Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 7080/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(2954/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.7080/
Ședința publică din data de 03 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți, llie, împotriva sentinței civile nr. 670 din 02 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Călărași Secția Civilă, în dosarul nr-(945/C/2008), în contradictoriu cu intimații pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Finanțelor Publice, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, având ca obiect -drepturi bănești, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții reclamanți, llie, au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.670 din 02.04.2008 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Călărași - Secția Civilă - s-a dispus admiterea excepției autorității de lucru judecat în ceea ce privește acțiunea formulată de reclamanta, invocată din oficiu; a fost respinsă acțiunea formulată de, și împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI și DIRECȚIA DE INVESTIGAREA A INFRACȚIUNILOR de CRIMINALITATE ORGANIZATĂ și TERORISM și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanta a mai făcut parte dintr-o acțiune similară cu privire la această pârâtă constatând autoritate de lucru judecat.
Cu privire la pretențiile reclamanților s-a reținut că acestea sunt neîntemeiate urmând a fi respinse, deoarece aceștia solicită un drept salarial care nu este recunoscut de lege, categoriei de personal din care face parte - arhivar - șofer.
Cum legea nu le recunoaște calitatea de personal auxiliar de specialitate și doar acela de personal conex aceștia nu pot primi sporul solicitat, deoarece conform art. 157 din Codul muncii, salariile bugetarilor se stabilesc prin lege.
Ori legea salarizării personalului auxiliar din instanțe și parchete nu cuprinde și această categorie de salariați.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții prin care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza admiterea acțiunii.
În motivarea criticilor de recurs se arată faptul că o parte dintre reclamanți au calitatea de personal auxiliar de specialitate, respectiv de grefieri (, și ) fiind salarizați în baza aceleași legi de salarizare, iar ceilalți reclamanți, și ) sunt personal conex, iar începând cu data de 11.01.2006, s-a statuat că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.
Recurenții invocă faptul că li se cuvin drepturile rezultate din art. 47 din Legea nr.50/1996 pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, indicând în acest scop decizia nr.21 din 10.03.2008, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, decizie ce este obligatorie pentru instanțe.
Recurenții au depus înscrisuri din care rezultă calitate pe care o au în cadrul raporturilor de muncă.
Intimatul-pârât Ministerul Publi ca - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu în conformitate cu art. 3041proc. civ. Curtea constată pentru motivele ce se vor arăta că recursul este fondat, urmând a fi admis și cauza trimisă spre rejudecare același instanțe.
Curtea reține că hotărârea primei instanțe nu este motivată în fapt și în drept, conform art. 261 alin. 1 pct. 5 proc. civ. prin care se statuează că aceasta va cuprinde "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței".
Or, din considerentele sentinței nu se poate trage o astfel de concluzie atâta timp cât considerentele de fapt sunt sumar expuse fără a se indica care este probatoriul pe baza cărui s-a stabilit că acțiunea acestora este neîntemeiată.
De exemplu Tribunalul a invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat, însă nu a precizat care este hotărârea judecătorească din care rezultă acest lucru și nici perioada de timp pentru care este incidentă, astfel că instanța de recurs nu poate exercita un control jurisdicțional efectiv sub acest aspect.
De asemenea, Tribunalul nu a indicat nici o probă pe care și-a întemeiat respingerea acțiunii.
Nu a stabilit în concret situația fiecărui reclamant cu privire la raporturile de muncă pe care le are cu angajatorul, rezumându-se să respingă acțiunea fără nici un fel de argumentație.
Or, potrivit art. 129 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, " judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc".
Prin urmare, față de aceste dispoziții legale precitate, Curtea reține că Tribunalul a pronunțat o hotărâre judecătorească netemeinică și nelegală, acesta nefiind motivată în f și în drept, iar probele pe care se sprijină nu au fost indicate.
În acest caz avem de-a face cu sentință care s-a pronunțat fără a cerceta fondul cauzei, astfel că modificarea nu este posibilă în recurs, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. 3 teza a II - a, Curtea va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare același instanțe, care cu ocazia rejudecării, în baza rolului activ stabilit de art. 129 proc. civ. va stabili în concret starea de fapt constând în pretențiile reclamanților, precum și calitatea acestora și temeiul raporturilor de muncă pe care le-au cu intimații-pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de către reclamanții-recurenți, și toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.670 din 02.04.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Călărași, în contradictoriu cu intimați-pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B,--14, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI cu sediul în B,--3, sector 3, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI cu sediul în C,-, județul C și DIRECȚIA DE INVESTIGAREA A INFRACȚIUNILOR de CRIMINALITATE ORGANIZATĂ și TERORISM cu sediul în B,--14, sector 5 și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5.
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare același instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 03.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.:
Dact.:
15 ex
4.01.2010
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
