Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 731/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.731/R/Dosar nr.673/62/R/-./2008
Ședința publică din data de:-19 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Anca Pârvulescu- -- JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
-- -- JUDECĂTOR 3: Dorina Rizea
-- -- judecător
-- -- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de către pârâțiiDirecția Generală a Finanțelor Publice, reprezentantă aMinisterului Economiei și Finanțelorîn teritoriu, ca reprezentant al Statului Român,Ministerul Justiției,Tribunalul PrahovașiCurtea de Apel Ploiești, împotriva Sentinței civile nr.751/M din data de 8 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr.-, având ca obiect " drepturi salariale - spor vechime în muncă pentru perioada 1 ianuarie 2001- 31 decembrie 2003, actualizate".
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa reprezentanților recurenților pârâți Direcția Generală a Finanțelor Publice B, reprezentantă a Ministerului Economiei și Finanțelor în teritoriu, ca reprezentant al Statului Român, Ministerul Justiției, Tribunalul Prahova și Curtea de Apel Ploiești, precum și a intimatului reclamant.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reținând că în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă, și având în vedere actele, lucrările și probele dosarului, în urma deliberării, instanța rămâne în pronunțare asupra prezentelor recursuri.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr.751/M/2008, Tribunalul Brașova respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul Prahova, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis în partea acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Prahova, Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pe pârâții Tribunalul Prahova, Curtea de Apel Ploiești și Ministerul Justiției să recunoască și să plătească în solidar reclamantului, drepturile salariale cuvenite acestuia, cu titlul de spor de vechime în muncă, pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 31 martie 2007, actualizate cu indicele de inflație și prin aplicarea dobânzii legale la data plății efective.
A obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile de bani, necesare plății către reclamant a sumelor menționate anterior și a obligat pârât a Curtea de Apel Ploiești să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă.
Împotriva hotărârii pronunțate la fond, au formulat recurs pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice B, reprezentantă a Ministerului Economiei și Finanțelor în teritoriu, ca reprezentant al Statului Român, Ministerul Justiției, Tribunalul Prahova și Curtea de Apel Ploiești.
Referitor la recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentant legal Direcția Generală a Finanțelor Publice B, sentința este criticată pentru faptul că, în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, față de atribuțiile pe care le are, de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget.
Se mai arată, în continuarea motivelor de recurs, că acest recurent nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale ale angajaților altor ordonatori de credite. Se reiterează excepția prescrierii dreptului material la acțiune.
În ceea ce privește fondul cauzei, se mai arată că sumele solicitate nu pot fi acordate pentru că norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații, este înscrisă în legea bugetului de stat și, potrivit acesteia, nicio cheltuială nu poate fi angajată, ordonată și plătită, dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
Se invocă acordarea greșită atât a dobânzii legale, cât și a inflației pentru debitul principal, acest cumul reprezentând pentru debitor o dublă reparație a prejudiciului.
Prin motivele de recurs invocate de Ministerul Justiției, hotărârea atacată este criticată pentru nelegalitate, arătându-se că instanța de fond în mod greșit a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune întrucât pretențiile din acțiune sunt mai vechi de 3 ani și prin urmare sunt prescrise. De asemenea, se arată că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii în sensul că noțiunea de bun și cea de proprietate presupun existența unui drept real și nu a unui drept de creanță.
Un alt motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art.304, pct.6 Cod procedură civilă. Se arată că, deși reclamantul a solicitat pretenții constând în spor vechime pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 31 decembrie 2003, arătând că pentru perioada 2004 - 2007 are deja titlu executoriu, instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, obligând pârâții la plata sporului de vechime pe perioada ianuarie 2001 - martie 2007.
În final este criticată și soluția de acordare cumulată a dobânzii legale cu indicele de inflație pe considerentul că Ministerul Justiției, ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Pe de altă parte, se invocă dispozițiile art.1088 Cod civil, potrivit cărora dobânda curge de la data cererii de chemare în judecată.
Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova critică sentința pentru greșita soluționare a excepției prescrierii dreptului material la acțiune pentru pretențiile constând în spor vechime în muncă aferente perioadei 1 ianuarie 2001 - 31 decembrie 2003.
Analizând cu precădere excepția prescripției dreptului material la acțiune curtea, reține că, în mod greșit instanța de fond a respins -o pentru următoarele considerente:
Potrivit art.166 și art.283 Codul muncii, termenul de prescripție a dreptului la acțiune cu privire la drepturile salariale, coincide cu termenul general de prescripție de 3 ani și curge "de la data când drepturile respective erau datorate". Cu privire la cauzele de întrerupere, suspendare și încetare a cursului prescripției sunt aplicabile dispozițiile de drept comun, astfel cum acestea sunt reglementate prin Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă. În acest sens, art.295 Codul muncii prevede că dispozițiile codului se întregesc, în măsura în care nu sunt incompatibile, și cu dispozițiile legislației civile.
În speță, dreptul la acțiunea în restituirea drepturilor salariale echivalente cu sporul de vechime în muncă, începe să curgă de la data la acre acest drept pretins nu a mai fost recunoscut și nu a mai fost acordat de către angajator, reclamanta neinvocând nici o cauză de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției, cauză care să fie prevăzută de legiuitor. În cazul de față, momentul din care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul invocat coincide cu data intrării în vigoare a nr.OG83/2000, care a înlăturat sporul de vechime în muncă pentru magistrați. Reclamantul nu poate pretinde că a fost în imposibilitatea de a lua cunoștință de situația existentă în domeniul salarizării magistraților.
În acest sens, Curtea reține că sporul de vechime nu a fost niciodată suspendat astfel încât nu sunt incidente dispozițiile legale privind suspendarea cursului prescripției.
De asemenea, în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 al, pentru că la alin.2 se stipulează că prevederile precedente nu aduc atingere drepturilor statelor de a aproba legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor pentru interesul general.
Acțiunea dedusă judecății are ca obiect un drept de creanță, respectiv un drept în virtutea căruia creditorul poate pretinde o anumită conduită debitorului, respectiv poate pretinde plata unor drepturi salariale, iar dreptul la acțiune având un obiect patrimonial este prescriptibil extinctiv conform art.1 din Decretul nr.167/1958.
Soluția instanței de fond are la bază o interpretare eronată a practicii Astfel, garantarea dreptului de proprietate asupra bunurilor nu exclude posibilitatea fiecărui stat de a stabili prin normele interne privind folosința acestuia în "interesul general". În acest sens, instituția prescripției extinctive este astăzi reglementată în toate legislațiile naționale fiind o instituție necesară oricărui sistem juridic datorită scopului esențial al acesteia, respectiv înlăturarea incertitudinii din raporturile juridice civile. Ori, prin considerentele instanței de fond această instituție este înlăturată pe considerentul că nesocotește prevederile constituționale și reglementările internaționale asumate de țara noastră Această concluzie în mod evident este eronată și nu se desprinde în nici un caz din practica invocată ca premisă de instanța de fond.
De asemenea, pentru a se întrerupe cursul prescripției potrivit art. 166 al. 2 Codul muncii, este necesară "o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale", ori, în cauză, nu s-a invocat și nici nu s-a făcut vreo dovadă în acest sens.
Prin urmare, pretențiile din acțiune pot fi admise numai pentru o perioadă de 3 ani durata termenului de prescripție - anterioară momentului introducerii acțiunii. Acțiunea supusă judecății a fost înregistrată la instanța de fond la data de 25.01.2008, astfel încât toate pretențiile reclamantului vor fi respinse ca prescrise pentru perioada solicitată de reclamant în cererea de chemare în judecată.
Referitor la pretențiile aferente perioadei 31.12.2003 - 31.03.2007, se constată că din eroare instanța de fond a dispus admiterea acestora, deși, prin acțiune au fost solicitate doar drepturile salariale pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 31 decembrie 2003, reclamantul arătând prin motivele acțiunii că deține titlu executoriu pentru drepturile aferente primei perioade.
Instanța va înlătura din dispozitivul sentinței, prevederea referitoare la acordarea sporului de vechime pentru perioada decembrie 2003 - 31 martie 2007.
Restul motivelor de recurs nu vor mai fi analizate deoarece vizează fondul litigiului, iar Curtea admițând excepția prescrierii dreptului material la acțiune, va respinge pretențiile reclamantului, orice critică referitoare la temeinicia acestora, fiind de prisos.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenții Ministerul Economiei și Finanțelor prinDirecția Generală a Finanțelor Publice,Curtea de Apel Ploiești, Ministerul JustițieișiTribunalul Prahova, împotriva Sentinței civile nr.751/2008 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 31 decembrie 2003.
Respinge acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect "pretenții echivalente cu sporul de vechime pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 31 decembrie 2003".
Înlătură dispoziția de admitere a acțiunii pentru perioada 31 decembrie 2003 - 31 martie 2007.
Menține dispoziția privind soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 iunie 2008.
Judecător, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Cu opinie separată, în sensul respingerii excepției prescrierii dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei ianuarie 2001 - decembrie 2003.
Opinia separată
Contrar considerentelor ce alcătuiesc opinia majoritară, consider că excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 2001 - 2003, trebuie respinsă, și pe cale de consecință, recursurile pârâților sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.XXXVI din 7.05.2007, J în soluționarea recursului în interesul legii, a dezlegat problemele de drept privitoare la acordarea sporului de vechime pentru magistrați, stabilind că dispozițiile art.33, alin.1 din Legea 50/1996, în raport cu prevederile art.1, pct.32 din nr.OG83/2000, art.50 din nr.OUG177/2002 și art.6, alin.1 din nr.OUG160/2000 se interpretează în sensul că:
"judecătorii, procurorii, ceilalți magistrați,[] beneficiau și de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege."
. fundamentez argumentele respingerii prescripției, pe considerentele de fapt și de drept expuse de în decizia de recurs în interesul legii mai sus expuse, obligatorii pentru instanță, prin care se recunoaște aplicarea sporului de vechime pentru magistrați,cu caracter permanent, pe toată perioada de după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 și până la data intrării în vigoare a Legii 45/2007.
Tocmai de aceea consider că dreptul material la acțiune pentru pretențiile din prezenta cerere nu este prescris pentru perioada menționată.
În considerentele acestei decizii de recurs în interesul legii, se lămurește existenta continuă a dreptului la sporul de vechime, până în momentul în care legiuitorul l-a prevăzut expres prin Legea nr.45/2007, pornindu-se de la concluzia că nr.OG83/2000, care înlătura aplicarea pentru magistrați a dispozițiilor din Legea nr.50/1996, cu privire la sporul de vechime, și nici actele normative ulterioare, respectiv Legea nr.334/6.07.2001, nr.OUG177/2002, nr.OUG160/2000, nu abrogau expres prevederea acordării acestui spor, el continuând să existe.(pag. 5, fraza finală).
Așadar, se recunoaște implicit o suspendare a aplicării acestui drept de la data intrării în vigoare a nr.OUG83/2000 și până la data intrării în vigoare a Legii nr.45/2007, acest raționament fiind întărit și de mențiunea din considerentele deciziei - pag.6 -" interpretarea sistematică a art.31 (33) din Legea nr.50/1996, după ieșirea lui din vigoare, în raport cu alte dispoziții legale, impune menținerea aplicabilității prevederii ce a acordat dreptul la sporul de vechime în muncă și pentru magistrați ".
În consecință, dreptul material la acțiune pentru pretențiile constând în spor de vechime pentru toata perioada mai sus expusă, s-a născut odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.45/2007, prin această lege intervenind încetarea suspendării aplicării acestui drept, iar cursul prescripției este oprit pe toată durata suspendării aplicării dreptului, astfel că și dreptul la acțiune al reclamantei a fost suspendat, valorificarea dreptului putându-se realiza numai după încetarea suspendării.
Sunt incidente în aceste condiții dispozițiile art.15, alin.1 din Decretul nr.167/1958, potrivit cărora, "după încetarea suspendării, prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare".
Judecător,
- -
Red.:- Șt.// 19.06.2008
Dact.:- / 23.06.2008/ 3 ex
Jud. fond:-;.
Președinte:Anca PârvulescuJudecători:Anca Pârvulescu, Cristina Ștefăniță, Dorina Rizea
