Pretentii civile. Speta. Decizia 702/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 702/2008
Ședința publică din 19 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu
- - - judecător
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantele, -, împotriva sentinței civile nr.228/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
CURETEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr- reclamantele, -, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA și Tribunalul Hunedoara ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata către fiecare reclamant a drepturilor salariale cuvenite cu titlu de spor de periculozitate, în procent de 15% calculat la salariul de încadrare brut lunar, începând cu data de 1.09.2004 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești precum și pe viitor, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective, cu obligarea pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că au calitatea profesională de personal auxiliar în cadrul Tribunalului Hunedoara, și sunt îndreptățite la plata acestui spor având în vedere prevederile art. 1 din Legea nr. 50/1996 precum și art. 59 din Legea nr. 567/2004.
Conform art. 22 din OG nr. 8/2007 se prevede că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare și/sau periculoase reclamantelor trebuie să li se acorde sporul procentual solicitat prin prezenta acțiune, proporțional cu timpul efectiv lucrat.
Personalul din justiție, deși se regăsește în prezența a două categorii de condiții deosebite, respectiv vătămătoare și periculoase, pârâții ca ordonatori principali, secundari sau terțiari nu au înțeles să procedeze în sensul plății efective a sporului solicitat.
Mai sunt invocate prevederile art. 40 din CCM la nivel național care diferențiază în mod clar drepturile salariale procentuale acordate în mod diferențiat cu titlu de spor periculozitate, de sporul pentru condiții nocive.
Prin întâmpinarea depusă de către Ministerul Justiției s-a solicitat respingerea acțiunii, reclamantele beneficiind de acordarea sporului de 15% care a fost acordat în urma efectuării unor expertize de specialitate, în care a fost analizată existența cumulativă a condițiilor deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
Se mai arată că reclamantele nu beneficiază de prevederile CCM deoarece acestea beneficiază de drepturi salariale stabilite prin lege specială.
În urma cererilor de abținere formulate de judecătorii Tribunalului Hunedoara, Curtea de APEL ALBA IULIA prin încheierea nr. 52/F/CC/2008 a admis cererile de abținere și a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului Alba - Secția Civilă, complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, cu menținerea actelor îndeplinite de instanța de judecată în dosar.
Tribunalul Alba prin sentința civilă nr. 228/2008 a respins acțiunea civilă formulată de către reclamante, cu opinia separată a asistenților judiciari care au apreciat că acțiunea trebuia admisă.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamantele au calitatea de personal auxiliar, salarizat potrivit dispozițiilor OUG nr. 8/2007.
Potrivit art. 22 din acest act normativ, pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase reclamantelor li se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Prin Ordinul nr. 910/C al Ministerului Justiției au fost stabilite în Anexa nr. 1 locurile de muncă și categoriile de personal care își desfășoară activitatea în condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.
Ordinul a fost emis ca urmare a constatărilor și concluziilor din Buletinul de determinare prin expertizare nr. 26/2005 a DSP B, ce a analizat existența cumulativă a condițiilor deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
Pe de altă parte, textul de lege analizat prevede acordarea unui spor de 15% în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase și nu acordarea acestui spor pentru fiecare situație, cum greșit au interpretat reclamantele.
Prevederile CCM nu au fost considerate aplicabile în speță, întrucât drepturile salariale ale personalului auxiliar sunt stabilite prin legea specială.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamantele prin care au solicitat casarea sentinței și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se menționează că în mod greșit a fost respinsă acțiunea cu motivarea că reclamantele beneficiază de acest spor de condiții grele, vătămătoare sau periculoase. Susținerile instanței de fond nu pot fi reținute deoarece textele de drept aplicabile nu conțin cuvântul singur sau cumulativ, iar conform art. 40 din CCM la nivel național sunt diferențiate în mod clar condițiile nocive și toxice de cele periculoase.
Este evident că reclamantele se regăsesc în prezența a două categorii de condiții deosebite, respectiv vătămătoare și periculoase.
Intimata Curtea de APEL ALBA IULIAa depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului deoarece sporul de 15% pretins de reclamante le-a fost recunoscut și acordat în baza art. 48 din Legea nr. 50/1996 până la data de 1.01.2007, iar după această dată în baza art. 22 din OG nr. 8/2007.
Intimatul Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care de asemenea s-a solicitat respingerea recursului având în vedere că reclamantele beneficiază de sporul de 15%, iar dispozițiile CCM nu sunt aplicabile în speță, personalul auxiliar având drepturile stabilite printr-o lege specială.
Curtea, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Reclamantele recurente își întemeiază acțiunea pe prevederile art. 1 din Legea nr. 50/1996, art. 59 din Legea nr. 567/2004 și art. 22 din OG nr. 8/2007.
Potrivit art. 1 din legea nr. 50/1996 "Salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competenta profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute de Constituție și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată."
Art. 59 din Legea nr. 567/2004 prevede că: "Stabilirea drepturilor și îndatoririlor personalului auxiliar se face ținându-se seama de locul și rolul acestuia în desfășurarea activității de justiție, de răspunderea și complexitatea fiecărei funcții, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru persoanele care sunt încadrate în instituțiile publice", iar la art. 22 alin. 1 din OG nr. 8/2007 se menționează că pentru condiții deosebite de munca, grele, vătămătoare sau periculoase, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe beneficiază de un spor de 15% din salariul de baza, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Reclamantele recurente susțin că dispoziția legală "pentru condiții deosebite de munca, grele, vătămătoare sau periculoase" instituie două categorii de sporuri pentru două categorii de situații deosebite: cele vătămătoare și cele periculoase.
Pentru a clarifica acest aspect trebuie recurs la tehnica de interpretare logică a unui text de lege.
Dacă formularea în discuție era "pentru condiții deosebite de munca, grele, vătămătoare și periculoase" atunci reclamantele puteau solicita acordarea acestui spor numai dacă toate condițiile enumerate erau îndeplinite.
Dacă legiuitorul folosea formularea fie. fie(sausau/oriori) însemna că reclamantele pot solicita acordarea sporului cu condiția să se regăsească într-una dintre situațiile reglementate.
Astfel cum este însă formulat textul legal invocat în susținerea acțiunii, prin folosirea conjuncției "sau" după o enumerare, prin folosirea virgulei, înseamnă că dacă beneficiarul normei se regăsește în oricare dintre situațiile reglementate este îndreptățit să primească sporul.
Prin urmare, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor beneficiază de acest spor și în situația în care lucrează numai în condiții grele, sau numai în condiții vătămătoare sau numai în condiții periculoase.
Dat fiind modul de redactare, reclamantele sunt îndreptățite la un unic spor de 15% și în situația în care condițiile de muncă îmbracă două sau chiar trei din condițiile deosebite avute în vedere la editarea textului de lege.
În consecință, este corectă susținerea primei instanțe că textul de lege menționat nu prevede acordarea acestui spor pentru fiecare situație, cum greșit au interpretat reclamantele.
Pentru cele menționate primul motiv de recurs invocat de către recurente nu poate fi reținut de către instanța de recurs astfel că urmează a fi înlăturat.
În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Contractului Colectiv de Muncă la nivel național, și implicit aplicarea prevederilor din dreptul comun al muncii, la personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor de judecată, trebuie reținut, așa cum a menționat și intimatul Ministerul Justiției că potrivit art. 1 alin. 2 din Codul Muncii acesta se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii, iar la art. 295 se prevede că prevederile codului se aplică și acelor raporturi de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Astfel cum sunt redactate aceste dispoziții, rezultă fără nici un dubiu că nu se poate vorbi de o aplicabilitate a dispozițiilor din CCM la personalul auxiliar și prin extindere la corpul magistraților, deoarece aceștia fac parte din puterea judecătorească, au o legislație aparte, bine conturată, completă, incompatibilă cu alte reglementări de drept comun.
Față de considerentele reținute, criticile aduse de recurente sentinței atacate fiind neîntemeiate, soluția primei instanțe bazându-se pe o corectă aplicare a dispozițiilor legale la speța de față, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează a dispune respingerea ca nefondat a recursului cu judecarea căruia a fost sesizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantele, -, împotriva sentinței civile nr. 228/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19.06.2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. M/1.07.2008
Tehnored. /2ex
Jud. fond.,
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu
