală de pârât, a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii civile ca nefondată, apreciind că reclamanții în mod greșit au susținut că art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat odată cu adoptarea OUG 177/2002. Se apreciază de asemenea că adoptarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv și nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare să se repună în vigoare actul normativ inițial.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Albaa formulat întâmpinare în cauză prin care solicită respingerea acțiunii ca fiind nefondată, pe aceleași considerente ca și pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
În temeiul art.137 Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Conform art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt ordonatori principali de credite și nu repartizează sume de la buget acestora.
Alocarea acestor sume se realizează potrivit destinațiilor bugetare, conform Legii bugetului de stat, ceea ce conduce la concluzia că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să efectueze o plată pentru salariații altor instituții.
Rezultă în acest context că, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză în care se solicită obligarea la plata unor drepturi constând în sporul de periculozitate, litigiul de muncă fiind stabilit, potrivit art.282 din Codul muncii, între salariați și angajator precum și alte persoane juridice sau fizice care au vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor conform art.137 Cod procedură civilă, acțiunea urmând a fi respinsă față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Obiectul acțiunii dedus judecății nu este o contestație asupra modului de calcul al drepturilor salariale, ci obligarea pârâților la plata unor drepturi stabilite prin acte normative, regăsindu-ne în prezența unui conflict de drepturi în sensul dispozițiilor art.281-282 Codul muncii, nefiind incidente dispozițiile art.36 alin.2 din OUG nr.27/2006, astfel că excepția necompetenței materiale invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este neîntemeiată și urmează a fi respinsă întrucât potrivit art.2 alin.1 lit.c Cod procedură civilă Tribunalul judecă în primă instanță conflictele de muncă.
Prin sentința civilă nr.361/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul cu numărul de mai sus a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor. A fost respinsă excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. A fost admisă acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, DIICOT - Structura Centrală și Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, corespondent raportului de serviciu, sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută lunară, începând cu data de 01.11.2004 și în continuare, sume care urmează a fi actualizare cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective. Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, DIICOT - Structură Centrală și DNA, corespondent raportului de serviciu, să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant, conform sentinței. A fost respinsă acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanții au solicitat acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, pe perioada noiembrie 2004 și în continuare.
Prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 așa cum a fost modificată prin OG nr.56/1997, se prevedea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Textul de lege sus menționat a fost abrogat prin OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.425 din 01.09.2000 și intrată în vigoare la 01.10.2000.
Procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta". Dar prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".
Cu toate acestea, prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată -modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitate pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, conform art.1 pct.Q3 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru "Abrogarea art.2 alin.3 pct.B lit.D din Decretul nr.247/1997".
În susținerea celor mai sus menționate este și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție care s-a pronunțat prin recurs în interesul legii la data de 10.03.2008, în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Față de cele anterior reținute, întrucât abrogarea realizată prin OG nr.83/2000 este nelegală și în plus, subzistă rațiunea acordării sporului de stres, instanța a apreciat că pretențiile reclamanților sunt întemeiate cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 în procent de 50% în perioada noiembrie 2004 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective.
Potrivit prevederilor art.6 și 7 cuprinse în Decretul Lege nr.92/1976 modificat, normele incidente prevăzute de Legea nr.130/1999 și art.296 din Legea nr.53/2003, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, DIICOT -Structura Centrală și Direcția Națională Anticorupție, în calitate de operator al carnetelor de muncă, urmează a efectua cuvenitele și necesare mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant, corespondent raportului de serviciu avut de fiecare dintre ei cu pârâții mai sus menționați.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
În expunerea de motive pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție arată că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe.
În aceste sens arată că, în conformitate cu art.38 alin.2 din OUG 27/2006 competența soluționării cererilor magistraților revine Curții de Apel București, aceasta fiind o normă specială în raport cu dispozițiile Codului muncii care au caracter de normă generală în speță.
Se mai arată că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești dispunând în mod nelegal obligarea sa la acordarea sporului în discuție, în situația în care actul normativ care prevede acordarea acestui spor a fost abrogat prin OUG 83/2000.
Hotărârea pronunțată, mai arată recurentul, este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Astfel, potrivit art.1 pct.42 din OG 83/2000 art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat.
Instanța de fond, mai susține recurentul, a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației în situația în care pârâtul, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Pârâtul DNA apreciază, la rândul său, că în soluționarea cauzei competentă este Curtea de Apel București, că art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2000, că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, argumente invocate, de altfel, și de recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
Curtea, analizând sentința atacată, prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art.3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Pe fondul cauzei recurenții susțin că soluția instanței de fond este greșită întrucât are la bază un text de lege abrogat expres și total.
Sub acest aspect trebuie reținut că, după pronunțarea sentinței atacate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a pronunțat Decizia nr.21/2008 publicată în Monitorul Oficial nr.444/13.06.2008 prin care a statuat că: "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă, această decizie este obligatorie, motiv pentru care criticile formulate de recurenți nu mai pot fi luate în considerare, nici măcar sub aspectul acordării în continuare a acestui spor, atâta timp cât nu se modifică cadrul legislativ avut în vedere de către Înalta Curte de Casație și Justiție la momentul pronunțării deciziei.
În mod corect instanța de fond a respins excepția necompetenței materiale a instanței invocate de pârâții recurenți, apreciind că obiectul acțiunii îl reprezintă un conflict de drepturi în sensul dispozițiilor art.281-282 Codul muncii cu aplicarea prevederilor art.2 alin.1 lit.c Cod procedură civilă, tribunalul d e la sediul reclamantului fiind competent în cauză.
Contrar susținerilor recurentului Direcția Națională Anticorupție instanța de fond s-a pronunțat cu privire la lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, apreciind corect că acesta nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere și nu repartizează sume de la buget acestora. Alocarea acestor sume se realizează potrivit destinațiilor bugetare, astfel că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să efectueze o plată pentru salariații altei instituții.
De asemenea, contrar susținerilor recurentului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în mod corect instanța de fond a obligat pârâții la plata sumelor în discuție actualizate funcție de rata inflației.
Având în vedere că în cauză sunt aplicabile regulile răspunderii contractuale, reclamanții, în calitate de creditori, contrar susținerilor pârâtului, sunt îndreptățiți să obțină și dobânzi pe lângă creanța propriu-zisă, dar, pentru aceleași motive, poate fi cerută și acordată de instanță actualizarea creanței cu indicele de inflație.
Ca o consecință a îndeplinirii cu întârziere a unei obligații bănești, care, contrar susținerilor pârâtului, există, în condițiile procesului inflaționist, nimic nu poate împiedica obligarea acestuia la plata sumei datorate actualizată cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului și nu cu data introducerii cererii de chemare în judecată.
Sub acest aspect soluția primei instanțe este în consens cu jurisprudența constantă concretizată în renunțarea la principiul nominalismului și corecția debitului cu rata inflației vizând exacta îndeplinire a obligației în aceste condiții.
Orice obligație bănească are o anumită valoare, iar în condițiile unei economii afectată de inflație, între valoare și câtime nu mai există identitate.
Având în vedere că, în funcție de momentul îndeplinirii obligației, câtimea nu mai reprezintă aceeași valoare absolută, iar obligația îndeplinită în condițiile legii înseamnă acordarea aceleiași valori, îndeplinirea exactă a obligației se realizează prin corelarea câtimii cu coeficientul ratei inflației pe perioada de întârziere a îndeplinirii obligației de plată.
Procedând astfel și sub acest aspect instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală.
Față de cele ce preced Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă B, Direcția Națională Anticorupție B și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr. 361/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.06.2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. 2 ex.
Jud. fond.,
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Minuta deciziei civile nr. 703/2008
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă B, Direcția Națională Anticorupție B și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr. 361/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
ss indescifrabil ss indescifrabil ss indescifrabil
Pentru conformitate,
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu
