Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 704/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVIL NR. 704
Ședința public din 29 aprilie 2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECTOR: DR. - -
JUDECTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol se afl soluționarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL de pe lâng ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE, PARCHETUL de pe lâng CURTEA de APEL TIMI ȘOARA și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR, reprezentat prin DIRECȚIA GENERAL a FINANȚELOR PUBLICE T, împotriva sentinței civile nr.2312/29.05.2008, pronunțat de Tribunalul Timi ș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, -, -, -, și pârâtul intimat PARCHETUL de pe lâng TRIBUNALUL TIMI Ș, având ca obiect drepturi bnești.
La apelul nominal s-a prezentat pentru pârâții recurenții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TIMI ȘOARA și pârâtul intimat Parchetul de pe lâng Tribunalul Timi ș, consilier juridic, lips fiind pârâtul recurent Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția General a Finanțelor Publice T și reclamanții intimați, și.
Procedura de citare legal îndeplinit.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care instanța pune din oficiu în discuție faptul c prima instanț de s-a pronunțat asupra cererii de chemare în garanție.
Reprezentanta pârâților recurenți solicit admiterea recursurilor, casarea hotrârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanț.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de faț, constat:
Prin sentința civil nr. 2312/29.05.2008, pronunțat în dosarul nr-, Tribunalul Timi șaa dmis în parte acțiunea civil precizat formulat de ctre reclamanții, și împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TIMI ȘOARA, Parchetul de pe lâng Tribunalul Timi și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții, în solidar, la acordarea drepturilor bnești reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevzut în anexa I lit.A pct.6-13 din nr.OUG27/2006, corespunztor funcțiilor exercitate de fiecare dintre reclamanți, pentru perioada 1.01.2005 pân în prezent și în continuare, sume care urmeaz a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și pân la data plții efective, iar pentru reclamanta pentru perioada 1.01.2005-31.10.2006, respectiv pentru perioada 1.07.2007 pân în prezent și în continuare.
Pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TIMI ȘOARA au fost obligați s efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de munc al reclamanților.
Totodat, a fost respins petitul din acțiune privind acordarea dobânzilor legale.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, instanța de fond a reținut c reclamanții, în calitate de procurori în cadrul Parchetului de pe lâng Tribunalul Timi ș, fac parte din categoria din unitțile din justiție, finanțat de la bugetul de stat, astfel încât raporturile juridice de munc ale acestora sunt guvernate de Codul muncii, conform art.1 și art.295 alin.2 din Codul muncii.
Prin G nr. 27/2006, intrat în vigoare la 01.04.2006, a fost reglementat salarizarea judectorilor, procurorilor, asistenților judiciari și a altor categorii de personal din sistemul justiției.
Conform art.11 alin.1 din G nr. 27/2006 și a art. II din Legea nr. 45/2007, procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și celor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat și Terorism li se acord o salarizare corespunztoare Parchetului de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție (nr. 6-13 de la lit. A din anex), precum și toate celelalte drepturi de salarizare stabilite numai pentru aceștia, prin alte acte normative.
Cercetând sistemul de salarizare instituit prin G nr. 27/2006, instanța de fond a remarcat faptul c, potrivit art. 3 alin.1 din aceast ordonanț, salarizarea personalului prevzut de acest act normativ a fost stabilit în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținut și cu vechimea în magistratur (noțiune definit de art. 86 din Legea nr. 303/2004), toate aceste criterii reflectându-se în mod unitar în coeficienții de multiplicare prevzuți în anexa ordonanței.
Îns, conform prevederilor acestei anexe, elementele de stabilire a salarizrii nu au o existenț și o aplicabilitate de sine stttoare și izolat. Dimpotriv, aceste elemente sunt unitare, interdependente, ele intercondiționându-se reciproc.
Astfel, în primul rând, criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor își pierde orice relevanț fr criteriul vechimii în magistratur, care reprezint condiția "sine qua non" pentru promovarea sau numirea într-o funcție judiciar la o instanț sau la un parchet de un anumit nivel (de exemplu, pentru numirea în funcția de procuror la Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este necesar o vechime minim de cel puțin 8 ani, conform art. 44 alin.1 lit. c din Legea nr. 303/2004).
De asemenea, criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor nu are nicio relevanț pentru salarizarea funcționarilor publici de specialitate juridic, precum cei din aparatul administrativ al Ministerului Justiției, Școlii Naționale de Grefieri și Institutul Național de, funcționari care sunt doar asimilați magistraților numai strict pe durata îndeplinirii funcției lor (conform art. 87 din Legea nr. 303/2004) și care în mod evident nu funcționeaz în cadrul instanțelor sau parchetelor, dar sunt salarizați în baza G nr. 27/2007 (în funcție de vechimea în magistratur).
În al doilea rând, nici criteriul funcției deținute nu are o relevanț proprie, deoarece este posibil o salarizare identic, în baza OUG nr. 27/2006, pentru funcții diferite ( spre exemplu, una și aceeași salarizare prevzut la lit. A, nr. crt. 28 din anexa ordonanței, poate reveni deopotriv specialiștilor din domeniul informatic, ofițerilor de poliție judiciar, personalului de instruire de la Școala Național de Grefieri, personalului de specialitate juridic asimilat din aparatele administrative, procurorilor, asistenților judiciari și judectorilor, potrivit art.11 alin. 2 și 3 și art.16 din OUG nr. 27/2006, lit. A, nr. crt. 28 și lit. B nr. crt. 13 și 10 din anexa ordonanței. Îns toți aceștia, care dețin o funcție judiciar, de judector, procuror sau asistent judiciar, trebuie s aib o vechime în magistratur de peste 3 ani, pentru a beneficia de aceast salarizate prevzut la lit. A nr. crt. 28 din Anexa OUG nr. 27/2006 ).
Rezult c vechimea în magistratur reprezint criteriul definitoriu, omniprezent și esențial în stabilirea salarizrii personalului prevzut de G nr. 27/2006, acest element explicit sau implicit, de la caz la caz, aflându-se în corelație direct, necesar și obligatorie cu celelalte dou criterii, care sunt nivelul instanțelor sau parchetelor, respectiv funcția deținut.
Totuși, în cazul procurorilor din și a fost în mod privilegiat eliminat corelația obligatorie dintre criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor și criteriul vechimii minime în magistratur, necesar accesului la respectivul nivel al parchetelor, deoarece aceștia sunt salarizați la nivelul salarizrii procurorilor Parchetului de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, chiar dac nu au vechimea minim (de 8 ani prevzut de art. 44 alin.1 lit.c din Legea nr. 303/2004) corespunztoare acestui nivel, ei dispunând de o vechime de doar 5 ani (potrivit art. 87 alin. 2 și art. 75 alin. 4 din Legea nr. 304/2004).
Ca urmare a acestui fapt, sub aspectul criteriilor de salarizare, s-a instituit un dublu sistem de salarizare, discriminatoriu și privilegiat, deci neconstituțional, atât în raport cu interiorul aceluiași nivel al Parchetului de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cât și în raport cu personalul de la celelalte nivele, nemaifiind respectate criteriile de tratament egal în salarizare, deoarece procurorilor din cadrul și li s-a acordat în mod privilegiat o salarizare corespunztoare nivelului Parchetului de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cu toate c nu îndeplinesc condiția de vechime minim necesar acestui nivel.
Din acest motiv, restul personalului salarizat prin OUG nr. 27/2006 este pus în imposibilitate de a beneficia de aceast salarizare majorat, restrângându-i-se în mod neconstituțional, discriminatoriu exercițiul dreptului la salarizare echitabil, sub pretextul c nu are vechimea necesar pentru a accede la nivelul Parchetului de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, dar în același timp, pentru alte persoane (procurorii din cadrul și ) se recunoaște aceast salarizare majorat, ignorându-se vechimea minim în specialitate necesar pentru acest nivel.
Pe de alt parte, cei mai mulți dintre procurorii din cadrul și nu funcționeaz efectiv în aparatul propriu al Parchetului de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ci în structuri teritoriale, aceast teritorialitate fiind analog structurii celorlalte instanțe și parchete (potrivit art.5 alin.1 din G nr.43/2002 și art.4 alin.3 din Legea nr.508/2004); de asemenea, competența judecrii cauzelor în dosarele penale de competența acestor structuri teritoriale DNA și DIICOT, revine de regul în prim instanț tribunalelor, iar nu Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Trebuie subliniat faptul și c și sunt persoane juridice distincte, iar Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este o alt unitate cu alt personalitate juridic distinct, deci este vorba de instituții diferite conform alin.1 din OUG nr. 43/2002 și art.1 din Legea nr. 508/2004, iar în acest context mai trebuie artat și faptul c apartenența procurorilor și la aceste structuri este doar temporar, conform art. 87 alin. 9 și art. 75 alin.11 din Legea nr. 304/2004, deci acești procurori nici nu dispun în mod real și definitiv de gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, - ceea ce reprezint alte argumente de netgduit al neconstituționalitții și modului discriminator de salarizare a acestora.
Rezult în mod evident faptul c, în realitate, salarizarea procurorilor din și are drept criteriu de baz domeniul specializat de activitate (urmrirea penal a faptelor de corupție și criminalitate organizat), iar nu nivelul instanțelor sau parchetelor, deoarece acest din urm criteriu este imposibil de disociat de elementele sale constitutive, și anume: vechimea minim necesar posibilitții de a accede la respectivul nivel al instanței sau parchetului și, implicit, la nivelul corespunztor de salarizare; numirea efectiv și real în aparatul propriu al instanței sau parchetului respectiv; numirea real și definitiv în instanța sau parchetul de nivelul respectiv, cu pstrarea definitiv a gradului profesional corespunztor nivelului.
Într-adevr, în realitate, salarizarea procurorilor din cadrul și CO. se face neconstituțional și, deci, discriminatoriu, doar prin procedeul asimilrii cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, iar nu pe baza acelorași criterii care se aplic direct și nemijlocit procurorilor din cadrul Parchetului de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție (persoan juridic distinct faț de și ) și care au gradul profesional definitiv aferent acestui nivel.
În aceste condiții, este discriminatorie și deci neconstituțional, asimilarea salarizrii doar a procurorilor din cadrul și CO. cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în detrimentul celorlalți magistrați salarizați în baza OUG nr.27/2006, care au aceeași vechime minim în magistratur cu procurii din și CO.
În acest sens, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a statuat, prin Decizia nr. VI/2007, urmtoarele: "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul c domeniile în care ar activa, ar reclama o specializare particularizat și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinit a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a timpului de reacție necesar pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial", iar "distincția care se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizat și de terorism, ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhic este lipsit de justificare obiectiv și rezonabil, fiind astfel discriminatorie în senul art. 2 din Pactul Internațional cu Privire la Drepturile Civile și Politice și al art. 14 din Convenția Pentru Aprarea Drepturilor Omului și a Libertților Fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitțile lui specifice".
Deci, Instanța Suprem a statuat c sunt discriminatorii criteriile de diferențiere de tratament salarial constând în apartenența la categoria celor implicați în soluționarea unor cazuri de o anumit natur (cum sunt cazurile privind faptele de corupție sau de criminalitate organizat și terorism), ori doar în includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhic sau în anumite segmente restrânse de realizare a justiției.
Totuși acest lucru s-a produs în cazul procurorilor din cadrul și CO. care sunt salarizați prin asimilare, datorit criteriului implicrii în soluționarea unor cauze de o anumit natur, precum și datorit includerii lor temporare în anumite structuri, pe scara ierarhiei, corespunztor anumitor segmente restrânse de realizare a justiției.
Cu alte cuvinte, unul și același element constând în obligația de îndeplinire a sarcinilor de serviciu (care revine tuturor magistraților, judectori și procurori, salarizați în baza G nr. 27/2006), produce efecte juridice diferențiate, inegale și privilegiate în sistemul de salarizare a acestora, - deci neconstituționale, - în funcție de apartenența la o anumit unitate din sistemul justiției și de locul de munc, fiind înclcate atât de evident principiile constituționale privind nediscriminarea și acela care se refer restrângerea exercițiului unor drepturi, cum sunt acelea privind salarizarea în discuție.
Principiul egalitții de tratament în salarizare implic recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabil.
De altfel, doctrina juridic și practica judiciar au statuat în mod constant existența discriminrii în materie de munc, ori de câte ori un drept salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific.
Prin urmare, faț de considerentele expuse anterior și de prevederile art.7 și art.23 din Declarația Universal a Drepturilor Omului, art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, art.14 din Convenția European a Drepturilor Omului și Libertților Fundamentale, Protocolul 12 la Convenția European a Drepturilor Omului și Libertților Fundamentale, art.4 din Carta Social European revizuit, ratificat prin Legea nr.74/1999, art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și lit.f, art.154 alin.3, art.155 raportat la art.1 și art.165 din Codul muncii, art.16 alin.1, art.20, art.41 și art.53 din Constituție, tribunalul a apreciat c reclamanții sunt discriminați în sensul art.2 alin.1 - alin.3 și art.6 din nr.OG137/2000, deoarece le-a fost refuzat asimilarea salarizrii sub pretextul c aparțin la o anumit categorie socio-profesional și sub pretextul locului de munc, loc de munc specializat prin natura cauzelor instrumentate, astfel încât sunt incidente prevederile art.27 alin.1 din nr.OG 137/2000, coroborate cu cele ale art.169 din Codul muncii.
Petitul privind acordarea de dobânzi legale a fost respins, deoarece instanța a dispus ca drepturile acordate reclamanților s fie actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material la acțiune și pân la data plții efective. Prin acordarea dobânzii legale s-ar crea o dubl plat în sarcina pârâților.
În temeiul art.6 și art.7 din Legea nr. 92/1976, pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TIMI ȘOARA au fost obligați s efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de munc ale reclamanților.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formula, în termenul legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 2312/29.05.2008 a Tribunalului Timi ș, solicitând admiterea recursului și casarea hotrârii recurate, pentru motivele prevzute de art.304 pct.4, pct.8 și pct.9 Cod procedur civil coroborate cu art.3041Cod procedur civil.
În motivarea cererii de recurs se arat c reclamanții și-au întemeiat acțiunea și pe dispozițiile nr.OG 137/2000, astfel încât este incident dispozitivul deciziei nr.821/3.07.2008 a Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2 alin.1 și alin.11 și art.27 din nr.OG137/2000, în msura în care las posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea cruia instanțele judectorești au posibilitatea s anuleze prevederile legale pe care le consider discriminatorii și s le înlocuiasc cu alte norme de aplicare general, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecții.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata și pe viitor a drepturilor salariale solicitate, adugând la legea special de salarizare a magistraților.
Obligarea recurentului la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite în funcție de coeficienții de multiplicare primiți de procurorii și T, cu depșirea atribuțiilor puterii judectorești ca urmare a adugrii la legea special de salarizare a magistraților, schimb înțelesul lmurit și vdit neîndoielnic al acestui act normativ, dat fiind inadmisibilitatea acțiunii.
Acordarea acestor drepturi salariale reprezint o ingerinț grav a instanței judectorești în atribuțiile puterii legiuitoare și executive și, pe cale de consecinț, o înclcare a dispozițiilor constituționale privind separația între puterile statului.
Acceptarea susținerilor reclamanților și ale instanței de fond înseamn echivalarea sistemelor de salarizare din cadrul Ministerului Public, dând posibilitatea oricrui procuror, indiferent de coeficientul de multiplicare aplicabil, vechime sau nivelul parchetului, s solicite drepturile, coeficienții, sporurile și indexrile salariale acordate de legiuitor în mod diferit și gradat în raport de cu îndeplinirea criteriilor legale.
În cauz, nu sunt aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din OG137/2000, deoarece diferența de salarizare nu reprezint o deosebire, excludere, restricție sau preferinț efectuate pe baza criteriilor din acest articol, ci are în vedere nivelul parchetului din cadrul MINISTERUL PUBLIC, astfel încât prevederile criticate de reclamanți au un scop legitim, respectiv combaterea corupției, iar metodele prin care se ajunge la realizarea acestui scop sunt adecvate și necesare.
Obligarea recurentului la plata drepturilor bnești solicitate, actualizate cu rata inflației este nelegal, prin raportare la prevederile art.14 alin.2, art.29 alin.3 și art.47 din Legea nr.500/2002 și ale Legii bugetului de stat nr.388/31.12.2007, deoarece MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ca instituție bugetar, nu poate s înscrie în bugetul propriu nicio plat fr baz legal pentru respectiva cheltuial.
Faț de prevederile art.11 alin.2 din Decretul nr. 92/1976, captul de cerere referitor la înscrierea mențiunilor corespunztoare recunoașterii drepturilor câștigate prin hotrârea recurat în carnetele de munc ale reclamanților trebuie respins.
Prima instanț nu a luat în considerare, la pronunțarea sentinței atacate, cererea de chemare în garanție, formulat și depus în termenul legal de MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, deși a admis acțiunea reclamanților, astfel încât a înlturat în mod nelegal un mijloc de aprare al pârâtului recurent, în condițiile în care interesul su era nscut și actual, personal și direct și erau îndeplinite condițiile cerute de legea procesual pentru admiterea acesteia.
Pârâtul Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TIMI ȘOARAa formulat recurs, în termen legal, împotriva sentinței civile nr. 2312/29.05.2008 a Tribunalului Timi ș, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În cuprinsul cererii de recurs se reitereaz excepția inadmisibilitții acțiunii reclamanților, motivat de faptul c nu au uzat de procedura prealabil prevzut de nr.OG137/2000, pe ale crei dispoziții și-au întemeiat cererea de chemare în judecat.
Cu privire la fondul cauzei, se arat c susținerile reclamanților și considerentele instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu a nivelului de salarizare sun nefondate, întrucât salarizarea procurorilor T are în vedere nivelul parchetului din care fac parte, iar reclamanții nu sunt încadrați la același parchet.
Recurentul învedereaz instanței c MINISTERUL PUBLIC nu deține fonduri suplimentare pentru plata fr temei legal a drepturilor salariale, astfel încât acordarea drepturilor solicitate actualizate cu indicele de inflație este nelegal.
Cererea de recurs nu a fost motivat în drept.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Direcția General a Finanțelor Publice T, a formulat, în termenul legal, recurs împotriva aceleiași hotrâri, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibile, iar în subsidiar modificarea în parte a hotrârii recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calitții procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În motivarea cererii de recurs se arat c reclamanții nu au urmat procedura prealabil obligatorie prevzut de art.36 din nr.OUG27/2006, astfel încât cererea lor este inadmisibil.
Recurentul învedereaz instanței c, potrivit art.2 și art.3 din Legea nr. 168/1999 și art.19 lit.a din Legea nr.500/2002, nu are calitate procesual pasiv în prezenta cauz, întrucât conflictele de munc se soluționeaz în contradictoriu cu unitțile la care sunt încadrați salariații.
În drept se invoc dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedur civil.
Reclamanții intimați și pârâții intimați nu au depus întâmpinare, deși au fost citați cu aceast mențiune.
Examinând recursurile declarate de pârâți prin prisma dispozițiilor art.312 alin.5 coroborat cu art.3041Cod procedur civil, Curtea constat c sunt întemeiate, astfel încât nu se impune analizarea celorlalte motive de recurs invocate de ctre recurenți.
La data de 13.12.2007, pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a depus, prin registratura instanței, întâmpinare, precum și cerere de chemare în garanție, formulat împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, prin care solicita obligarea chematului în garanție la adoptarea unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care s includ alocarea sumelor ce reprezint pretențiile reclamanților.
În cuprinsul încheierii de la termenul din 13.12.2007, instanța de fond a menționat c se consider legal investit cu soluționarea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulat de ctre MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în condițiile art.60 și urm. Cod procedur civil, și a dispus citarea Ministerul Economiei și Finanțelor cu un exemplar al cererii de chemare în garanție și cu mențiunea de a formula întâmpinare.
Prin sentința civil nr. 2312/29.05.2008, Tribunalul Timi ș, a omis s se pronunțe asupra cererii de chemare în garanție formulat de ctre MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Art. 63 alin.1 din Codul procedur civil prevede: "cererea de chemare în garanție se judec odat cu cererea principal".
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, "dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dac cererile și observațiile prților sunt într-adevr auzite, adic examinate conform normelor de procedur de ctre tribunalul sesizat. Altfel spus, art.6 impune tribunalului obligația de a proceda la o examinare efectiv a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale prților, cu excepția aprecierii pertinenței."(Hotrârea din 21.07.2005 în cauza Virgil și alții împotriva României, paragraful 44; Hotrârea din 19.04.1994 în cauza Van de împotriva Olandei, paragraful 59 și Hotrârea din 21.03.2000 în cauza Dulaurans împotriva Franței, paragraful 33).
Prin urmare, neindicarea de ctre instanța de fond a cererii de chemare în garanție formulat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor reprezint, conform art.63 din Codul d e procedur civil, o necercetare a fondului cauzei, împrejurare ce atrage aplicarea prevederilor art. 312 alin. 5 Cod procedur civil.
Faț de considerentele expuse anterior, vzând dispozițiile art. 312 alin.1, alin.2, alin. 3 și alin.5 Cod de procedur civil coroborate cu cele ale art.3041Cod de procedur civil și decizia în interesul legii nr. XXI /12.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța va admite recursurile declarate de ctre pârâții-recurenți MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TIMI ȘOARA și Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Direcția General a Finanțelor Publice T, împotriva sentinței civile nr.2312/29.05.2008, pronunțat de Tribunalul Timi ș în dosarul nr-, va casa hotrârea recurat și va trimite cauza spre rejudecare în fond Tribunalului Timi ș, urmând ca instanța de fond s analizeze atât cererea de chemare în judecat, cât și cererea de chemare în garanție, cu luarea în considerare a susținerilor prților din ambele faze procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de ctre pârâții-recurenți MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TIMI ȘOARA și Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Direcția General a Finanțelor Publice T, împotriva sentinței civile nr.2312/29.05.2008, pronunțat de Tribunalul Timi ș în dosarul nr-.
Caseaz hotrârea recurat cu trimitere spre rejudecare în fond la ribunalul Timi
IREVOCABIL.
Pronunțat în ședinț public azi, 29 aprilie 2009.
Pt.PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR, - - DR.- - - -
în
PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER,
- -
Red.P/3.07 2009
Thred./8.07.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
